Textele de mai jos conțin referiri la ochi, dar cu o relevanță mică.
La sânul ei dorm crinii înfloriți
Încearcă peste tot să risipească
raze în oasele luminii,
ochii rotesc unghiurile pe toate fețele geometriei.
Poartă-n rădăcini oglinzile cerului,
scoate din umbrele morții îngerii norocului,
lauda învierii ca o taină sublimă
fuge din oameni teama și înflorește speranța.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mimau trist bucuria
Noaptea nu era neagră, era cenușie,
stelele erau verzi, căzute printre noi,
drumul se ducea pe râu până la izvor
apoi intra-n tunel, trecea dincolo.
Tu ai plecat făcându-mi cu mâna,
era o chemare ori semnul despărțirii.
Sângele era subțire, de pasăre,
se aprindea ca un filament
sau ca o dâră de melc
până la inima înrobită.
Clipele sonore curgeau în timpane
băteau cu ciocane într-un clopot al timpului,
ochii tăi sticloși erau de felină.
Totul era complicat, imprevizibil, ascuns,
diminețile te îmbrăcau la loc în mirosuri.
Măștile purtate din obișnuință,
acopereau fața clownului obosit,
mimau trist bucuria.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (13 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Doamne, limpezește-mi ochii,
spală-mi privirea,
așază-mă cu fața la chipul tău,
picură-mi lacrima pe rugăciune!
Ascultă-mi căința inimii,
plânge-mi suferința curată
și primește-mi păcatul în nepăcatul tău
unic și necuprins!
Iartă-mi neputința și ignoranța
care s-au născut în mine,
prinde-mi în mâinile tale sufletul
și-l mângâie cu degetele!
Însoțește-mă pe drumul negru,
fă-mi mai ușoară crucea
pe care o să mi-o pună la cap
sub movila cerului!
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orizontul cu porți de piatră
Gândul meu dând contur zilei de mâine,
iubirii îi pune nume
și rodește în ploi
zămislind ființa din lutul sterp.
Atunci se naște lumina,
aura de botez a capului meu
primește duhul
și se înalță cu el în picioare.
Sorbind cu ochii întinderea
până se deschide orizontul
cu porți de piatră,
Drumuri prin gânduri trecând...
De înalț mânile
să prind de frânghii norii
ploaia în care mă scald
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec fluturi negri
Știu, turnurile nopții spre lună se-nclină
Pe acoperișuri vin păsări mari de pradă,
Din clipe prinse-n iris ies iele de lumină
Cu dansul lor în cercuri spectacol de estradă.
Mă înspăimântă bezna și nu am o sclipire
Vin dezertări și temeri cu gustul lor de fiere,
Și zbuciumul nadejdii aproape-i de topire
În cupe își țes pânza paianjenii-n tăcere.
Prin câmpurile arse descoperi-vei drumul,
Însingurat și gol ești, un izgonit din lume,
Vai, unde sunt bărbații cu ochii lor ca scrumul?
Și cui să-i spun acuma ce mă framântă-anume?
Te cheamă voci difuze din spațiu de oriunde
Și netezind tăios, sunt cuvintele ca-n palmă,
Trec, parcă, fluturi negri prin umbrele rotunde
Și-n marginile vieții alunecarea-i calmă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (21 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vise furată
Ospăț țin norii de rugină
Cu sâmburi înfloriți în lut,
Pământu-n partea sa virgină
Rămâne prins în absolut.
Îmi urcă seva-n trup, solemn
Vărsând în ochiul meu lichid,
Rășina dulce a unui lemn
De porți cu care mă deschid.
Apoi grăbit prin timp s-apuc
Îmi pipăi rana-n colțul ierbii
Și cânt durerea-n fluiere de nuc
Când la izvor se adapă cerbii.
Doar tu rămâi mereu mirată
Când ți se coc în vrajbă nurii,
De vise dulci abia furată
Ca salcia la marginea pădurii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (11 aprilie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Cuvintele se primenesc în versuri
uneori se prefac în cântec,
să se audă din gura oamenilor
frumos.
Lacrima ori bucuria ascultătorilor
mă îndeamnă să cânt,
le ascult sufletul și-l fac să vibreze,
închid o clipă ochii
să-mi simt îngerul vieții,
privesc apoi mulțimea
îndată rupe tăcerea,
cântă și ea.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta sărutului
Abur la poarta unui sărut
unde bat să deschidă,
mirosul fierbinte al pâinii rupte
ce urcă o rugă spre inimi,
magica poartă
în fața luminii cosmice.
Aștept cu palmele lipite
dulcele ei surâs,
tăcerea care o alungă
cu ochii minții.
În piatră se coace infuzia
pe care buzele mele o simt
dragoste devenind,
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atitudine
Se învârte în cercul creatorilor de invidie,
plutește cu nasul pe sus în propria admirație.
Orgoliile și mândria păunului de sticlă
locuiesc în cutele memoriei și dorm la amiază
pe un pat de fluturi vegheat de păsări,
clipele zboară din aripă-n aripă
unde gândurile se-nveselesc singure...
Despre oglinzi se spune că nu visează ci reflectă,
sunt nedrepte, nu ascund nimic
din ceea ce se vede liber cu ochiul de alții.
De sărbători sparge paharele băute
și din altele vin nu mai bea.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi căuta alte premise
Împuternicit de considerații logice
dăruiesc din mine întreaga epuizare
unde totul se confruntă prin definiții
ca niște luptători în arenă
până iese învingătorul final
cu laurii care-l copleșesc
și plânge victoria.
Voi căuta alte premise
care să conducă la concluzii valide,
se vor încununa cu aura sacră
până la descoperirea altor legi
ce pătrund mai în adâncime
unde ochiul lui Dumnezeu
veghează neîncetat
cum i se reproduce în evoluție
nesfârșita creație
pe care o imită oamenii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (1 iunie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am rămas cu sufletul deschis
Întorc adevărul ca pe un copil de la joacă
și nu-l cert dacă plânge
mai degrabă îl mângâi pe creștet.
Cu el de mână minciuna se topește ca ceara
și se luminează la față,
mă îmbărbătează gândul că poate crește drept
dacă nu obosesc să-i dau sprijin
cu exemple vii.
Am rămas cu sufletul deschis
pentru orice înțelegere descifrată-n gesturi
și-n cuvintele spuse cu sfială
fără zâmbetul acela fals de bucurie
care curge într-o apă tulbure.
Ochii tăi cu gene subțiri
mă privesc din colțul mesei
c-un fel de durere amară
ce nu provoacă lacrimi și nici suferință.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (12 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felinarul inimii
Trec prin zile necunoscut de semeni,
vorbele le rostesc în gând,
să nu-mi simt dinții cum mușcă din cuvinte.
Nicio zi nu-mi fură ochii,
nu-mi atinge privirea,
unele sunt blânde ca un câine bătrân,
altele, nărăvașe ca un armăsar scăpat din pripon.
Fiecare are un perete de tristețe și unul de bucurie
pe care-i înghit rănile pământului.
Privesc cu mirare cerul căzut peste copaci
sub care nici o umbră nu e de-ajuns
pentru tandrețea cu care-mi acoperi visul.
Poate o să vină noaptea
cu zvârcoliri fără durere, fără lacrimi,
doar cu brațele tale înlănțuind
un trup cu aura iubirii
rămasă de veghe,
ca un felinar al inimii
cu flacăra mică.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (16 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul pare o derulare din amintiri
Noaptea si-a risipit întunericul pe miriștea lunii
eu îl caut prin cotloanele gândului,
nu găsesc decât umbra unui fulger
care mi-a spintecat norii.
Iubito, nu te mai știu acasă printre vise,
ai alte smulgeri din trupul câmpiei
îți văd pălăria prin grâu,
o ancoră la țărmul înmiresmat al cerului.
Tu împarți sănătate celor ce nu sunt bolnavi
și rupi din fiecare câte o poveste,
să mi-o spui când beau cafeaua amară.
Asta zic și eu plăcere, pelerinaj prin ploaie,
să respiri încântarea lascivă și udă
cu sufletul dincolo de împrejurare
și cu sunetele iubirii care se topesc în urechi.
Tu strângi la piept o carte, eu te strâng pe tine
mai tare,
nu văd unde vom ajunge,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echilibru fragil
Forfotă pe străzi
de parcă noaptea nu mai începe,
o muză machiavelică
mă absoarbe din orașul bolnav
și-n ochii tăi înoată
căluții mării somnoroși.
Mă reîntregesc din bucăți
gol pe dinăuntru,
cu mâinile conturând aripi,
urmărind norii
cum trec peste orizont
cu fulgere.
Gurile noaste se usucă,
nopțile devin buimace,
își varsă întunericul
în pământul
înțelenit.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echilibru fragil
Forfotă pe străzi
de parcă noaptea nu mai începe,
o muză machiavelică
mă absoarbe din orașul bolnav
și-n ochii tăi inoată
căluți somnoroși.
Mă re-ntregesc din bucăți
gol pe dinăuntru,
cu mâinile conturând aripi,
urmărind norii,
cum trec peste orizont,
cu fulgere.
Gurile noaste se usucă,
nopțile devin buimace,
își varsă intunericul
în pământul
înțelenit.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (2 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin mine trec fluturi
Ea era sortită să-mi fie umbră,
gleznă subțire cu pulpa sonoră,
rotulă în fiecare cuvânt.
Se cățăra pe ploi
ca să înverzească pământul,
totul să înflorească.
De bucurie eu
o priveam ca pe-o minune
întinsă peste lume.
Strălucea mai mult decât e posibil
în ochii mirați
și nu observa nimic deosebit
la privitori.
Prin mine trec fluturi,
neoprite invazii
ca și literele arzând
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arcadele ochiului
Cu migală șlefuiește arcadele ochiului,
se vor zări alte orizonturi
mai albastre în depărtare.
Înfloresc în rotunjimile trupului
unghiuri în mișcare
cu reflexe carnivore.
Cu o dragoste bogată și fierbinte
privesc uimit schimbarea
nevoit s-o urmez.
Pielea ta pufoasă de gutuie
mângâiată atât de protector
șoptește cu aer sănătos visării.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec din stele
frigul mă desfrunzește
de gânduri
nu pot să visez frumos
fără un timp al sufletului meu
care nu îngheață până la sfârșit
se aude un cântec din stele
care mă face înger
al patimilor sângelui
noapte în care mă dezbrac de cuvinte
se îmbracă singură
în veșmintele viitorului
voi cei flămânzi de înțelepciune
deschideți ochii mari
și priviți lumina
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teama se închide în trup
Peste tot bântuie mortea,
tăișul subțire cu otravă fierbinte
se risipește de la om la om.
Teama se închide în trup
și ochii capătă o privire de ceață,
de simt cum se așează praful pe cuvinte.
Tu rupi armura de taină
și îmbraci o ie de in,
dar ești mai departe de mine,
rămân ca un adaos izolat
de lumea din care am plecat
mulțumit că trăiesc.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai lup decât lupii
sunt mai lup decât cel izgonit din haită
și drumul meu e-n căutare de luptă
fie și cu moartea
pădurea mă poate ocroti și slăbit
mi-a rămas urletul înfiorător de foame
mirosul de dușmani
și nevoia de hrană
știu să adulmec urmele și nu mă las
învins ori trădat
privesc luna și lupii ei tineri
mă așteaptă cu ochii reci
sunt un părinte al întâmplării
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Nicolae Vălăreanu Sârbu despre ochi, adresa este: