Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Rainer Maria Rilke despre lumină

Textele de mai jos conțin referiri la lumină, dar cu o relevanță mică.

Sonetul I

Suflu, nevăzută poezie!
Fără preget, propriei ființe-n jur;
preschimb al luminilor. Dârză tărie
mă-nfiripă ritmul mai pur.

Singur talaz dintr-o mare
înșiruită, fiind
cea mai măruntă, în care
lumea cuprind.

Câte din largile spații erau
în adâncul meu? Vreo boare
asemeni cu-al meu fecior...

Cândva, tu știi, văzduh, se rosteau
bolți multe. Voi creșteați ușoare
netede coji, frunze vorbelor.

poezie de din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.

Visările, coloane ni-s, sculptate

Visările, coloane ni-s, sculptate
în marmură, ce-n templu le-așezăm.
Cu-a noastre vechi cununi le luminăm,
cu dorul nostru le-ncălzim pe toate.

Cuvintele ni-s busturi de-aur, care
cu noi în timpul vieții le purtăm –
iar zeii vii ai noștri-i perindăm
pe alte țărmuri, pline de răcoare.

Voinici, sau odihniți, mereu ne pare
că suntem istoviți de timpuriu;
dar umbre-avem în noi, strălucitoare,
ce veșnicele gesturi le descriu.

poezie de , traducere de Lazăr Iliescu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Mă simt acasă între zi și vis

Mă simt acasă între zi și vis,
unde copiii-ncinși de goană dormitează,
unde bătrânii-n jurul cinei se așează
și locu-i luminat de focu-aprins.

Mă simt acasă între zi și vis,
unde-ale serii clopote-au sunat,
și fete, prinse-n zvonul depărtat,
pierdut se-apleacă pe-al fântânii ghizd.

Și într-un tei iubirea mi-am închis;
și verile ce tac într-însul, toate, se mișcă iar,
în crengi nenumărate,
și iar veghează între zi și vis.

poezie de , traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Dac-am fost atunci - dacă sunt acum

Dac-am fost atunci – dacă sunt acum:
tu peste mine îți adulmeci drum,
nemărginită beznă făcută din lumină.
Și-nalta frumusețe ce-o torni prin univers
eu, cel necunoscut și șters,
pe fața mea o prind, deplină.

O! Noapte, dac-ai ști cum toată
ființa mea în zbor e preschimbată
când mă încumet să te-ajung!
Sprâncenele ce-n dublu arc se-ndoaie
nu pot să-ncapă-asemenea șuvoaie
de priviri pironite prelung.

Din Poeziile către noapte

poezie de din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Tu, întuneric...

Întuneric din care m-am născut,
te iubesc mai mult decât iubesc toate focurile
care străjuiesc lumea –
pentru că focul creaza un cerc de lumină în jurul oricui
și-apoi, dincolo de limitele acestuia,
nimeni nu mai știe nimic despre tine.

Dar întunericul atrage spre el totul –
forme și focuri, animale și... pe mine;

cât de ușor le-adună pe toate! –
forțe și oameni –

și este posibil ca o mare prezență să se miște-alături chiar acum.

Eu cred în nopți.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Pe strada-nvățată cu soarele

Pe strada-nvățată cu soarele, din
jumătatea goală de scorbură prefăcută
de multă vreme în jgheab, adăpostind
un ochi de apă reîmprospătată pe încetul, îmi potolesc
setea: luând în căușul mâinii
bucuria și-obârșiile apei.
A bea mi se pare prea mult, prea întreg,
dar acest chip în așteptare
mi-aduce în conștiință apă cu lumină.
Dacă, așadar, ai veni, s-ar cădea, spre a-mi fi liniște,
doar o ușoară odihnire a mâinilor
fie pe rotunjimea tânără a umerilor, fie
pe zvâcnetul sinilor tăi.

poezie de din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Ion Caraion și Petronela Negoșanu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Înaintea unei ploi de vară

Deodată-n parc tot verdele frumos
pierdu ceva, dar nu știi ce: culoare?
Simți că se-apropie de geam, sfios,
un suflu, fără preget. Și cântare

puternică răsună din dumbravă:
un Hieronimus parcă-n ierbi a mas;
atâta singuratică zăbavă
și râvnă urcă șuvoind din glas,

că umple sala. Și-s pereții goi;
tablourile-încet ne-au părăsit,
de vocea noastră parcă se feresc.

Iar pe tapetul stins, îngălbenit,
lumini de-amurg neclare se-oglindesc.
Copii, ce teamă strecurau în noi!

sonet de din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Tânguire

O, ce departe-s toate
și trecute de mult.
Eu cred că steaua de la care
primesc lumină, în singurătate
de mii de ani a dispărut.
În luntrea care a trecut
mi s-a părut că se rostea
o taină înspăimântătoare.
În casă un ceasornic a bătut...
În care casă oare?...
Aș vrea
să ies din inima mea,
să stau sub cerul liniștit și mare.
Și să mă rog aș vrea.
Și poate una dintre stele
există cu adevărat
și cred c-aș ști pe-aceea dintre ele
care singură a durat,
și-asemeni unui alb oraș îndepărtat
în ceruri stă la capătul razei...

poezie de din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Dintr-un april

Din nou în miresme-i pădurea.
Ciocârliile ușoare înalță
Cu ele cerul, greu umerilor noștri;
ce-i drept, încă se vedea ziua prin ramuri,
Cât de deșeartă erà –
dar în urma lungilor după-amieze,
de ploi încărcate,
vin auriile, frumoasele
ore-nnoite,
în fața cărora, fugind, pe-ndepărtate fațade de case
ferestre rănite
se-nchid cu canaturi înfricoșate.
Pe urmă-i liniște. Chiar ploaia trece cu
pași lini
peste lucirea tăcută a pietrelor liniștite.
Toate zgomotele se ascund de tot adâncite
în mugurii ramurilor plini de lumini.

poezie de din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Nașterea zeiței Venus

În zori, dup-acea noapte zbuciumată,
cu strigăte, neliniște, răscoală,
mai scoase-un țipăt, încă-o dată, marea.
Și când se reînchise acel țipăt
și din lumina pală de-nceput
căzu-n abisul peștilor tăcuți –:
marea născu.

Puful nubil al undelor sclipea
sub soarele dintâi, și-n preajma lor
sta fata albă, umedă, năucă,
și cum se mișcă-o frunză crudă, verde,
și își desface sulu-nfășurat,
tot astfel trupu-i se desfășură
în vântul cast din zori și în răcoare.

Genunchii răsăriră selenari,
și într-ai coapsei nori se cufundară;
îngusta umbră-a pulpelor pieri
și gleznele zvâcniră ca gâtlejul

[...] Citește tot

poezie de din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Și zvonuri trec, te dibuiesc

Și zvonuri trec, te dibuiesc,
trec îndoieli, te-ascund în nori.
Cei trândavi și cei visători
chiar de-al lor foc se îndoiesc;
ei nu te cred și șovăiesc,
până nu sângeră și munții.

Dar tu-ți apleci povara frunții.

Artere-n munți tu ai putea să tai,
ca semn de-nfricoșat județ,
dar pe păgâni tu nici un preț
nu pui, nu dai.

Tu să te lupți nu vrei cu viclenii,
nici cu-al luminii dar să te desfeți,
căci pe creștini, tu, nici un preț
nu pui, nu ții.

Pe cei întrebători tu nu pui preț.

[...] Citește tot

poezie de din Ceaslov, Cartea a doua - Cartea pelerinajului, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Sonetul XXII

O, frânge destinul! prinosul înalt:
în parcuri a noastră ființă-n coroane
de spumă, ori oameni ciopliți în bazalt,
în jur largi portale și bolți sub balcoane...

O, clopot, te-nalță cu glas de aramă
peste-a zilelor șiruri, lumini cenușii!
Coloana din Karnak, ori mândră coloană
ce dăinuie lângă temple pururea vii!

Azi, iscate ofrande veșnic egale
perindă sub chipul grabei orizontale
galbena zi spre nopți prea-ntinse, orbite...

Dar goana se stinge și nu lasă urmă;
iar urmele scrise-n văzduh de se curmă,
în zadar nu au fost. Doar poate, închipuite.

poezie de din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Sonetul XII

Să vrei prefacerea! prins de-al văpăii avânt,
ce-ți poate ție răpi a prefacerii fală?
Faurul spirit oricare, ce-i pământesc îndrumând,
iubește în chipul zvâcnind răsturnata migală.

Ce-i rămas neclintit, încremenire-nseamnă!
Afli-adăpost în groaza ce nevăzut amețește?
Așteaptă! Năprasnic veghează mai cruntă năprasnă!
Vai ție! – Securea ascunsă pândește!

Dar cunoaște izvoru-n șuvoi a cunoașterii fire,
cârmuind-o voios prin plăsmuiri luminate
ce sfârșind, ades reîncep prin sfârșitul ce piere!...

Fericirea oricare se naște din despărțire
străbătând-o mirată. Dar Daphne, schimbată
în laur înmiresmat, te vrea adiere!

poezie de din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Deținutul

I

Mâinii mele-i rămâne
un gest cu care-nspăimântă;
pe vechile pietre
pică jilav din stâncă.

Aud doar acest ciocănit,
și inima-mi bate și-ngână
al stropilor mers istovit și piere-mpreună.

Mai iute de-ar picura,
un animal de-ar veni.
Mai luminos fu cândva –.
Dar ce putem ști.

II

Gândește-te, ceea ce-i cer acum și vânt,
și gurii tale aer și ochilor tăi zi,

[...] Citește tot

poezie de din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Cad perlele, vai, s-a rupt oare-un șirag?

Cad perlele, vai, s-a rupt oare-un șirag?
La ce bun să le-nșir înc-o dată? Tu îmi lipsești,
pafta ce le ține-mpreună, iubito!

Nu era timpul? Cum așteaptă crepetul zilei răsăritul de soare,
te-aștept, cu obrajii păliți după noaptea trecută;
ca într-un teatru prea plin, îmi lungesc gâtul
să nu pierd nimic când te-arăți,
înaltă, în mijloc. Și, precum golful tinde spre larg
și-aruncă din far
fâșii de lumină; ca o albie ce-așteaptă-n pustiu
s-o umple, din munte căzând, o ploaie cerească,
ori ca un captiv care-adastă-n picioare răspunsul
unei stele, intrând pe fereastra lui nevinovată;
ca un infirm ce-și azvârle
cârjile calde, ea să fie-atârnate lingă altar,
și zace, și fără miracol nu se poate urni,
iată, așa sunt și eu când nu vii, zvârcolindu-mă-n moarte.
Doar pe tine te vreau. Nu are-o spărtură-n pavaj,
când simte, sărmana, un fir de iarbă crescând, nu are ea dreptul

[...] Citește tot

poezie de din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

A zecea elegie

De-aș înălța cândva, la capătul cruntei viziuni,
imnuri și laudă îngerilor ce-ncuviințează.
De nu ar da greș pe strunele moi, șovăielnice
sau prea încordate, nici una dintre bătăile
clare-ale inimii. De mi-ar da strălucire mai multă
obrazul meu șiroind:! de-ar înflori obscurele lacrimi.
O, cât de dragi mi-aț fi atunci, mâhnitelor nopți.
Cum de nu am putut, nealinate surori,
să vă primesc mai îngenuncheat, să mă las mai desprins
în voia desprinselor voastre șuvițe. Risipitori ai durerilor,
cum încercăm să vedem înainte, în trista durată,
de nu cumva se sfârșesc. Ele sunt însă
frunzișul pururea verde și sumbru al duhului nostru,
un timp al anului tainic, nu numai timp
– ele sunt loc, așezare, culcuș, sol, locuință.

Vai, într-adevăr, străine sunt in orașul-durere stradelele,
unde în liniștea calpă, din stridențe alcătuită,
se-mpăunează poleita larmă, proțăpita statuie,
fontă turnată-n tiparele golului.

[...] Citește tot

poezie de din Elegiile din Duino, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Orfeu. Euridice. Hermes

Era-n ciudata sufletelor mină.
Și ei mergeau ca vine de argint
în întuneric. Printre rădăcini,
sângele care curge-apoi în oameni
țâșnea în umbră roșu ca porfirul.
Și altceva nimic nu era roșu.

Stânci erau pe-acolo și
păduri fără ființă. Și poduri peste vid,
și-o baltă mare, cenușie, oarbă,
întinsă peste fundul ei adânc
ca peste-un peisaj un cer ploios.
Și printre pajiști apăru, domoală
și blândă, dunga albă-a unui drum,
asemeni unei lungi fâșii de pânză.

Și-acuma ei veneau pe drumu-acela.

Întâi bărbatul zvelt în mantie albastră,
privind, nerăbdător, tăcut, în zare;

[...] Citește tot

poezie de din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Alcesta

Și iată că deodată între ei
sosește vestitorul, aruncat
în clocotul ospățului de nuntă
ca-ntr-o fiertură-un nou ingredient.
Cei care beau acolo n-au simțit
că zeul a intrat pe-ascuns strângându-și
ca pe-o hlamidă udă de ploaie zeitatea.
S-ar fi părut că-i unul dintre dânșii.
Deodată însă-un oaspete văzu
pe tânărul stăpân al casei cum
în capul mesei nu mai stă, ci este
smuls parcă-n sus și oglindind în toată
ființa lui ceva străin, cumplit.
Apoi amestecul se limpezi
și s-a făcut tăcere; doar la fund
a mai rămas o drojdie de zgomot
și-un strat de bâlbâială tulbure,
ce mirosea urât a râs stricat.
Și-atunci au cunoscut pe zveltul zeu,
și cum stătea, plin de solie-adâncă,

[...] Citește tot

poezie de din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

A doua elegie

Orice înger e înspăimântător. Și totuși, vai mie,
vă invoc pe voi toți, păsări aproape ucigătoare
ale sufletului, și știu cum sunteți.
Unde sunt vremurile lui Tobie, când unul din cei mai strălucitori stătea în pragul ușii rustice,
puțin travestit, cum se cuvine la drum, și nu așa de cumplit,
(un tânăr și el uitându-se curios la celălalt tânăr). Dacă arhanghelul acum ar ieși,
primejdios dintre stele, numai c-un pas, în jos, către noi,
cutremurător ne-ar bătea inima. Cine sunteți?

Fericiți ai vremii dintâi, răsfățați ai Firii,
trăsături din înalt, creste din zori
ale oricărei creații, polen al înfloritei dumnezeiri,
articulații de lumină, trecători, trepte, tronuri,
spații formate din esențe, scuturi de dragoste, tumulturi
ale simțirii în extaz furtunos și, deodată, numai
oglinzi care răspândesc din belșug propria lor frumusețe
ca s-o creeze din nou în propriile lor fețe.

Noi tot ce simțim împrăștiem; ah, noi
ne exalăm și pierim; din văpaie-n văpaie

[...] Citește tot

poezie de din Elegiile din Duino, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

<< < Pagina 2 >

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Rainer Maria Rilke@lumină? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Rainer Maria Rilke despre lumină, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Unde găsesc rime pentru trandafir? Răspunde acum!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!