Nicolae şi viaţă

Vă mulţumesc (versuri de ecou la Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu din 6 februarie 1986)

Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.

Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.

Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,
Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.

Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor,
Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai uşor
Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori în calendar

de la Andrei la Ioan,
de la Ioan la Dumitru
de la Dumitru la Gheorghe,
de la Gheorghe la Mihai,
de la Mihai la Nicolae,
de la Nicolae la Vasile,
tot pământul se îmbracă în culori
vii, vesele, mohorâte sau triste,
iar culorile se amestecă într-un cer
peste o primăvară
peste o vară,
peste o toamnă,
peste o iarnă,
peste un pământ răscolit de nevoi, de griji
doar uneori de bucurii,
la sărbători toate culorile se adună să spună povestea
unor oameni simpli,
ce au trăit şi murit într-un pământ numai al lor.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă n-am ghetuţe

Moş Nicolae, de la copii, am aflat
Că vei veni, aşa.... pe înserat
Şi vei lăsa în ghetuţe la toţi ce îşi doresc
De-atunci la asta mă tot gândesc....

Că eu n-am ghetuţe, doar bine ştii
Cum au pesemne, mulţi alţi copii
Eu am nişte încălţări...... uzate
Sunt din cârpă, mult purtate

Nici nu am părinţi, şi asta ştii
Aşa cum au ceilalţi copii,
Şi-atunci ghetuţe, cin-să-mi ia
Sărmana bunicuţa mea?

Tata în pădure într-o iarnă a murit
S-a dus s-aducă lemne şi viu n-a mai venit
Iar mama, săraca, a înnebunit pe loc
O viaţă fără tata, n-a conceput deloc.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Popa (6 decembrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vară până-n primăvară

Se stinge vara lent în ploile de toamnă,
Râd strugurii din vii, dar pleacă rândunele
Şi-un dor de ducă lin, nostalgic mă îndeamnă
Să zbor hai-hui cu gândul pe firul vieţii mele

Să trec prin codrii vechi, agale, cu încetul,
Când frunzele de-aramă foşnesc în blând alint
Şi-apoi, cum măiestrit ne-ademenea Poetul,
Spre mândra glăsuire-a pădurii de argint...

Vrăjit de toamnă, văd cum totul parcă joacă
În ampla simfonie de viersuri ori culori...
Cu fulgi de nea zglobii, cristal şi promoroacă
Natura-mbracă straiul festiv, de sărbători!

De-acum, Moş Nicolae, Crăciunul trec pe rând,
Cu fast, Revelionul preschimbă anu-n ţară,
Iar prin nămeţi şi geruri ne ispiteşte-n gând
Ea, calda primăvară, renaşterea sprinţară...

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoarelor iar l-am visat pe Nicolae Labiş

În fiecare clipă realitatea mă izbeşte în faţă
irealitatea
rupe cuvinte din carnea mea
bucăţi mari
din poemele mele de dragoste
atârnă
pe gardurile femeilor
din satul meu natal
câinii fug
cu colacii iluziilor mele nocturne
în cozile lor mândre
ca nişte steaguri
la o manifestaţie
anti-realitatea românească
apoi
se încaieră
prin
şanţurile
haikuurilor mele de weekend
dincolo de retina imaginaţiei

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (23 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De moş Nicolae

Mi-am pus ghetuţele în prag
În aşteptarea moşului cel drag
Şi anul ăsta, chiar de-am fost cuminte
Moşul meu va veni ca înainte
Şi îmi va pune în ghetuţe, iar,
Dulciuri, aşa, ca-n fiecare an.
Şi chiar şi-o nuieluşe buclucaşă,
Care să-mi fie, la năzbâtii, naşă.

El, toată noaptea ştiu c-a alergat,
La porţi închise poate a strigat.
Dar eu, că a venit, îi mulţumesc
Cu fapte bune am să-l răsplătesc.
Cu o poveste, ori o poezie,
Un brad, sau o steluţă de hârtie...
Sunt un copil şi dacă a venit,
E fiindcă viaţa toată l-am iubit.

Mai sunt copii săraci, bolnavi şi goi...
El vine şi la ei ca şi la noi.

[...] Citeşte tot

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloanele de demonstranţi care de ziua eliberării României de sub dominaţia fascistă raportează conducerii de partid şi de stat, celui mai vrednic fiu al naţiunii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, rezultatele concrete, palpabile ale unei politici de construcţie multilaterală, arătând în fiecare domeniu al vieţii economice cum sporeşte cantitatea de bunuri şi cum se perfecţionează nivelul de trai, arată, în fapt, ideile noi de care se lasă pătruns omul muncitor, un chip al formării omului nou.

Tudor Octavian în revista "Flacăra" (25 august 1977)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul 1969 - demisia lui Gr. C. Moisil de la conducerea CCUB. În anul 1968 Guvernul României a început să dezvolte industria proprie de calculatoare. La începutul anului 1969 s-au cumpărat câteva calculatoare IRIS-50 împreună cu tehnologia corespunzătoare de la firma franceză CII=Companie Internationale d'Informatique. Atunci s-au înfiinţat multe Centre de calcul şi a început o activitate intensă de pregătire de cadre prin cursuri de informatică. Deşi CCUB nu avea suficient per­sonal, totuşi a organizat multe astfel de cursuri [2]. În vara anului 1969 Comisia Guvernamentală de Informatică (de fapt un organism politic!) a organizat o întâlnire cu toţi managerii Centrelor de calcul din ţară. La şedinţă (cred că pe nedrept) Moisil a fost aspru criticat pentru că nu folosea eficient calculatorul IBM. Cum Moisil era un om mândru, s-a supărat şi şi-a anunţat demisia de la CCUB. Probabil, el a sperat ca Decanul Facultăţii de Matematică, prietenul său de o viaţă, acad. Nicolae Teodorescu nu-i va accepta demisia, dar datorită presiunilor politice demisia i-a fost aprobată. După demisie Moisil a fost foarte afectat.

Ion Văduva în proiectul ROINFO Romanian Informatics 2018-2022 (mai 2021)
Adăugat de Marin Vlada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un altfel de Moş Nicolae

Am aşteptat cu sufletul pe masă,
L-am împărţit în două farfurii
Şi am făcut puţin mai cald în casă
Dar, nu ştiam că nu ai să mai vii.
Am pus de-o ciorbă cum îţi place ţie
Cu leuştean şi varză de Bruxelles;
Te-am aşteptat frecând la o iahnie
De boabe de fasole şi din miel
Am încropit doar câteva chiftele
Cu mult mărar şi cu mai mult piper.
Şi ca desert ţi-am pregătit bezele
Şi-un tort ce stă şi-acum în frigider.
Şi mi-am făcut şi baie-n lapte dulce,
O tonă de chanel am pus pe sâni,
Ca gura ta pe sânii-mi să se culce,
Să mă inspiri flămând până-n plămâni.
Mi-am pus bikini şi sutien de gală
(Ce noapte nebunească-am mai visat!)
Bine că nu am stat în pielea goală,
De-atâta aşteptare-aş fi-ngheţat.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai tu!

Numai tu cobori tăcere întrupată-n poezie
Sărutănd pe ochi durerea printr-a lacrimii fereastră
Numai tu legeni pe foaie dulcea mării melodie
Numai eu transform tăcerea într-o linişte albastră

Numai tu îmi cazi pe pleoape de pe cer a veşnicie
Şi te văd strălucitoare ca o rugăciune aprinsă
Mamă! Sfântă născătoare într-a nopţii frenezie
Mă îmbraci în violet delirând de dor cuprinsă.

Numai tu dai nemuririi lung sărut din focul vieţii
Numai eu atins de tine vin în frac, pegas galactic
Timpul se curbează-n cer, cade pradă dimineţii
Numai eu rămân ca mâine, un exemplu! De romantic.

Toate lacrimile plânse s-au făcut fluvii de dor
Şi-nvelesc în vise Luna ce poartă dragostea noastră
Din a vieţii carte strânse amintiri ca un oracol
Sfera liniştii depline într-un univers semantic

[...] Citeşte tot

poezie de Bologa Nicolae (2018)
Adăugat de Bologa Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!