Paris şi visare

Zorii zilei

Sunase deşteptarea pe la cazărmi, şi-o boare
Din vântul dimineţii sufla în felinare.
La vremea asta, visuri, cu jocul lor drăcesc
Pe-adolescenţii oacheşi în pat îi răsucesc.
Şi lampa, ochi cu rană, începe să se zbată,
Punând pe luciul zilei o sângerie pată,
Iar sufletu-n robie dat trupului şi silei,
Imită lupta lămpii cu strălucirea zilei.
Cum un obraz în lacrimi e şters de vânt, văzduhul
E-nfiorat de lucruri ce-şi dau în umbră duhul.
Şi-i frânt de scris bărbatul, femeia de iubit!

Prindeau ici colo hornuri să fumege grăbit..
Femeile de stradă, cu-nvineţite pleoape,
Plecaseră în somnul lor tâmp să se îngroape.
Calicele, târându-şi uscaţii, recii sâni,
Suflau s-aţâţe focul, şi îşi suflau în mâini.
Ca un oftat ce-l curmă un val de sânge roş,
Tăia departe pâcla un cântec de cocoş.
Mormane mari de ceaţă zăceau pe edificii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum bun, România

Cu francezii... zmei de zmei,
Am băgat spaima în ei.
Şi România, la Paris,
Deja trăia un frumos vis.
Cu Elveţia cam relaxaţi,
În a doua repriză, intimidaţi.
Parcă de la vestiare
Sosise alte adversare.
Şi cu Albania, din păcate,
Meciul pe viaţă şi pe moarte,
L-am pierdut foarte ruşinos...
Suntem pe patru, cel mai jos.
Visul frumos s-a terminat
Acasă primii am plecat.
Români-s şocaţi, uimiţi,
Noi ne credeam favoriţi.
După ani şi ani de aşteptare
Venise o şansă unică, mare.
Dar de jucători ratată,
Ne merităm această soartă.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 iunie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eteri... sau ... Etern (pretutindeni... tradus)

Filament e, subţire... dă lumini de wolfram.
Fină e, cum mătasea, venită din China.
Scumpă-i, peste filonul de aur, în gram.
Şarmu-i, Chanel natural şi Ferrari-i maşina.

Stilu-i, Yves St. Lurent, de Paris adorat.
Estee Lauder-i e parfumul, adult în extaz.
Lasă-n urmă, când trece, vânt Zefir- aerat...
Muzica îi e Cabrel şi iubeşte turcoaz.

Căutarea-i, într-una, de motto-uri eterne.
Cartea ei, Eliade, sau Kafka, Kipling...
N-o atingi, că-i mimoză, aventurile-şi cerne...
Ţara dragă-i Canada şi poporul... viking.

În răbdare, are timp, rezervată cum stoic...
Ajutorul de-i ceri, îţi dă tot... nu iubirea.
Credincioasă-i, cu suflet, ortodox sau catolic.
Ea iubeşte profund, doru-îi e nemurirea...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgia generaţiei apuse

Fetiţe dulci, Micul Paris, Zaraza,
Aduc de parc-ar fi din altă carte.
S-au dus cu toate-acestea, precum oaza
A dispărut în orizont, departe.

Se schimbă generaţii peste noapte
Şi zilele de aur în cufăr stau şi-n beznă,
Pe fundul mării viselor deşarte
Într-o tăcere cruntă şi eternă.

Au fost odată vremuri de mândrie
Din care a rămas eterna nostalgie.
Cu greu privim prezentul în oglindă,
Când gândul altui secol ne colindă.

poezie de Andrei Lupu
Adăugat de Andrei Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa necunoscutei

În fiecare zi de întâi mai, o necunoscută apare
în balconul de marmură a palatului Versailles
şi, aplecându-se spre bazinul Latonei, cântă:

Eu sunt ce n-a fost încă nimeni din toate câte-au fost
Şi sunt,
Sunt ritmul primelor senzaţii
Şi gestul primului avânt,
Sunt simetria primitivă a două buze-mpreunate,
Sunt frenezia ancestrală ce-n lutul omenesc se zbate,
Sunt visul unei nopţi de vară, trăit de sexe diferite,
Sunt ura falselor feline, surprinse-n perne adormite,
Sunt gama rozelor păcate transcrise-n magicul carnet,
Sunt prada bestiei,
Himera netălmăcitului poet,
Sunt spasmul,
Lenea
Şi dezgustul efemeridelor ce mor
Şi-accentul circomflex al vieţii —
Al nimănui

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, I, nr. 3 (5 noiembrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carmen Meretricis

Se cântă lent, de-o guristă obosită, cu acompaniament de acordeonist chior, într-un mediu tabagic:
"Cânta o cutră beată
În Crucea de Piatră...".

Era o poamă de paişpe bani,
Cu hoit alintat şi cu ochii tirani
Că se cordea cu fanţi caramani
În Crucea de Piatră.

Puţea a tutun, a doftorii şi a spirt.
Artiştii fraieri o-ncorona cu mirt
Când îi făcea trataţii la birt
În Crucea de Piatră.

Şi se purta numa-n liliachiu:
De oful peştelui ăl mai spanchiu
Cu care-n bombe pilea la rachiu
În Crucea de Piatră.

Stătea-n camizol, pe-nserate, la geam:

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Romulus Vulpescu din Arte & Meserie (1979)
Adăugat de Mademoiselle S
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Las baltă toată poezia,
Că mâine o să fiu bogat.
Să vină alţii la-ncercat.
Zău, care îmi va fi Sosia?

E-o treabă bună! Martori sunt
Hoinarele lungi escapade
Când mâzgăleam şontâc balade
Prin nopţi târzii, dus craina-n vânt.

A lunii limpezi străluciri
Loveau în punţi înşelătoare
Şi undele scăldau uşoare
Parisul – vesel cimitir.

Las baltă fericirea toată
Şi tinerilor lira-n dar!
Să-mi moşteniţi delirul-har,
Eu voi doar punga ce desfată.

poezie de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amfitrion: Suntem foarte mândri de eforturile filantropice ale lui Iuda Rosenthal, orele nesfârşite pe care le-a petrecut strângând fonduri pentru noul centru medical şi acum, pentru aripa nouă care găzduieşte secţia de oftalmologie şi care până acum fusese doar un vis. Îi suntem recunoscători lui Rosenthal, prietenul nostru, soţul, tatăl, partenerul de golf. Îi puteţi cere ajutorul lui Iuda, oricând aveţi o problemă de sănătate...
Miriam Rosenthal: Roşeşti, dragă.
Amfitrion:... la orice oră din zi şi din noapte, la sfârşit de săptămână sau de sărbători. De asemenea, puteţi să-l sunaţi pe Iuda ca să aflaţi care e cel mai bun restaurant din Paris sau din Atena. Sau la ce hotel să staţi în Moscova. Sau care e cea mai bună înregistrare a unei simfonii de Mozart...
Sharon Rosenthal: Tata se emoţionează tare când trebuie să vorbească în public.
Chris: Ştiu, ştiu. Mi-aduc aminte că era tare agitat când nici n-ai vrut să te atingi de chestiile alea de la antreu.
Miriam Rosenthal: Şi toată săptămâna a fost aşa de curajos... Iar acum, dintr-odată, are trac. Haide, Iudi, că erai bine până să te surmenezi.

replici din filmul artistic Delicte şi fărădelegi, scenariu de Woody Allen (13 octombrie 1989)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbărie

Chiar de le ştim că sunt limbute
Pe florentine, veneţiene,
La zvonuri tare pricepute,
Chiar şi bătrânele viclene,
De-ar fi lombarde ori ramlene,
Ori genoveze, ştiu precis,
Nici piemonteze ori savoiene,
N-au plisc mai bun ca la Paris.

Cică ţin curs de-oratorie
Napolitanele; le place
Cotcodăceala, cum se ştie,
Celor nemţoaice ori prusace.
De-s egiptene, ori grecoaice,
Sau unguroaice, nici în vis,
Nici castiliene, spanioloaice,
N-au plisc mai bun ca la Paris.

Bretone, svitere? să-nveţe,
La fel gascone, touluziene:

[...] Citeşte tot

poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arthur Rimbaud

Scuture-şi pe bulevarde capitala românească
Galbeni tei şi suie-şi slăvii inegal, semeţ contur,
Din vuirea de tramvaie şi din ud pavaj să-ţi crească
Evocarea mea frăţească, încălcit ştrengar, Arthur!

Cât de straniu sună astăzi imnurile foamei tale,
Cât de nefireşţi soldaţii, galonaţii, verzi, "piu-piu"!
Dar în ţara ta-şi mai târâie poverile carnale
Haita care-ai blestemat-o, ameţită de rachiu.

Plictisiţi de băutură, răzvrătit numele tău îl
Pomădează flaşti alcoolici în subsolul monoton,
Când din cartea ta răsare şi înalţă crunt ilăul
Cu severii ochi privindu-i ţintă, gravul "Forgeron".

Dar poporul tău şi lumea spulberă murdara crimă
De a-ţi fi târâtă faima într-al vinurilor fum,
Nu absintul, nu bohema, numai patima sublimă,
Neastâmpăr-ul tău tragic te-a-nviat aici, acum.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş din volumul: Lupta cu inerţia (1958)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub orizonturi triste

timpul suspină sub orizonturi triste
munţii gem despăduriţi de umbre
în lume se petrec atacuri teroriste
orgii şi jafuri îndeletniciri lugubre.

Parisul e în flăcări cu violenţa-n stradă
oamenii se revoltă cu pieptul deschis
peste tot zei orbi n-au cum să vadă
nevoile lumii din viaţă şi vis.

lapoviţa pătrunde în suflete sărace
sărbătorile cernite lasă un gust amar
colindă haotic dorinţe de pace
Hristos nu mai vine mă ţine pe jar.

sfinţii în sihăstrie nu mai au ce face
şi rugile lor se sting în coşmar.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada Paris

Treceam aseară pe strada Paris,
Gândind de eşti aievea sau eşti un vis,
Când deodată mi-ai apărut în faţă;
Strada era plină de fum sau de ceaţă
Şi de asta păreai cam ireală.
Mi-ai întins o mână ca o momeală,
Am luat-o şi te-am dus la mine acasă
Unde am stat împreună la masă,
Bând o ţuică mică'ntr'un pahar mare,
Aşa, cum de altfel, îţi place matale.
După care, frenetic, mi te-ai dat toată, din plin,
Dar plină de ură şi de venin...

Ai fost oare aievea sau ai fost numai vis?
Oare am fost eu vreodată pe strada Paris?

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Privesc cu jale Centrul Vechi,
Un Bucureşti pentru priveghi,
Un mini-New York ori Paris,
Aici eu am trăit un vis,
Oraş cu nume ciobănesc,
Bătut de vânturi, crai domnesc,
Prin cimitire trec jelind,
Atâtea nume, prea mult jind,
Nici în Carpaţi, nici pe Danub,
O Dâmboviţă verde –crud,
Zaraze multe au trăit,
Că le-au ucis, că le-au iubit,
Pe Eminescu-l văd precum
Umbra lui Hamlet, spricht –warum?
Modest mormânt, făloase bănci,
Doar zăngănit de bani şi lănci,
Scandaluri, înţelepţii mor
Departe, la Vârful cu Dor.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deneuve, de dragoste

Un chip închipuit, dintr-un dulce vis,
Poate-ntâlnit într-un café din Paris
Sau poate-ntr-o crêperie în Montmartre?
Sau poate lângă mormântul lui Sartre?
Chipul tău mă urmăreşte în métro,
Pe străzi, îmi zâmbeşte din vitrine, o
Imagine-nsorită de părul blond
Îmi încălzeşte sufletul vagabond...
În cafenea stau la masă, la soare,
Sunt asediat de vrăbii cerşetoare,
Oriunde-ntorc privirea, văd ochii tăi
Mereu, printre căzătoare flori de tei,
Printre raze de soare, umbre, printre,
Oameni, printre gânduri, printre cuvinte...

poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradigma....

te invit dacă vrei. Poţi veni Te aştept
am rămas doar prieteni, prieteni deşi
s-a schimbat paradigma şi-n noul concept
nu mai ştii cine eşti, nu mai ai ce cerşi

dar nici timp, tu doar vezi, ca o apă s-a scurs
sentimentele mele devin mai fireşti
deşi sar uneori să-ţi mai ţin vre-un discurs
că din somn, că din cer, că din alte poveşti...

dar oricum te aştept. Să-nnotâm amândoi
şi să râdem când trecem de coame de val
să-nfruntăm orizonturi albastre şi moi
tolăniţi în nisipul abruptului mal

mai apoi să pornim undeva prin câmpii
şi prin codri să trecem şi dealuri şi văi
şi la hanul din mijlocul pieţei târzii
să sorbim un ulcior de Cotnar şi văpăi

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Vasili
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fata...

Sunt fata de pe splaiul de Turnu Măgurele,
Cu plete lungi şi negre rostogolind inele
Peste rochiţe albe, din flori şi vişinele...
Cu ochi mari cât iubirea de Turnu Măgurele!

Sunt fata de pe digul de Turnu Măgurele...
Şi-n portul cu tot visul copilăriei mele,
Trimis-am către lume-n bărcuţe mititele,
Zâmbete largi cât cerul de Turnu Măgurele!

Sunt fata de pe grindul de Turnu Măgurele...
Iubirea-mi e Danubiul cu cerul plin de stele,
Cu anotimpuri blânde, când eu străbat prin ele,
Că-n piept inima-mi bate cât Turnu Măgurele!

De-aş căuta iar poarta destinului spre stele,
Aş vrea-o-aici pe cheiul cu blânde vălurele...
Londra, Paris, Viena, New York îmi sunt zăbrele,
Căci dorul meu e tihna de Turnu Măgurele!

poezie de Iulia Mirancea (27 februarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul iubirii

mă scriam, tu treceai
simfonie a nopţii
treceai prin mine
născând rai după rai
piciorul tău gol dezvelea întrebări
sfărâmai anotimpuri sub tăcuţii tăi paşi
sărutul tău a fost real sau eşti un vis
rătăcit pe aici, pe undeva, cândva
eu sunt Paris iar tu femeia
ce a furat o clipă pură de iubire
ce înşelător e timpul şi ce rece'i luna
ce a venit în zori rupând în franjuri crude taina
zei au plecat de aici în fugă iar eu întreb nebun de tine
femeie, eşti tot ce n'am ştiut să fiu
frumoasa mea, priveşte-mă şi pierde-te în mine
ca într-un joc pe ţărmul nemuririi
eu am rămas să scriu pe o coală goală
povestea noastră, povestea sorţii
un muritor ce a iubit odată, într-o noapte, o zână

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca în vise

Am trăit momente inexplicabile
m-am pomenit deslipindu-mă
de pământ
în timp ce mergeam pe stradă
ridicându-mă sub bolta cerului
deasupra caselor

m-a cuprins teama
şi am coborât printre oameni
ce mă priveau uimiţi
uimit eram şi eu de mine
dar mi-am dat seama
că pot învinge atracţia pământului
şi mă pot deslipi de forţa lui
ridicându-mă spre cer

am prins curaj
şi le arătam oamenilor
că mă pot înălţa
supunând legile gravitaţiei

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Şerban Drincea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa alături de o femeie adevărată nu-i uşoară, n-ai şanse să uiţi de ea, să o ignori sau din contra să o "asasinezi" cu gesturile tale. Dar ce poveste minunată primeşti în schimb, vie, în continuă schimbare, te reinventezi, experimentezi, uiţi trecutul şi te dedici de parcă ziua de mâine nu ştii dacă ar mai veni, nimic nu mai contează din "ce-a fost" sau din ce credeai că înseamnă dragostea. Viaţa alături de o femeie adevarată neagă existenţa ta de până atunci bărbate, redefineşte graniţele reconstruind propriul eşafod al viselor, trăirilor, speranţelor, dorinţelor: TOTUL. Parisul femeii e inima ei, turnul Eiffel fiind bărbatul ce-şi pune pe tavă viaţa lui, îmbrăţişarea celor doua suflete hrănind bătăile de pleoape ale destinului...

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dopul fără sticlă

La câteva zile după ce am venit
La Londra, am dat peste un street
Foarte ciudat, cu o pensiune
Mică şi plină cu oase, cărbune.
Domnul Helmholz era proprietarul,
Nu l-am văzut, avarul, caviarul,
Luana, malteza născuse o fată,
Blondă, frumoasă şi reformată.
Suntem chiriaşii acestei lumi,
Nu am nimic ce să mai spun.
Nu ştiu nici costă o zi,
Dar nicio oră, ştie Herr Li.
Toţi au murit, strada s-a dus
Alunecând, împinsă de Bruce.
Ce tot îndrugi, strigă Hip-hop,
Doctor în drept, ţine de dop.
Predestinat delfin, e şi copt,
Din şapte-n şapte până la opt.
Punctul de i l-ai pus la plecare?
Parcă nici î nu are parcare.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!