Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Nicolae Matei despre noapte

Nicolae Matei

Iubește-mă în iarnă

Iubește-mă în iarnă când neaua e aproape,
Iubirea s-o ascundem sub stratul de omăt,
Să ningă peste noi, zăpada să ne-ngroape,
De urlă vântul nordic să nu dăm îndărăt.

Un vis să se-mplinească într-o-nghețată lume:
Să te păstrezi doar mie, să fii la fel de pură,
Să alungăm tot frigul din noaptea fără nume,
Să învelim omătul cu-a mea și-a ta căldură.

Iubește-mă în iarnă când Crivățul lovește
Și-ar vrea să-mi rupă geamul în furia-i stârnită,
Când vreascu-ncins în sobă se-aprinde și trosnește
De arșiță iubirea să fie încălzită.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la noapte, dar cu o relevanță mică.

Nicolae Matei

Florile grădinii mele

Florile grădinii mele
Se întrec în frumusețe,
Când mă uit cu drag la ele
Uit de necaz și tristețe.

GHIOCELUL și ZAMBILA
Au făcut deschiderea,
Mă cuprinse de ei mila
Tremurând așijderea.

Apăru apoi în scenă
TOPORAȘII, VIOREAUA,
A trecut marea problemă,
Îi cam speriase neaua.

Tufă-naltă și stufoasă
Cu aspect de mic copac,
Se-ncărcă mândră, făloasă
Cu ciorchini de LILIAC.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Florile grădinii mele

Florile grădinii mele
Se întrec în frumusețe,
Când mă uit cu drag la ele
Uit de necaz și tristețe.

Ghiocelul și zambila
Au făcut deschiderea,
Mă cuprinse de ei mila
Tremurând așijderea.

Apărură-apoi în scenă
Toporașii, vioreaua,
Au trecut marea problemă,
Îi cam speriase neaua.

Tufă-naltă și frunzoasă,
Cu aspect de mic copac,
Se-ncărcă, mândră, făloasă
Cu ciorchini de liliac.

[...] Citește tot

poezie de din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Sânziana, mândră fată

M-a chemat în miez de noapte
Sânziana, mândră fată,
Să-mi aducă în dulci șoapte
O iubire-adevărată.

Se-aprind focuri blestemate
Prin pădurea neumblată,
M-a chemat în miez de noapte
Sânziana, mândră fată.

Coronița-i nestemată,
Din flori de câmp adunate,
M-am trezit din vis îndată,
Zâna bună și curată
M-a chemat în miez de noapte.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Rondelul măceșului

În noapte, în bătaia lunii
Visa măceșul singuratic,
În somn îl supărase unii
Zicându-i trandafir sălbatic.

Voia să își arate spinii,
Dar n-a făcut-o că e pașnic,
În noapte, în bătaia lunii
Visa măceșul singuratic.

Dintr-o grădină veni grabnic
Un frate ce îi strânse pumnii,
Așa-i urzit în soarta lumii:
Ca el să doarmă lăturalnic
În noapte, în bătaia lunii.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Trecătoare iarnă...

A mai trecut o iarnă pe la mine,
Nu pot să-i mai suport hainele-i grele,
Am să le-arunc în văgăuni străine
Sau le dau foc, m-am săturat de ele.

Ochii în licăr se-adapă insistent,
Nu vor să mă mai vadă prin noroaie,
Nu uit trecutul, urăsc acest prezent,
Un curcubeu aștept după o ploaie.

Fuiorul iernii se destramă-n ceruri,
În sobă a rămas cenușa-i stinsă,
Topită-i veghea nopților cu geruri
În primăvara de fiori aprinsă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

A mai trecut o iarnă

A mai trecut o iarnă peste mine,
Nu pot să-i mai suport hainele-i grele,
Am să le-arunc prin văgăuni străine
Sau le dau foc, m-am săturat de ele.

Ochii-îmi sunt umezi, mă roagă insistent,
Nu vor să mă mai vadă prin noroaie,
Nu uit trecutul, mă doare-acest prezent:
-Un curcubeu s-apară după ploaie!

A mai trecut o iarnă peste mine,
De greaua-i talpă nu m-am lăsat strivit,
Am învins nopțile de nesomn pline,
Nu mi-a fost teamă de gerul crâncenit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Amurg

Discul vânăt împinge jarul spre apus.
Ard zările suflând în spuza timpului.
Nisipul din clepsidra zilei s-a tot scurs
Și s-au deschis zăvoarele amurgului.

Lumina palidă mai face-un pas minuscul.
Ar vrea să ardă, resurse nu mai are.
Se mătuiește-n gheare de crepuscul,
În ultim licăr clipește-apoi dispare.

Încrâncenată-i lupta-ngemănării...!
Amurgul piere înghițit de noapte.
Pe cer se-aprinde candela-nserării.
Nimic nu mișcă, e liniște în toate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Învierea

Lumina lină cutreieră pământul,
Se-așterne liniște în sufletul curat,
Pustiu și gol se vede-acum mormântul,
E miezul nopții... Hristos a înviat!

Credința se aprinde în sfintele făclii,
Un licăr cald ne pâlpâie în bucurie,
În sfânta pace smerite suflete învii
Și se trezesc cei adormiți pentru vecie.

Vestea-nvierii s-a dus în zări departe,
Se vede, se cunoaște locul unde-ai stat,
Învingător ai fost călcând pe moarte:
Ai biruit!... Ai înviat!... E-adevărat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Hristos a înviat

Lumina lină cutreieră pământul
Iar liniștea se-așterne-n sufletul curat,
Pustiu și gol se vede-acum mormântul,
E miezul nopții... Hristos a înviat!

Credința se aprinde în sfintele făclii,
Un licăr cald ne pâlpâie în bucurie,
Călcând pe moarte, smerite suflete învii
Și se trezesc cei adormiți pentru vecie.

Vestea-nvierii s-a dus în zări, departe,
Se mai cunoaște locul unde-ai stat,
Învingător, cum ai promis, ai fost în moarte:
-Ai biruit!... Ai înviat!... E-adevărat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Noaptea poetului

Penița frântă n-a mai vrut să scrie
Pe fila tristă plină de răceală,
Sătulă de atâta plictiseală
Împrăștie doar pete pe hârtie.

Cuvinte stau la rând în așteptare,
Cu greu desprinse din a muzei poală
Se-ncurcă între ele-n vălmășeală,
Se-ngrămădesc în versurile-amare.

Să zburde-ar vrea pe pajiștea albită,
Dorul scâncind în vârful de peniță
Coboară lin în inima-i rănită,

Poetul scrie-n noaptea răzvrătită
Să-și îndulcească clipa lui pestriță
Și-adoarme cu dorința împlinită.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Rondelul dimineții de vară

Ard zările mocnite în focuri vineții,
Noaptea e învinsă, de sulițe-i răpusă,
Potirele adună broboane străvezii,
Se stinge bolta-ncet, de răsărit apusă.

Răsună deșteptarea-n pădure și-n câmpii,
În cânt de păsărele e-o dragoste nespusă,
Ard zările mocnite în focuri vineții,
Noaptea e învinsă, de sulițe-i răpusă.

Mireasma teiului de-un vânticel e-adusă,
În zările înalte un stol de ciocârlii
Se pierde-n rotocoale prin razele-aurii,
Grădina veselă în drepturi e repusă,
Ard zările mocnite în focuri vineții.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Nostalgie de iarnă

Searbădă-i iarna ninsă de sterpele-i zăpezi,
De neguri reci pătrunse din zori până-n nămiezi,
Sătul de haina-i roasă pământul înnegrit
În dalb costum așteaptă să fie primenit.

Subțire, îmbrăcată în boțite rochii,
Cu albe flori n-a vrut să ne încânte ochii,
Ar vrea să fie alta, tot caută-n zadar
Să-și regăsească locul sortit în calendar.

Se stinge ziua-n jaluzeaua din fereastră,
Dorul își face cuib în frezia din glastră,
Din aripi fâlfâie amurgu-n prag de seară,
Nostalgice chemări în noapte lin coboară.

poezie de din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Crinul

Esti floarea ce aduce-n suflet puritate,
Ochii tresaltă în albul tău imaculat,
Când te-ai deschis s-au bucurat florile toate,
În nopțile-nstelate ești rege nepătat.

Petale îți surâd de soare mângâiate,
Îmi limpezești privirea și gândul meu curat,
Ești floarea ce aduce-n suflet puritate,
Ochii tresaltă în albul tău imaculat.

Suav, cuceritor, în aeru-înmiresmat
Dezlegi iubirile încătușate,
Bondarii te-nsoțesc în prag de noapte,
Un fluture adoarme pe brațe legănat,
Ești floarea ce aduce-n suflet puritate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Rondelul crinului

Ești floarea ce aduce-n suflet puritate,
Ochii tresaltă în albul tău imaculat,
Când te-ai deschis s-au bucurat florile toate,
În nopțile-nstelate ești rege nepătat.

Petalele surâd în soare mângâiate,
Îmi limpezești privirea și gândul mi-e curat,
Ești floarea ce aduce-n suflet puritate,
Ochii tresaltă în albul tău imaculat.

Suav, cuceritor, în aeru-înmiresmat
Dezlegi iubirile de mult încătușate,
Bondari gălăgioși te bâzâie în noapte,
Albinele-ți adună polenul pe-nserat,
Ești floarea ce aduce-n suflet puritate.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Steaua noastră

Cornul lunii răsfiră frunzele-n castani,
Ți-am arătat o stea în noaptea de cleștar,
E mult de-atunci și peste noi trecut-au ani,
Ai noștri sunt, de stea ne-au fost trimiși în dar.

Priveai spre cer, îți lăsai capul să se culce,
Ramul ne ascundea sub frunze răsfirate,
Pe al meu umăr te-am simțit povară dulce
Și s-au aprins iubirile nevinovate.

Privim și azi sub clar de lună steaua noastră,
În tain-o prețuim ca pe un lucru sfânt,
Cu licărul ei blând pătrunde pe fereastră,
Ea ne-a promis că ne mai ține pe pământ.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Gutuiul

Târzie, toamna aprinde lămplle-n gutui,
Lumina lină aduce-o liniște adâncă,
În pâlpâiri plăpânde din candele gălbui
Speranța primăverii mai licărește încă.

E ultimu-n livadă, se simte-al nimănui,
Otrăvitoarea brumă veninul si-l aruncă,
Târzie, toamna aprinde lămplile-n gutui,
Lumina lină aduce-o liniște adâncă.

În odăița caldă, la geam, pe-o ferăstruică,
Smerit așază, mama, sfințitele statui
Și luna, o gutuie, culeasă-n vârf de stâncă
Străbate bolta nopții cu stelele, hai hui,

Târzie, toamna aprinde lămplile-n gutui.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Iertare

-Ți-ai dorit să-ți fiu alături,
Să mă ierți în astă noapte,
Sper că nu ai să mă-nlături
Că m-am dus în altă parte.

Mi-a căzut pe cap năpasta,
O iubesc, mi-e tare dragă,
N-am să uit pe lumea asta
Dulcele-i sărut de fragă.

Mă iubește, mă încântă,
În taină vreau să-i pătrund,
Dorurile mă frământă
Și în visuri mă cufund.

Îi mângâi al ei contur
Să o fac și mai frumoasă,
N-am s-o las, am să o fur,
S-o păstrez la mine-acasă.

[...] Citește tot

poezie de din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Iubește-mă în iarnă

Iubește-mă în iarnă când neaua e aproape,
Iubirea s-o ascundem sub stratul de omăt,
Să ningă peste noi, zăpada să ne-ngroape,
De urlă vântul nordic să nu dăm îndărăt.

Un vis să se-mplinească într-o-nghețată lume:
Să te păstrezi doar mie, să fii la fel de pură,
Să alungăm tot frigul din noaptea fără nume,
Să învelim omătul cu-a mea și-a ta căldură.

Iubește-mă în iarnă când țipă Crivățul turbat
Ce-ar vrea să-mi rupă geamul în furia-i câinească,
De bântuie vreun viscol de sadici monștri-ncăierat
În arșița iubirii să ardă, să sfârșească.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Linișor lunecă luna

Linișor lunecă luna, luminându-și drumul bolții,
Dulce tremur, glas duios vibrează în vălul nopții,
Trilu-i înduioșător încântă stârnind fiorii,
Freamătă dorul hoinar în cântul privighetorii.

Cheamă dragostea-n tăcere să-i fie cât mai aproape,
Se prelinge tânguirea într-un susur lin de ape,
Tresar florile-adormite, suspină prin frunze dorul,
Este cântecul de mamă ce își leagănă odorul.

Suave chemări străpung peste liniștea adâncă,
Iubirea n-a apărut. Tristă, mai așteaptă, încă.
Liniștea-i acum deplină în grădina adormită,
A tăcut privighetoarea... Cântă inima-i rănită.

poezie de din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Matei despre noapte, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook