Citate despre Pământ și lumină, pagina 2
Sub lumina trandafirie a unui blând apus de soare, pământul pare adâncit într-o odihnă neclintită: frunzele ațipesc, pregătindu-se pentru tihnitul somn al nopții; în depărtări, miriștile scânteiază singuratice, ca niște țesături de fir; iazul își așterne fața umedă, sorbind, până în adânc, din lumina asfințitului. Din jos, din văi, răsună talanca; iar pe deal, în vii, doinește fluierul.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Puișorii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul dacă avea lumină proprie, soarele era tot, Soare...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Oda soarelui
Te naști din plasma zării cu limpezimi de-albuș,
Ne dai în semicicluri lumina ta prin rază -
Mă entuziasmează sublimul tău urcuș,
Căderea ta în hăuri adânc mă întristează.
Când urci, adapi pământul cu sângele-ți ceresc,
Ucizi fără de milă bacterii ucigașe.
Dar când cobori sub zare, piticii se fălesc
Cu umbre pieritoare, dar mari, dar uriașe.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, mamă
Eu, mamă, voi pleca
În ceruri când se va deschide
Poarta
Împăcat mi-i gândul
Se cutremură pământul
Te las cu dor
Și-n pace
Plec, mamă
Mai departe.
Măicuță, este greu
Să nu mai văd
Lumina chipului tău
Dar ingerii așteaptă
Cu toți
Lângă poartă
Pragul să-l pășești
E drum lung,
O sa-mi lipsești!
poezie de Daniela Pană
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât lumina din noi va rămâne aprinsă, cât vom respecta natura și aproapele nostru, viața pe Terra va continua.
citat din Vasile Ghinea (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneză și evoluție
Dumnezeu făcu pământul,
Cerul, omul și lumina,
Ne-a dat ploile și vântul,
Restu-i... "Fabricat în China".
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vezi o iasomie înflorită în ceasul trecerii, scuturându-se în aripile vântului, atunci ai văzut un înger între floare și tine, mărturia că El este în toate: lumină și adevăr. Iar tu ești trup din iubirea Lui, căci și pământul este clipă din clipa Lui.
Camelia Oprița în Iubirea este un ceas în care timpul nu există, Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Mari@Elena Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, mamă
Eu, mamă, voi pleca
În ceruri când se va deschide
Poarta
Împăcat mi-i gândul
Se cutremură pământul
Te las cu dor
Și-n pace
Plec, mamă,
Mai departe.
Măicuță, este greu
Să nu mai văd
Lumina chipului tău,
Dar îngerii așteaptă
Cu toți
Lângă poartă,
Pragul să-l pășești,
E drum lung,
O să-mi lipsești!
poezie de Daniela Pană
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Zbucium și înșelare
Omule, câtă înșelare
Este zbuciumatu-ți umblet!
Fugi prin viață atât de tare
Să-apuci toate-ntr-un răsuflet
Încât viața timp nu are
Să ți se îmbibe-n suflet
Cu măreața ei splendoare!
O, de-ai căuta Lumina
Și-ai trăi cum ea te învață,
- Mai prezent în propria-ți viață-
Viața ta ar putea să fie
Far în noapte și făclie,
Cu lumină din Lumină
Fericită-n veșnicie.
Dar cu inima-ți haină
Zbuciumată pentru glie,
Viața scurtă o să-ți fie
Însă zbuciumu-o să-i țină
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieții (7 iulie 2020)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua și noaptea
Pe lumea umbrelor deschise,
Peste abisuri fără nume,
Din voia zeilor anume
Un văl de aur s-a întins.
Îi spune zi. Lumina ei
E însăși viața pământeană,
E un balsam de pus pe rană,
Dorit de oameni și de zei.
Dar ziua scapără treptat,
Și noaptea-i smulge mândra haină,
Și iese lumea cea de taină,
Mocnind prin vălul sfâșiat.
Și bezna neagră de mormânt
Se cască iarăși la picioare,
De-aceea crâncenă ne pare
Venirea nopții pe pământ.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între floare și tine
Când vezi o iasomie înflorită în ceasul trecerii,
Scuturându-se în aripile vântului,
Atunci ai văzut un înger între floare și tine,
Mărturia că El este în toate: lumină și adevăr.
Iar tu ești trup din iubirea Lui,
Căci și pământul este clipă din clipa Lui.
poezie de Camelia Oprița din Iubirea este un ceas în care timpul nu există, Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Mari@Elena Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neant
Doar florile mai adună
Lumina!
Tristețea e gri,
lacrima incoloră,
timpul e fum și cenușa-i uitată,
omul, neant.
Neant, viața toată!
Gândul e roșu
Cum roșie-i zarea!
Albastru răsare uneori, cerul.
Sângele cheamă la el
depărtarea.
Afla-vom vreodată luminii,
misterul?
Sămânța
în galben s-a-nveșmântat.
Embrioni verzi
mai germinează pământul.
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngeri și oameni
Lumina cea sfântă în noi se coboară
Și îngeri suspină de oameni ce sânt,
Bătaia de inimi începe să doară
În oameni și îngeri, cum n-au fost nicicând.
Pământul se umple de raza curată,
Iar oameni suspină de îngeri ce sunt,
Iubesc și-n iubire pe toate le iartă,
Că astfel e-n ceruri și așa-i pe pământ.
Doar îngeri și oameni acolo... ființe
Căzute în rugă din inimi și minți,
Flămânde să-și ardă în flăcări dorințe,
Uitând câteodată să fie cuminți.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia fericirii
Mă trezesc în plină poezie E aproape ora
zece Peste drum se lucrează Aud în sfâr
șit vocea copilăriei Prezentul există cu
toate ferestrele deschise Lumina urcă din
spre pământ Din bibliotecă lumea-mi pare
o carte deocamdată închisă O carte pe care
o știu însă pe de rost Citesc din Wittgenstein
Lumea și viața sunt una
Eu sunt lumea
Închid cartea
Despre ceea ce nu se poate vorbi
trebuie să se tacă
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (19 martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
CÂND UNDEVA UN SOARE ROȘU CADE-N ASFINȚIT
Când undeva un soare roșu cade-n asfințit,
Același astru-n altă parte urcă-n răsărit,
Pământul jumătate se afundă în obscur
În timp ce-n altă parte-i de lumini acoperit.
rubaiat de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Rembrandt
- Rembrandt (Haemenzs van Rijn, 1606-1669) este cel mai mare pictor pământean care a știut să coboare cerul aproape, să populeze pământul cu îngeri ce vin și pleacă dincolo de nori, a știut să acorde titluri de noblețe sărăcimii, împodobind-o cu mătăsuri, lanțuri de aur, catifele, a pictat eternitatea umbrei cu lumina și a știut să descopere misterul întâlnirii lor.
definiție clasică de Corneliu Baba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vanitas
Urcând luminos în spirală,
Un strung cu lame de argint
Te-a subțiat din fildeș.
Și-ntruchiparea ta e o spirală ce se -nalță...
Dar ce neînsemnați
Mai suntem totuși amândoi...
Suavă Kicsikém...
Sub înstelarea de baldachine,
Dintre noaptea nencepută din trecut
Și-aceea fără de știre care vine
Ne-am întâlnit printr-o minune de-ntâmplare
În ceas, cu neființa-asemene,
În omenirea curgătoare
Două trupuri. Gemeni, gemene
Micuțo,
Până la noi
[...] Citește tot
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri în limba română
Știu, m-a trimis Dumnezeu
Dintr-un izvor de lumină
Pe Terra să sorb graiul Său
Limba Lui dulce, română
Ca mai apoi revenit
Iar în esența divină
Din când în când să-i recit
Versuri în limba română...
poezie de Iurie Osoianu (31 august 2017, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Când Dumnezeu a făcut cerul și pământul, în ce limbă a spus "Să fie lumină!"?
aforism de George Budoi din Dumnezeu în aforisme și poezii (14 iulie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va veni cândva o vreme
Va veni cândva o vreme
Când cuvinte or să moară,
Când priviri or să blesteme
Și nimic n-o să ne doară.
Va veni o noapte lungă,
Plină de-ndoieli... și rece,
Clopote vor bate-n dungă,
Toți pe lânga noi vor trece.
Va veni cândva o vreme
Când pământul va fi piatră,
Când lumina... se va teme
De cenușa strânsă-n vatră.
Va veni... o clipa-n care
Plumbuitul întuneric,
Ne va arunca-n uitare
Și-ntr-un univers eteric.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Pământ și lumină, adresa este: