Nicolae Matei despre iubire

Primăvara e cu noi

Trăim ca niciodată o primăvară ternă,
Fierbinţile dorinţe muiate-n flori de gheaţă
Au învelit iubirea să nu ajungă-n bernă
Şi gândul ni-l alungă de lumea fără viaţă.

Sorbim aceleaşi clipe, trăim aceeaşi oră,
În distanţată vreme e-o dragoste imună,
Apropiere nu e, când frica ni-i majoră
În lumea paralelă neliniştea-i stăpână.

Ni-s visurile sterpe, nu vor să mai contemple,
Speranţe renăscute vor să salveze neamul,
Cu noi e primăvara ce-ar vrea să dea exemple
Cum să-i simţim fiorii acum când plânge ramul.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare

-Ţi-ai dorit să-ţi fiu alături,
Să mă ierţi în astă noapte,
Sper că nu ai să mă-nlături
Că m-am dus în altă parte.

Mi-a căzut pe cap năpasta,
O iubesc, mi-e tare dragă,
N-am să uit pe lumea asta
Dulcele-i sărut de fragă.

Mă iubeşte, mă încântă,
În taină vreau să-i pătrund,
Dorurile mă frământă
Şi în visuri mă cufund.

Îi mângâi al ei contur
Să o fac şi mai frumoasă,
N-am s-o las, am să o fur,
S-o păstrez la mine-acasă.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă în iarnă

Iubeşte-mă în iarnă când neaua e aproape,
Iubirea s-o ascundem sub stratul de omăt,
Să ningă peste noi, zăpada să ne-ngroape,
De urlă vântul nordic să nu dăm îndărăt.

Un vis să se-mplinească într-o-ngheţată lume:
Să te păstrezi doar mie, să fii la fel de pură,
Să alungăm tot frigul din noaptea fără nume,
Să învelim omătul cu-a mea şi-a ta căldură.

Iubeşte-mă în iarnă când ţipă Crivăţul turbat
Ce-ar vrea să-mi rupă geamul în furia-i câinească,
De bântuie vreun viscol de sadici monştri-ncăierat
În arşiţa iubirii să ardă, să sfârşească.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu n-ai să ştii

Tu n-ai să ştii cât suferă pădurea,
Cât freamătă plecându-şi triste ramuri
Când norii negri adunaţi de-aiurea
Mi-aduce ploaia mohorâtă-n geamuri.

Tu n-ai să ştii cât suferă izvorul
Când cu mâhnire susură-n cascadă,
Îndurerat la vale-mi curge dorul,
Nerăbdător alături să te vadă.

Tu n-ai să ştii că-n suferinţă-i lanul,
Că macul ofilt i-a stins iubirea,
E abătut în zbor şi ciocârlanul
Ce-şi tulbură spre înălţimi privirea.

Tu n-ai să ştii vreodată tot ce simt
Atunci când mă privesc în ochii tăi,
Un licăr se aprinde şi presimt
Că ard în ale dragostei văpăi.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirii nu-i pun lacăt

Norii negri greu apasă, cerul meu a obosit,
Răvăşesc răzleţe gânduri, visul nu-mi este tihnit,
Noaptea-mi spune adevărul despre stele căzătoare,
Zace învelită-n spuză o dorinţă ce nu moare.

Încă mai mocneşte focul vremii dulcilor chemări,
Prin unghere tot mai arde vreasc de dor, de alinări,
Viaţa ce mi-e hărăzită în restrişte n-am s-o las,
În realitatea tristă doar iubirea mi-a rămas.

De a vieţii frumuseţe n-am să mă despart uşor,
Cu aripa mai domoală îmi continui al meu zbor,
Pe al drumului destin îmi duc paşii pân* la capăt,
De mă-mpiedic mă ridic dar iubirii nu-i pun lacăt.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de câmp

Toate florile din câmp, de pe văi, din poieniţă,
Le-aş culege-ntr-un mănunchi şi-aş face o coroniţă
S-o aşez pe fruntea-ţi dragă, să-ţi mângâi părul bălai,
Braţe moi să mă cuprindă, un sărut dulce să-mi dai.

Să ascult culcat în poală lin cum susură izvorul,
Pe-a lui undă străvezie să ne curgă-n vale dorul,
Păsări ciripind iubirea, frunza-n ramuri să foşnească,
Cu-adierile-i uşoare vântul să ne răcorească.

Soarele a obosit de a drumului povară,
În miresme dulci de tei seara peste noi coboară,
Sus pe boltă-ncet răsare steaua noastră călăuză,
Versu-mi saltă în iubire încântat de a mea muză.

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire nebună

Să fugim nebuni în noapte spre ţinuturi de tăcere,
Umbrele-n bătaia lunii să ne crească prin unghere,
Pe tărâmuri de-ntuneric să ne rătăcim smintiţi,
Focul rugului s-aprindem de iubire-mpătimiţi.

Să furăm praful din stele, s-alergăm să nu ne prindă,
Cu argint să vopsim luna, să ne privim în oglindă,
Cu ceva să-nvelim vremea să nu-i fie deloc rece,
Să lăsăm noaptea nebună în iubire să ne-*nece.

Timpului să-i punem piedici, să-l păstrăm închis sub lacăt,
Vâlvătaia să se-ntindă, nopţii să nu-i punem capăt
Iar cenuşa de sub ruguri s-o arunce-n patru zări
Doi nebuni scrântiţi la minte de-ale iubirii chemări.

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin fereastra de frunze

În amurgul serii, o adiere de vânt unduie vârf de salcâm înflorit si suviţe din părul tău. Miresme de flori sădite în grădina iubirii, udate de roua ochilor se răspândesc, învăluindu-ne.
Privim în sus prin fereastra de frunze spre bolta senină a nopţii.
Pe rând se aprind luminiţele prinse de cupola cerului si cele ale ochilor tăi negri ca noaptea, prinse in lumina ochilor mei.
Usor Calea Lactee prinde contur si desparte Universul in două.
O jumătate ţi-o dăruiesc, pe cealaltă o păstrez.
Să nu ne-ndepărtăm, să nu despicăm cerul in două.
Numai dăinuind impreună putem păstra intreg Universul iubirii noastre... Noapte bună, iubito...!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărând din trei în trei

Greierii s-au strâns pe seară
Şi fac ample repetiţii,
Lungi acorduri de chitară
Se aud în competiţii.

Liliacul rotofei
N-are linişte şi pace:
Numără din trei în trei
Petalele cu noroace.

Le aşează, le alege
Ca în prag de dimineaţă
Fetele ce vor culege
Să aibă noroc în viaţă.

Sus pe bolta înstelată,
Luna-n drumu-i de cleştar
Se uită în jos mirată,
Zăboveşte-o clipă doar.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul meu a obosit

Norii negri greu apasă, cerul meu a obosit,
Răvăşesc răzleţe gânduri, visul nu-mi este tihnit,
Noaptea-mi spune adevărul despre stele căzătoare,
Zace învelită-n spuză o dorinţă ce nu moare.

Se tot uită după noi întristata primăvară,
Nu putem să fim cu ea, este pentru-ntâia oară,
Priveşte cum stăm la geam, ne vede închişi în casă,
Ar dori să o-nsoţim dar necazul nu ne lasă.

Încă mai mocneşte focul vremii dulcilor chemări,
Prin unghere lin mai arde vreasc de dor, de alinări,
Viaţa ce mi-e hărăzită în restrişte n-am s-o las,
În realitatea tristă doar iubirea mi-a rămas.

De a vieţii frumuseţe n-am să mă despart uşor,
Cu aripa mai domoală îmi continui al meu zbor,
Pe al drumului destin îmi îndrept paşii spre capăt,
De mă-mpiedic, mă ridic, dar iubirii nu-i pun lacăt.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iubirea s-a tot dus...

Gând pribeag de altădată,
Nu-mi dai pace, te ţii scai!
Răvăşeşti liniştea toată,
Altă treabă tu nu ai?

Mă întorci în alte vremuri
Când iubirele-nfloreau,
Păsări ciripeau pe ramuri,
Văile vesel vuiau.

Sedimentele iubirii
Au rămas, doruri se scurg,
Îmi aduc liniştea firii
Luminând al meu amurg.

Alergam prin iarba deasă,
Te prindeam de subsuori,
În cosiţa ta frumoasă
Îţi prindeam cununi de flori.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul mării

Mi-e dor de tine iar, mare albastră,
De ţărmul ce-ţi îmbrăţişează valul,
Steluţe să aşterni în calea noastră,
Aş vrea să te revăd călcându-ţi malul.

Luna cu strălucirea ei măiastră
Se-nalţă şi ridică nopţii voalul,
Mi-e dor de tine iar, mare albastră,
De ţărmul ce-ţi îmbrăţişează valul.

Tandră, aduci iubirii ritualul,
Uşor deschizi a inimii fereastră,
Tu faci să râdă florile în glastră,
Azurul tău deschide-n larg regalul,
Mi-e dor de tine iar, mare albastră.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ziua mea

Numai tu, iubită Toamnă,
Faci să tremure castanii,
Te-am ales, frumoasă Doamnă,
Anotimp ce-mi numeri anii.

Cu patimă şi plin de dor
Am deschis ochii-întâia oară,
Mândria mamei de-un fecior
Şi-a astrelor cu o... Fecioară.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă în iarnă

Iubeşte-mă în iarnă când neaua e aproape,
Iubirea s-o ascundem sub stratul de omăt,
Să ningă peste noi, zăpada să ne-ngroape,
De urlă vântul nordic să nu dăm îndărăt.

Un vis să se-mplinească într-o-ngheţată lume:
Să te păstrezi doar mie, să fii la fel de pură,
Să alungăm tot frigul din noaptea fără nume,
Să învelim omătul cu-a mea şi-a ta căldură.

Iubeşte-mă în iarnă când Crivăţul loveşte
Şi-ar vrea să-mi rupă geamul în furia-i stârnită,
Când vreascu-ncins în sobă se-aprinde şi trosneşte
De arşiţă iubirea să fie încălzită.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uliţa cu Dragobete

Ce frumoasă-i tinereţea petrecută-n sat la ţară!
Anii ei fermecători s-au dus, n-or să mai apară,
Pe uliţa de la moară, pe băncuţa de la poartă
Cu sfială se ţesea dragostea, întâiaşi dată.

Visători, vrăjiţi de lună, sub salcâmul singuratic
Noi ne sărutam cu dor, dulce, pătimaş şi tainic,
Dragoste, alean şi patimi în noi se aprind şi ard,
Împrejur freamătă totul, tremură uluca-n gard.

Lunecând pe-a nopţii boltă stele licăresc pe cer,
Desprinse din constelaţii cad înspre pământ şi pier,
Fericiţi şi strânşi în braţe, tandri şi cuprinşi de dor
Ne alegem tainic steaua călăuză-n viitor.

... E trecut de miezul nopţii. Vântul începea să bată,
Liniştea e întreruptă de un scârţâit la poartă:
-Te sărut la despărţire, pune-ţi pe umeri năframa!
Cu nelinişte şi teamă o chemă în casă mama.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uliţa cu dragoste

Ce frumoasă-i tinereţea petrecută-n sat, la ţară!
Anii ei fermecători s-au dus, n-or să mai apară,
Pe uliţa de la moară, pe băncuţa de la poartă,
Cu sfială se ţesea dragostea, întâiaşi dată.

Visători, vrăjiţi de lună, sub salcâmul singuratic,
Noi ne sărutam cu dor, dulce, pătimaş si tainic,
Dragoste, alean şi patimi în noi se aprind şi ard,
Împrejur freamătă totul, tremură uluca-n gard.

Lunecând pe-a nopţii boltă, stele licăresc pe cer,
Desprinse din constelaţii cad înspre pământ şi pier,
Fericiţi şi strânşi în braţe, tandri şi cuprinşi de dor,
Ne alegem tainic steaua călăuză-n viitor.

... E trecut de miezul nopţii. Vântul începe să bată.
Liniştea e întreruptă de un scârţâit la poartă,
-Te sărut la despărţire, pune-ţi pe umeri năframa!
Cu nelinişte şi teamă o chemă în casă mama.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcind pe mal de ape

Peste zările senine liniştea-i atotstăpână,
Rătăcind pe mal de ape mi-ascult gândul în tăcere,
Într-o unduire lină valurile se îngână,
Vântul intră-n păpurişuri, mişcă-n dulce adiere.

Trece-o turmă de mioare, se îndreaptă către stână,
Doru-n vale se prăvale în doină de mângâiere,
Peste zările senine liniştea-i atotstăpână,
Rătăcind pe mal de ape mi-ascult gândul în tăcere.

Sălcii împletesc şuviţe, tremură în mlădiere,
Lance urcă spre văzduh cumpăna de la fântână,
Nor răzleţ cu chip de înger în azur de ceruri piere,
Floarea cea nemuritoare, dragoste, credinţă-mi cere,
Peste zările senine liniştea-i atotstăpână.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt liber, dar mă simt întemniţat,
Nu plâng, nicicând n-aş vrea să mă jelesc,
Mă simt de primăvară-nstrăinat
Şi sufăr că n-am voie s-o iubesc.

Păcat că am pierdut un anotimp,
-Îndură-te de noi, ai milă, Doamne!
Să-mi completeze din al vieţii timp
Tristeţea-mi va aduce două toamne.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizantema

Nu se vaită, nu se teme de a toamnei grea povară,
Nu a vrut să dea sărutul brumei reci, necruţătoare,
Surâde, învinge frigul înfruntând vremea de-afară,
Soarele-i trimite-o rază blândă şi ocrotitoare.

Între flori biruitoare, ploaia, vântul n-o doboară,
Izbândeşte-a ei iubire, luptă fără încetare,
Nu se vaită, nu se teme de a toamnei grea povară,
Nu a vrut să dea sărutul brumei reci, necruţătoare.

Dinspre deal vine tristeţea împroşcând a ei vâltoare,
Curg petale, albe lacrimi, într-o plângere amară,
Suferă şi nu renunţă, e o bravă luptătoare,
Sfârşeşte ca o martiră printre flori nemuritoare,
Nu se vaită, nu se teme de a toamnei grea povară.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de bujor

Râde-nflăcărat bujorul,
Ard iubirile nestinse,
În petalele încinse
Liniştit pâlpâie dorul.

Cu aripile destinse
Fluturii îşi opresc zborul,
Râde-nflăcărat bujorul,
Ard iubirile nestinse.

Fetele de dor cuprinse
Inimii deschid zăvorul,
Înfocat li-i obrăjorul,
În iubirlle aprinse
Râde-nflăcărat bujorul.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!