Primăvara e cu noi
Trăim ca niciodată o primăvară ternă,
Fierbințile dorințe muiate-n flori de gheață
Au învelit iubirea să nu ajungă-n bernă
Și gândul ni-l alungă de lumea fără viață.
Sorbim aceleași clipe, trăim aceeași oră,
În distanțată vreme e-o dragoste imună,
Apropiere nu e, când frica ni-i majoră
În lumea paralelă neliniștea-i stăpână.
Ni-s visurile sterpe, nu vor să mai contemple,
Speranțe renăscute vor să salveze neamul,
Cu noi e primăvara ce-ar vrea să dea exemple
Cum să-i simțim fiorii acum când plânge ramul.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iertare
-Ți-ai dorit să-ți fiu alături,
Să mă ierți în astă noapte,
Sper că nu ai să mă-nlături
Că m-am dus în altă parte.
Mi-a căzut pe cap năpasta,
O iubesc, mi-e tare dragă,
N-am să uit pe lumea asta
Dulcele-i sărut de fragă.
Mă iubește, mă încântă,
În taină vreau să-i pătrund,
Dorurile mă frământă
Și în visuri mă cufund.
Îi mângâi al ei contur
Să o fac și mai frumoasă,
N-am s-o las, am să o fur,
S-o păstrez la mine-acasă.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă în iarnă
Iubește-mă în iarnă când neaua e aproape,
Iubirea s-o ascundem sub stratul de omăt,
Să ningă peste noi, zăpada să ne-ngroape,
De urlă vântul nordic să nu dăm îndărăt.
Un vis să se-mplinească într-o-nghețată lume:
Să te păstrezi doar mie, să fii la fel de pură,
Să alungăm tot frigul din noaptea fără nume,
Să învelim omătul cu-a mea și-a ta căldură.
Iubește-mă în iarnă când țipă Crivățul turbat
Ce-ar vrea să-mi rupă geamul în furia-i câinească,
De bântuie vreun viscol de sadici monștri-ncăierat
În arșița iubirii să ardă, să sfârșească.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu n-ai să știi
Tu n-ai să știi cât suferă pădurea,
Cât freamătă plecându-și triste ramuri
Când norii negri adunați de-aiurea
Mi-aduce ploaia mohorâtă-n geamuri.
Tu n-ai să știi cât suferă izvorul
Când cu mâhnire susură-n cascadă,
Îndurerat la vale-mi curge dorul,
Nerăbdător alături să te vadă.
Tu n-ai să știi că-n suferință-i lanul,
Că macul ofilt i-a stins iubirea,
E abătut în zbor și ciocârlanul
Ce-și tulbură spre înălțimi privirea.
Tu n-ai să știi vreodată tot ce simt
Atunci când mă privesc în ochii tăi,
Un licăr se aprinde și presimt
Că ard în ale dragostei văpăi.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirii nu-i pun lacăt
Norii negri greu apasă, cerul meu a obosit,
Răvășesc răzlețe gânduri, visul nu-mi este tihnit,
Noaptea-mi spune adevărul despre stele căzătoare,
Zace învelită-n spuză o dorință ce nu moare.
Încă mai mocnește focul vremii dulcilor chemări,
Prin unghere tot mai arde vreasc de dor, de alinări,
Viața ce mi-e hărăzită în restriște n-am s-o las,
În realitatea tristă doar iubirea mi-a rămas.
De a vieții frumusețe n-am să mă despart ușor,
Cu aripa mai domoală îmi continui al meu zbor,
Pe al drumului destin îmi duc pașii pân* la capăt,
De mă-mpiedic mă ridic dar iubirii nu-i pun lacăt.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de câmp
Toate florile din câmp, de pe văi, din poieniță,
Le-aș culege-ntr-un mănunchi și-aș face o coroniță
S-o așez pe fruntea-ți dragă, să-ți mângâi părul bălai,
Brațe moi să mă cuprindă, un sărut dulce să-mi dai.
Să ascult culcat în poală lin cum susură izvorul,
Pe-a lui undă străvezie să ne curgă-n vale dorul,
Păsări ciripind iubirea, frunza-n ramuri să foșnească,
Cu-adierile-i ușoare vântul să ne răcorească.
Soarele a obosit de a drumului povară,
În miresme dulci de tei seara peste noi coboară,
Sus pe boltă-ncet răsare steaua noastră călăuză,
Versu-mi saltă în iubire încântat de a mea muză.
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire nebună
Să fugim nebuni în noapte spre ținuturi de tăcere,
Umbrele-n bătaia lunii să ne crească prin unghere,
Pe tărâmuri de-ntuneric să ne rătăcim smintiți,
Focul rugului s-aprindem de iubire-mpătimiți.
Să furăm praful din stele, s-alergăm să nu ne prindă,
Cu argint să vopsim luna, să ne privim în oglindă,
Cu ceva să-nvelim vremea să nu-i fie deloc rece,
Să lăsăm noaptea nebună în iubire să ne-*nece.
Timpului să-i punem piedici, să-l păstrăm închis sub lacăt,
Vâlvătaia să se-ntindă, nopții să nu-i punem capăt
Iar cenușa de sub ruguri s-o arunce-n patru zări
Doi nebuni scrântiți la minte de-ale iubirii chemări.
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin fereastra de frunze
În amurgul serii, o adiere de vânt unduie vârf de salcâm înflorit si suvițe din părul tău. Miresme de flori sădite în grădina iubirii, udate de roua ochilor se răspândesc, învăluindu-ne.
Privim în sus prin fereastra de frunze spre bolta senină a nopții.
Pe rând se aprind luminițele prinse de cupola cerului si cele ale ochilor tăi negri ca noaptea, prinse in lumina ochilor mei.
Usor Calea Lactee prinde contur si desparte Universul in două.
O jumătate ți-o dăruiesc, pe cealaltă o păstrez.
Să nu ne-ndepărtăm, să nu despicăm cerul in două.
Numai dăinuind impreună putem păstra intreg Universul iubirii noastre... Noapte bună, iubito...!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numărând din trei în trei
Greierii s-au strâns pe seară
Și fac ample repetiții,
Lungi acorduri de chitară
Se aud în competiții.
Liliacul rotofei
N-are liniște și pace:
Numără din trei în trei
Petalele cu noroace.
Le așează, le alege
Ca în prag de dimineață
Fetele ce vor culege
Să aibă noroc în viață.
Sus pe bolta înstelată,
Luna-n drumu-i de cleștar
Se uită în jos mirată,
Zăbovește-o clipă doar.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul meu a obosit
Norii negri greu apasă, cerul meu a obosit,
Răvășesc răzlețe gânduri, visul nu-mi este tihnit,
Noaptea-mi spune adevărul despre stele căzătoare,
Zace învelită-n spuză o dorință ce nu moare.
Se tot uită după noi întristata primăvară,
Nu putem să fim cu ea, este pentru-ntâia oară,
Privește cum stăm la geam, ne vede închiși în casă,
Ar dori să o-nsoțim dar necazul nu ne lasă.
Încă mai mocnește focul vremii dulcilor chemări,
Prin unghere lin mai arde vreasc de dor, de alinări,
Viața ce mi-e hărăzită în restriște n-am s-o las,
În realitatea tristă doar iubirea mi-a rămas.
De a vieții frumusețe n-am să mă despart ușor,
Cu aripa mai domoală îmi continui al meu zbor,
Pe al drumului destin îmi îndrept pașii spre capăt,
De mă-mpiedic, mă ridic, dar iubirii nu-i pun lacăt.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și iubirea s-a tot dus...
Gând pribeag de altădată,
Nu-mi dai pace, te ții scai!
Răvășești liniștea toată,
Altă treabă tu nu ai?
Mă întorci în alte vremuri
Când iubirele-nfloreau,
Păsări ciripeau pe ramuri,
Văile vesel vuiau.
Sedimentele iubirii
Au rămas, doruri se scurg,
Îmi aduc liniștea firii
Luminând al meu amurg.
Alergam prin iarba deasă,
Te prindeam de subsuori,
În cosița ta frumoasă
Îți prindeam cununi de flori.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul mării
Mi-e dor de tine iar, mare albastră,
De țărmul ce-ți îmbrățișează valul,
Steluțe să așterni în calea noastră,
Aș vrea să te revăd călcându-ți malul.
Luna cu strălucirea ei măiastră
Se-nalță și ridică nopții voalul,
Mi-e dor de tine iar, mare albastră,
De țărmul ce-ți îmbrățișează valul.
Tandră, aduci iubirii ritualul,
Ușor deschizi a inimii fereastră,
Tu faci să râdă florile în glastră,
Azurul tău deschide-n larg regalul,
Mi-e dor de tine iar, mare albastră.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E ziua mea
Numai tu, iubită Toamnă,
Faci să tremure castanii,
Te-am ales, frumoasă Doamnă,
Anotimp ce-mi numeri anii.
Cu patimă și plin de dor
Am deschis ochii-întâia oară,
Mândria mamei de-un fecior
Și-a astrelor cu o... Fecioară.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă în iarnă
Iubește-mă în iarnă când neaua e aproape,
Iubirea s-o ascundem sub stratul de omăt,
Să ningă peste noi, zăpada să ne-ngroape,
De urlă vântul nordic să nu dăm îndărăt.
Un vis să se-mplinească într-o-nghețată lume:
Să te păstrezi doar mie, să fii la fel de pură,
Să alungăm tot frigul din noaptea fără nume,
Să învelim omătul cu-a mea și-a ta căldură.
Iubește-mă în iarnă când Crivățul lovește
Și-ar vrea să-mi rupă geamul în furia-i stârnită,
Când vreascu-ncins în sobă se-aprinde și trosnește
De arșiță iubirea să fie încălzită.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iubire, dar cu o relevanță mică.
Ulița cu Dragobete
Ce frumoasă-i tinerețea petrecută-n sat la țară!
Anii ei fermecători s-au dus, n-or să mai apară,
Pe ulița de la moară, pe băncuța de la poartă
Cu sfială se țesea dragostea, întâiași dată.
Visători, vrăjiți de lună, sub salcâmul singuratic
Noi ne sărutam cu dor, dulce, pătimaș și tainic,
Dragoste, alean și patimi în noi se aprind și ard,
Împrejur freamătă totul, tremură uluca-n gard.
Lunecând pe-a nopții boltă stele licăresc pe cer,
Desprinse din constelații cad înspre pământ și pier,
Fericiți și strânși în brațe, tandri și cuprinși de dor
Ne alegem tainic steaua călăuză-n viitor.
... E trecut de miezul nopții. Vântul începea să bată,
Liniștea e întreruptă de un scârțâit la poartă:
-Te sărut la despărțire, pune-ți pe umeri năframa!
Cu neliniște și teamă o chemă în casă mama.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulița cu dragoste
Ce frumoasă-i tinerețea petrecută-n sat, la țară!
Anii ei fermecători s-au dus, n-or să mai apară,
Pe ulița de la moară, pe băncuța de la poartă,
Cu sfială se țesea dragostea, întâiași dată.
Visători, vrăjiți de lună, sub salcâmul singuratic,
Noi ne sărutam cu dor, dulce, pătimaș si tainic,
Dragoste, alean și patimi în noi se aprind și ard,
Împrejur freamătă totul, tremură uluca-n gard.
Lunecând pe-a nopții boltă, stele licăresc pe cer,
Desprinse din constelații cad înspre pământ și pier,
Fericiți și strânși în brațe, tandri și cuprinși de dor,
Ne alegem tainic steaua călăuză-n viitor.
... E trecut de miezul nopții. Vântul începe să bată.
Liniștea e întreruptă de un scârțâit la poartă,
-Te sărut la despărțire, pune-ți pe umeri năframa!
Cu neliniște și teamă o chemă în casă mama.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăcind pe mal de ape
Peste zările senine liniștea-i atotstăpână,
Rătăcind pe mal de ape mi-ascult gândul în tăcere,
Într-o unduire lină valurile se îngână,
Vântul intră-n păpurișuri, mișcă-n dulce adiere.
Trece-o turmă de mioare, se îndreaptă către stână,
Doru-n vale se prăvale în doină de mângâiere,
Peste zările senine liniștea-i atotstăpână,
Rătăcind pe mal de ape mi-ascult gândul în tăcere.
Sălcii împletesc șuvițe, tremură în mlădiere,
Lance urcă spre văzduh cumpăna de la fântână,
Nor răzleț cu chip de înger în azur de ceruri piere,
Floarea cea nemuritoare, dragoste, credință-mi cere,
Peste zările senine liniștea-i atotstăpână.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sunt liber, dar mă simt întemnițat,
Nu plâng, nicicând n-aș vrea să mă jelesc,
Mă simt de primăvară-nstrăinat
Și sufăr că n-am voie s-o iubesc.
Păcat că am pierdut un anotimp,
-Îndură-te de noi, ai milă, Doamne!
Să-mi completeze din al vieții timp
Tristețea-mi va aduce două toamne.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crizantema
Nu se vaită, nu se teme de a toamnei grea povară,
Nu a vrut să dea sărutul brumei reci, necruțătoare,
Surâde, învinge frigul înfruntând vremea de-afară,
Soarele-i trimite-o rază blândă și ocrotitoare.
Între flori biruitoare, ploaia, vântul n-o doboară,
Izbândește-a ei iubire, luptă fără încetare,
Nu se vaită, nu se teme de a toamnei grea povară,
Nu a vrut să dea sărutul brumei reci, necruțătoare.
Dinspre deal vine tristețea împroșcând a ei vâltoare,
Curg petale, albe lacrimi, într-o plângere amară,
Suferă și nu renunță, e o bravă luptătoare,
Sfârșește ca o martiră printre flori nemuritoare,
Nu se vaită, nu se teme de a toamnei grea povară.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare de bujor
Râde-nflăcărat bujorul,
Ard iubirile nestinse,
În petalele încinse
Liniștit pâlpâie dorul.
Cu aripile destinse
Fluturii își opresc zborul,
Râde-nflăcărat bujorul,
Ard iubirile nestinse.
Fetele de dor cuprinse
Inimii deschid zăvorul,
Înfocat li-i obrăjorul,
În iubirlle aprinse
Râde-nflăcărat bujorul.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Matei despre iubire, adresa este: