Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Un vis nocturn
Am stins lumina și m-așez
Pe patul ce mi-e mare,
Mi-e greu s-adorm, căci te visez,
Și visul rău mă doare.
Nu închid ochii bine și
Încep a te visa,
Aș vrea din visul meu să ieși
Să mi te pot îmbrățișa.
Desprinde-te, o, vis nocturn,
Din gânduri ieși afară,
Și vino-ntr-al capelei turn
Să ne iubim în noapte iară.
Desprinde-te și fă-mi visarea
Reală ca și un sărut,
Apoi alungă-mi întristarea
Și dă-mi iubirea ce am vrut.
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (6 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se-aude trist și sunetul viorii
Se scutură acum petala florii
La început senin de primăvară,
Se-aude trist și sunetul viorii
Ce-odată ne cânta seară de seară.
Suferința mea nu se mai curmă,
Numai viața mea încet se stinge,
Și voi lăsa de dor numai o urmă
A lacrimei ce sufletu'-mi atinge.
Nu au mai ieșit de sub zăpadă
Nici ghioceii albi și minunați,
Singurătatea nu vor să îmi vadă,
Și veșnic au rămas tot îngropați.
Și iarna pare că nicicând nu trece
Și eu rămân aici tot înghețat,
În dorul greu, pustiu și tot mai rece,
De-o simplă amintire agățat.
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (26 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărac, bogat cu Dumnezeu
Merg mereu desculț că mi-s sărac,
Și mă taie pietrele în talpă,
Mă doare, dar nu plâng, ci numa' tac,
O lacrimă din ochii mei nu scapă.
Încerc prin viața asta să răzbesc,
Să alung toată tristețea mea,
Fac Doamne ce pot s-o potolesc,
Dar sărăcia este foarte grea.
Acum numai salcâmii-n sat mă știu,
Salcâmii pe sub care trec ades,
Toți mă văd ca pe-al vântului fiu,
Destin pe care eu nu l-am ales.
Ce vină Doamne aș putea avea,
Când eu m-am născut din nedorință,
Mi-a fost dată soarta asta rea,
Și trec prin ea având mare credință.
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (20 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-aș țese inima de-a ta
Mi-aș țese inima de-a ta
Să bată împreună,
Eu doar al tău, tu doar a mea,
Noi Stele, Soare, Lună.
M-aș face, eu, una cu vântul,
Chipul tău mereu să-l mângâi,
Aș vrea doar eu să fiu cuvântul
Celui te iubesc dintâi.
Mi-aș țese ființa mea de-a ta
Ca amândoi să mereu fim,
Dintr-un aluat cu fericirea,
Dospiți, pe veci, să ne iubim.
Mi-aș face timp și din netimp,
Doar ca să fiu mereu cu tine,
Aș inventa alt anotimp,
Tu să-mi fii anotimp, iubire!
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (30 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
A noastre aripi, fericirea
Să tulburi tu a mea gândire
Nu știu de-i bine sau e rău,
M-ai îmbătat cu-a ta iubire,
Prin vene-mi curge amorul tău.
Nu eu pe tine te-am ales,
Nici tu pe mine, numai soarta,
Știa ce vreau și-a înțeles,
C-a mea nu ar putea fi alta.
De împreună ne-o fi fost
În cartea vieții scris destinul,
Să-l evităm nu are rost,
Căci și mai mare ne-ar fi chinul.
Pe același drum noi să plecăm
Să împărțim aceeași soartă,
Dragostea pură s-o îmbrăcăm,
Dragostea să ne fie hartă.
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (3 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub munții care nasc multe izvoare
Sub munții care nasc multe izvoare
Dorul meu aș vrea să îl îngrop,
Sub pașii mărunți de căprioare,
Sub iarba verde, la umbra unui plop.
Sub razele de soare atât de blânde,
Sub priviri de păsări migratoare,
Dorul meu aș vrea să-l pot ascunde,
Sub cerul nopții cu stele căzătoare.
Și dacă dorul meu ar prinde rădăcini
Acolo unde eu l-aș îngropa?!
Poate mai amar și mai plin de spini
S-ar întoarce și iubirea mi-ar stopa.
Ce să fac cu el, unde să-l trimit?
Să mă lase-n pace dorul greu,
S-o iau de la-nceput, să pot fi fericit,
Să-i pot face pe plac sufletului meu.
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (2 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu catre Veronica
Am scris de lacul plin de nuferi
În care luna se oglindea,
Unde-mi spuneai că tu nu suferi,
Dar suferința se vedea.
Am scris și despre teiul care
Știa toată povestea noastră,
Și despre mândrul nostru soare
Ce lumina zarea albastră.
Acum de-aș mai putea să scriu,
Cuvinte dulci ți-aș scrie,
Dar singur zac într-un sicriu
Iubindu-te și-n veșnicie.
Știu că și tu zaci într-o criptă
Atinsă fiind de moarte,
Ți-a fost de dor inima friptă,
Căci eu ți-am fost departe.
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voinicul și prințesa
Dinspre miazăzi apare
Un voinic grăbit, călare,
La castelul din pădure
A lui prințesă s-o fure.
Un castel mare, păzit
De dragonul cel mâhnit...
Stă voinicul, se gândește
Cum dragonul păcălește.
Dragonu' avea pumnal de foc
Și vreo șapte alte arme,
Dar cu puțin de noroc
Atunci când acesta doarme,
Voinicul viteaz din fire
Le va lua într-o clipire.
- Și atunci dragonul mare
Va rămâne mic sub soare!
Armele, ca prin magie,
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (19 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai un farmec ce mă doare
Ecoul pașii tăi îngână
Și răsună-n văi adânci,
Cu-a ta inimă păgână
În uitare mă arunci.
Ți-am jurat mereu credință,
Ți-am jurat pe viața mea,
Iar tu cu bună știință
Ți-ai bătut rău joc de ea.
Eu ți-am dat mereu iubirea
Și-ai lăsat-o încet să piară,
Mi-ai întunecat privirea
Și lacrimi încep să doară...
-Ai un farmec ce mă doare,
Sufletul de dor mi-l umple,
De atâta așteptare,
Mi-a albit părul la tâmple.
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (20 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minunea ta cu păr scăldat în aur
Te-ai înălțat de mult la cer, și azi
În noapte strălucești atât de tare,
Peste păduri cu-a ta lumină cazi
Și peste munții toți și peste mare.
Ești poetul cel mai de cu seamă,
Ai scris cu sufletul atâtea versuri,
Ți-ai declarat iubirea fără teamă,
Ai dus până la cap a tale visuri.
Fiind băiet odat' păduri cutreierai
Și îți plăcea s-auzi cântul naturii,
Întins pe iarba verde adesea tu stăteai
Visând ca ea să-ți dea dulceața gurii.
Din prima clipă te-ai îndrăgostit,
Ți-au curs și multe lacrimi pe obraz,
Era frumoasă, paru'-i de aur despletit,
Pentru tine totul, icoană și privaz.
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (13 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Răzvan Isac despre viață, adresa este: