
* * *
Dragostea mea, inima mea e văpaie zi și noapte cu gândul la întâlnirile cu tine, la întâlnirea ta ca la întâlnirea morții nimicitoare. Aș vrea să fiu distrus de tine ca de o furtună. Ia-mi tot ce am, omoară-mi somnul, năruie-mi visele, răpește-mă chiar lumii. Fie ca, prin această pustiire și adevărată despuiere a mea, să întrupăm frumusețea într-o singură ființă...
Vai, dorința-mi e zadarnică! Unde oare găsesc speranța împreunării adevărate, de nu în Tine, Doamne?
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



II
Când îmi poruncești să cânt, îmi pare că mi se frânge inima de mândrie; privesc chipul tău și lacrimile mă podidesc.
Tot ceea ce în viață este colțuros ori fals, se topește într-o dulce armonie, iar iubirea mea își desfășoară aripi asemeni unei păsări amețite de bucurie în zborul său deasupra mării.
Știu că mi-e primit cântecul. Știu că numai ca un izvoditor de vers vin dinaintea ta.
Cu marginea aripei larg desfășurate, a cântului meu, ți-ating piciorul pe care altcum nicicând nu l-aș putea atinge.
Beat de bucuria cântecului, uit de mine însumi și te numesc prieten, pe tine care ești stăpânul meu.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Gitanjali (1912), traducere de George Popa
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază!



* * *
El îmi șopti: "Dragostea mea, înalță-ți ochii"
L-am mustrat, spunându-i: "Pleacă" și el nu s-a mișcat.
Cu mâinile mele prinse în ale lui așa a stat înaintea-mi.
I-am spus: "Părăsește-mă" dar el n-a plecat.
Și-a apropiat chipul de urechea mea. L-am privit și i-am spus:
"Ce rușine" și el nu s-a mișcat din loc.
Buzele lui atinseră obrajii mei. Am tremurat și i-am spus:
"Prea mult îndrăznești" dar el n-a roșit.
Înfipse o floare în părul meu. I-am spus:
"Degeaba" dar el nu s-a neliniștit.
Îmi luă florile ce-mi încercuiau gâtul și dispăru.
Plâng și întreb încă și azi în inima mea:
"De ce nu vine iar?"
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Acolo unde umbra se ține-aproape de lumină
Aceasta este plăcerea mea,
așteptarea și veghea la marginea drumului,
acolo unde umbra se ține-aproape de lumină
și unde ploaia calcă pe urmele verii.
Mesageri cu vești despre neștiute ceruri
mă întâmpină și-apoi gonesc de-a lungul șleaului.
Inima mea se bucură-n sinea ei,
iar adierea acstei brizei trecătoare este plăcută.
Din zori până-n amurg stau aici, în fața ușii mele
și, dintrodată, știu
că va sosi un moment fericit și că-l voi vedea.
Între timp, zâmbesc și cânt de unul singur.
Între timp aerul se umple cu parfumul promisiunilor.
poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu-ți este ție hărăzit!
nu-ți este ție hărăzit
să faci bobocul verde să-nflorească.
oricât l-ai scutura și l-ai lovi
nu-i în puterile tale
să-l faci să dea petale.
atingerea-ți murdară-l pângări.
îi smulgi petalele, și i le spulberi
fărâme le strivești în pulberi.
ah! nu-ți este ție hărăzit
să faci bobocul verde să-nflorească
cel care poate să-l deschidă
o face-atât de simplu!
i-aruncă o privire pe sub gene
și mustul vieții se pornește-n vene.
la suflul ăsta floarea-și scoate
aripile la vânt, vâslind din toate.
culori s-aprind ca dorul inimii curate
și o mireasă își destaină
dulcea-i taină.
cel care poate să-l deschidă
[...] Citește tot
poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Zi-mi despre el tot ce poftesti:
cunosc ce lipsuri are fiul meu.
Nu-l indragesc pentru ca-i bun
ci pentru ca e fiul meu!
Cum poti sa stii cat mi-i de scump,
daca tu incerci, ca pe cantar,
sa-i dramuiesti cat ii atarna meritele
fata de multele-i cusururi?
Cand trebuie sa-l pedepsesc,
mereu mai mult simt ca-i fiinta din fiinta mea.
Si, cand il fac sa lacrimeze, imi plange inima cu lacrimile lui.
Doar eu am dreptul sa-i aduc vina
si cu blandete sa-i dau pedeapsa,
pentru ca numai cel ce iubeste
poate sa indrume pedepsind...
poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
M-am trezit și am găsit mesajul tău o dată cu dimineața.
Nu știu ce-mi aduce, pentru că încă nu am învățat să citesc.
Voi lăsa savantul neștiitor al cărților sale și n-am să-l întreb:
știu eu dacă ar putea el să-l înțeleagă?
Mi-am atins fruntea cu scrisoarea ta, am apăsat-o pe inima mea,
iar când noaptea va veni mută și stele se vor arăta
una câte una, am s-o deschid pe genunchii mei și voi sta tăcut.
Frunzele murmuitoare mi-o vor citi cu glas tare;
râul grăbit mi-o va fredona și cele șapte stele
ale cunoașterii mi-o vor cânta în ceruri.
Nu pot găsi ceea ce caut; ceea ce aș vrea să învăț nu înțeleg,
dar această veste pe care n-am izbutit s-o deslușesc
mi-a ridicat povara, și gândurile mele s-au preschimbat în melodii.
poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Să crezi în dragoste, chiar dacă-i izvor nesecat de durere. Nu-ți încătușa nicicând viața inimii tale.
Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric și nu le pot pricepe.
Iubita mea, sufletul nu este făcut decât să trăiască între lacrimă și cântec.
Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric și nu le pot pricepe.
Bucuria are viața scurtă ca picătura de rouă. Atunci când surâde, moare. Durerea este puternică și de neînfrânt. Lasă fiorii dragostei să-și trezească din nou lacrimile durerii în ochii tăi.
Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric și nu le pot pricepe.
Floarea de lotus voiește mai bine să se răsfețe o clipă doară în lucirea soarelui, ca apoi să moară, decât să trăiască veșnicia iernii într-un biet mugur.
Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric și nu le pot pricepe.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la inimă, dar cu o relevanță mică.

Cand soarta darnica
Cand soarta darnica devine avara
si flacara dragostei fumega stinsa;
cand mangaierile si cand surasurile
ti-s dramuite sau ti-s respinse;
cand toti prietenii te-au dat uitarii
si toti datornicii te trag de maneca
e vremea, Poetule, sa-ti zavorasti usa,
si sa-ti apropii cuvant de cuvant
si ritmuri de ritmuri sa le alipesti.
Cand soarta-n bine iar se preschimba
si iar ti-ngaduie sa fi norocos;
cand fluviul placerilor odinioara
secatuit iar se revarsa in viata ta;
cand toti prietenii iti bat la usa
si toti dusmanii vor sa se-mpace;
cand ochii galesi, duiosi te-admira
si dulci surasuri ti-aduc ravase
e vremea, Poetule, sa-ti zvarli pana,
inima de-o inima sa ti-o apropii,
[...] Citește tot
poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de gyongy
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Privirea-ți întrebătoare e plină de-ntuneric. Ar vrea să cunoască gândul ce mă frământă ca și luna, adâncul apelor. Am desfășurat înaintea ochilor tăi, de la o zi la alta, toată viața mea. Nimic n-am ascuns și nimic n-am reținut privirilor tale, și iată de ce tu nu mă cunoști.
De viața-mi ar fi o gemă, aș frânge-o în mii de bucăți și, strângându-le într-un șirag, le-aș atârna gâtului tău. De n-ar fi decât o floare gingașă și plină de viață, aș smulge-o de pe tulpina ei s-o anin părului tău. Dar ea, ea nu-i decât inimă, draga mea. Cunoaște careva marginile ei? Marginile ei necunoscute sunt și ție, și totuși stăpâna acestei împărății ești! De n-ar fi decât o clipă de plăcere, ai vedea-o înflorind într-un surâs de fericire și pe dată ai înțelege-o. Și dacă n-ar fi decât chin, s-ar topi în mii de lacrimi cristaline, reflectând fără de șoaptă taina ei. Dar ea... e dragoste, iubita mea! Plăcerea și chinul ei sunt nețărmurite. Dorințele și fericirile sunt veșnice. Și așa de aproape e de tine ca însăși viața ta. Dar niciodată n-o vei cunoaște în toată a ei putere.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


I
Poete, se-apropie seara; îți încărunțește părul
Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo?
E seară spunse poetul și-ascult, cineva poate strigă din sat,
Cu toată ora târzie
Veghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc și dacă
Ochii lor lacomi cerșesc muzica menită să le curme tăcerea
Și să vorbească pentru ei.
Cine le va țese cântece de iubire, dacă eu stau pe țărmul vieții
Și contemplu moartea și viața de dincolo?
Cea dintâi stea a serii se stinge
Flacăra unui rug funerar moare domol lângă râul tăcut.
Șacalii urlă în cor în curtea casei pustii, în lumina istovită a lunii.
Dacă vreun călător, părăsindu-și căminul, vine aici să vegheze
Noaptea și cu fruntea plecată să asculte murmurul întunericului
Cine va fi acolo să-i șoptească tainele vieții, dacă eu, închizându-mi
Ușile, aș încerca să mă lepăd de datoriile de muritor?
Nu-mi pasă că-mi încărunțește părul.
Sunt pururi la fel de tânăr, sau la fel de bătrân,
Asemeni celui mai tânăr sau mai bătrân din satul acesta.
Unii au surâsul dulce și simplu, iar alții, un licăr viclean în privire.
[...] Citește tot
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul (1913)
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază!



XII
Dacă din dorința de a face ceva, vrei să umpli ulciorul tău, vino vino la lacul meu.
Apa va cuprinde cu putere picioarele tale și-ți va susura taina ei.
Umbra ploii ce vine, se-ntinde peste dune, nori negri întunecoși se odihnesc pe coroana albastră a arborilor, întocmai ca smocul de păr, pe sprâncenele tale.
Cunosc prea bine mersul pașilor tăi.
Sunetul lor face să zvâcnească neîncetat inima mea.
De trebuie să umpli ulciorul tău, vino vino la lacul meu.
Dacă trântită în voie vrei să lași să lunece pe-ntinsul apei ulciorul tau vino, vino la lacul meu.
Iarba câmpiei e înverzită și în depărtare florile sălbatice se ridică cu miile.
Gândurile tale vor părăsi adăpostul ochilor tăi ca și păsările cuibul lor.
Vălul tău se va nărui la picioarele ființei tale.
De n-ai nimic de făcut vino vino la lacul meu.
Dacă cu ochii plini de somn vrei să te cufunzi în apă limpede, vino vino la lacul meu.
Lasă-ți pe mal mantia ta albastră, căci o apă mai albastră te va învălui.
Valurile s-or înmuia să-ți mângâie gâtul tău catifelat și să-ți șoptească mii de taine.
De vrei să te cufunzi în el, vino vino la lacul meu.
Dacă nebună, alergi spre viața morții vino vino la lacul meu.
E rece și nemăsurat de adânc.
[...] Citește tot
poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Silvian Lorin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Rabindranath Tagore despre inimă, adresa este:
