Citate despre Pământ și noapte, pagina 2
Îngere palid...
Îngere palid, îți e mister
Cum că a lumei valuri și șoapte
Este durere și neagră noapte
Pe lângă cer?
Nu știi tu, înger, oare să zbori,
Să lași pământul, trista ruină?
De-ți place cerul, a lui lumină,
De ce nu mori?
O, dar pământul încă te ține
În niște lanțuri țesute-n rai.
De mult zburai tu în lumi senine
poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluierul de Aur
Știu marea de Pace, Bucurie și Lumină,
Dar să ajung la ea nu pot.
În mine noaptea, în plânsete și vijelie,
Se varsă, turbă și-a găsit loc.
Strig din răsputeri, dar totul în zadar;
Sunt disperat, pământul e hain!
Cu ce suflet puternic durerea să-mi împart?
Numai săgeata morții am găsit.
O plută sunt pe marea Timpului;
Cu vâslele smulse de valul greu.
Oare mai pot spera s-ating tărâmul
Zilei eterne a lui Dumnezeu?
Dar iată! Fluierul de Aur Ți-l aud,
Cu notele-I ce-aduc Înaltul jos.
Gata cu moartea, cu încruntarea nopții,
O, Absolut, acum mă simt la adăpost!
poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i nimeni
Nu-i dor și nici durere în tihna ce te doare,
Ci-n ceasul ăsta parcă tot gândul ți se pare
Că se topește-n greul unei adânci tăceri,
De n-ai mai ști de vieții mai ai ceva să-i ceri...
(...)
Și când pe alte țărmuri te-o inveli pământul,
Nu-i nimeni să-ți audă măcar în vis cuvântul...
Și nimeni să-ți recheme blândețea unei șoapte
Să-i lumineze-o clipă a gândurilor noapte...
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna-i lumina nopții, soarele e lumina zilei. Virtutea iluminează cele trei lumi (pământul, cerul și lumea subpământeană) și un fiu bun aduce faimă întregului neam.
proverbe sanscrite
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
La umbra Pământului
I
Când pe Lună e eclipsă de Soare
Pe Pământ e eclipsă de Lună
E noapte și colo și colo
Stă Luna în umbra Pământului.
Când e pe tine eclipsă de mine
Pe mine-i eclipsă de tine
Și noaptea ne vineri
Să facem copii mi-ai răspuns
Te-am trimis la culcare
II
Și-am venit după tine
La umbra Pământului
Căreia-i spunem noapte
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopțile nedespărțirii
1. Noapte.
Miros de pod.
Gardului îi cresc rădăcini.
Apa luminează pământul.
Piatră ascultând.
Cântă un fir de păr.
2. Noapte.
Drum.
Propriile picioare în presupuneri.
Nu mai există verdeață separată.
Altă epocă a mâinii,
alt timp al legănării.
3. Noapte.
Acum deja împreună creștem, ne învârtim
cartofi, oameni, câini, acoperișuri...
Cine merge? Cine respiră?
Tu deasupra mea și mai departe -
[...] Citește tot
poezie de Miron Bialoszewski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mori de vânt
desigur, despre poet
vorbește poezia lui
dar
și pantofii care-l poartă,
masa la care scrie,
ceașca lui de cafea,
tăcerea odăii.
poate mai vorbesc despre el
fotografiile,
câțiva oameni
și multe nopți palide, înainte de răsărit
apoi, despre poet
va mai vorbi
un timp
vântul
.
voi, morilor ce măcinați
rugați-vă
să mai însemne ceva
cuvântul
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Botezul nopților
Nopțile sunt anonime,
Numai zilele au nume,
Botezate-au fost anume
După zeii din vechime,
După stele și planete,
Nașii lor fiind în cer,
Nopțile, frustrate, cer,
Depunând prin amanete
Vise, nume pământești
Și o sursă de lumină
De la tine să obțină,
Omule. Cum le numești?
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub lumina trandafirie a unui blând apus de soare, pământul pare adâncit într-o odihnă neclintită: frunzele ațipesc, pregătindu-se pentru tihnitul somn al nopții; în depărtări, miriștile scânteiază singuratice, ca niște țesături de fir; iazul își așterne fața umedă, sorbind, până în adânc, din lumina asfințitului. Din jos, din văi, răsună talanca; iar pe deal, în vii, doinește fluierul.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Puișorii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de toamnă
Tăcere... e toamnă în cetate...
Plouă... și numai ploaia dă cuvânt
E pace de plumb, e vânt, și pe vânt
Grăbite, trec frunze liberate.
Deschide, dă drumu, - adorato,
Cu crengi și foi uscate am venit,
În târg, o fată tristă a murit,
Și-au dus-o pe ploaie, și-au îngropat-o...
Dă drumu, e toamnă în cetate -
Întreg pământul pare un mormânt...
Plouă... și peste târg, duse de vânt,
Grăbite, trec frunze liberate.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ucenicul diavolului
Încă nu demult scriam
despre amiaza secolului douăzeci
și iată că se apropie miezul nopții
repede se mai duce acest secol XX
pe piciorușele sale în formă de x
numai te uiți și luna apare cu urma tălpii umane
imprimată pe trup
dar ce va fii cu pământul
va rezista
nu cumva va aluneca
nu se va înveli în mantaua lui Prosper
cu căptușeala ei de foc roșu?
va rămâne măcar un Gall Anonim
care să scrie până la capăt
comedia cosmică?
am scris ceea ce am scris
în noaptea înstelată privind
versurile mi le șoptea
Mefisto hohotind.
poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe paradisiace
Când omul, noaptea, doarme
sub slăvile senine
și păsări iscă larme
de triluiri divine;
Când coacăzele straiul
și-l coc sub nori de aur
aici e încă raiul
pe pământesc coclaur.
Șes vast, ne dă flori nouă,
pe lângă unde-albastre.
A raiurilor rouă
e-n sufletele noastre.
O, tril de păsări încă
la fel de clar mai curge
ca-n liniștea adâncă
din vremuri demiurge.
poezie celebră de Verner von Heidenstam, traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fă nani!
Trecu această vară
Ca pasărea ce zboară
La fel vor trece anii
Iubita mea... Fă nani!...
Aș vrea să stau cu tine
Zile și nopți senine
Dar mici ni-s acum anii
Iubita mea... Fă nani!...
Va veni însă o zi
În care vei auzi
Că am crescut cu anii
Iubita mea... Fă nani!...
De-atunci vom fi tot una
Ca Pământul cu Luna
Și-ncet să treacă anii
Iubita mea... Fă nani!...
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Declarație
Ești ca ploaia și ca vântul
Ești ca marea și furtuna
Ești ca noaptea și ca gândul
Ești ca soarele și luna
Ești ca cerul și pământul
Ești ca tot ce-i pământesc
Îți spun sincer:
Te iubesc!
poezie de Camelia Olteanu
Adăugat de Camelia Olteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un trecut foarte îndepărtat, stelele umblau pe pă-mânt alături de oameni. Ele erau adevărata legătură a oamenilor cu Dumnezeu. De altfel, stelele erau de-o seamă cu timpurile fragede de la facerea lumii; îmbră-cau nopțile în mătăsuri albastre până în inima Lunii și coborau în ținuturile sticloase ale apelor care scăldau pământul. Drept mărturie că acest lucru e adevărat, au rămas și azi în talazul mărilor ca niște păsări uriașe de smarald.
Camelia Oprița în Povestea stelelor - Ed. Sfântul Ierarh Nicolae - 2022, Începutul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vanitas
Urcând luminos în spirală,
Un strung cu lame de argint
Te-a subțiat din fildeș.
Și-ntruchiparea ta e o spirală ce se -nalță...
Dar ce neînsemnați
Mai suntem totuși amândoi...
Suavă Kicsikém...
Sub înstelarea de baldachine,
Dintre noaptea nencepută din trecut
Și-aceea fără de știre care vine
Ne-am întâlnit printr-o minune de-ntâmplare
În ceas, cu neființa-asemene,
În omenirea curgătoare
Două trupuri. Gemeni, gemene
Micuțo,
Până la noi
[...] Citește tot
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
December
un sărut suspină-n ruginiu de toamnă
o cană se îmbracă cu roșu de struguri
amintiri strivesc buze din nopți de jăratec
rătăcită o rază spre noapte aleargă
spre apus cerul suspină încă lumină
un eu mă alergă spre iarnă
un ochi de lac închide gene printre raze
târziu frigul se zgribulește-n ferestre uitate
pe mine am dezbrăcate priviri
un colț de umbră rătăcește tremurând câmpia
zarea dincolo de mine uită ziua trecută
o frântură de rouă se sparge înghețată
toamna spre iarnă strigă cu vânt și zăpadă
un strigăt de pasăre caută cerul ranită
fără priviri culori în cenușiu pictează zarea
vara trecută amăgește încă destine
năuc aleargă visul prin mine și-mi spulberă speranța
în pumn am strânsă amintirea ta
mă doare
nopțile curg încet în mine și rana vieți-mi suspină
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Găsește-mi adăpost în ochii tăi de lacrimi...
Vorbește-mi mai mult de eternitate
Pe patul de spital cu ziduri reci, crăpate.
Nu-mi înșira cuvinte nici rugăciuni pioase
Când moartea-mi mușcă pământul de pe oase.
Nu-mi scrijeli în piatră icoane luminoase,
Nici jurăminte seci nici îngeri de mătase.
Curând se face noapte în schitul de zăpadă,
Iar zeii mei de fildeș în veacuri or să cadă.
Nu voi să știu nimic de rana ce mă doare
Pe patul de spital cu ziduri reci și goale,
De calendarul ce mâine nu mi-e de folos,
De versul cel amarnic la vremea care a fost.
Găsește-mi adăpost în ochii tăi de lacrimi,
Nu vreau nici liturghii nici ode după datini.
Cu ultimul amurg semnează-mi cerul nopții,
Închină-mă cu tine, duios refren al morții.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Poezii Demodate, 2014
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la geneză încoace
De când e noapte și e ziuă,
De când se bate apa-n piuă,
De când e lumea și pământul
Nu prea ne ținem noi cuvântul.
epigramă de Florina Dinescu din Semne ale timpului nostru (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpezi eterne plâng
Privesc cum soarele sărută pământul
și mugurii pocnesc în ramuri
cum lacul își cântă anii
din flaut subțire de trestii.
Mă-ntreb de-i vis sau aievea
verdele ce-mbracă copacii
strania lumină parcă cântă
prin iarna secretă a timpului meu.
Văd râuri la vale curgând
spre fluvii grăbite spre mare
și-n liniștea nopții ascult
zăpezile eterne cum plâng.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Pământ și noapte, adresa este: