Rodica Nicoleta Ion despre Soare

Împărţire

Craiova e împărţită:
Şanţuri, gropi, pasaj... Atât...
Dacă mergi cu ochii-n soare,
Vei risca să-ţi plouă-n gât.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânjeam după vară şi bucuriile ei, după energia solară înmagazinată în mine printr-un proces neconvingător şi inexplicabil.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele se ascunde în nori uneori, aşa cum liniştea se ascunde în spatele unor dureri nerostite. Dar energiile din univers se completează reciproc, creând un echilibru, compensator pentru firea umană.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relaxare...

Ne relaxăm... şi mult la soare stăm,
Avem servici la stat, la o adică,
Şi când lucrăm, adesea constatăm
Că pauza de lucru-i... cât mai mică...

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrostih Mariei Cataleya

M amă - duh şi lumină, esenţă divină,
A rcă pe care, poposeşte o floare -
R oză şi rază, ce-n taină veghează
I nima ta, Julia.
A rgint din lumină, fericire şi tihnă.

C a un balsam, copilă, te am!
A notimp de iubire, vis, fericire,
T aină şi soare, lumină, culoare,
A lergi, dinspre cer spre pământ, aurul stelelor culegând.
L a mama te-ntorci, căci doar ea îţi va da
E nergie, spre cer să te-nalţi ca semenii-brazi.
Y ellow - galben solar rugină de jar.
A stru şi regină stelară, frumoasă şi blândă.
.... Sălăşluind în universul de ceară, în noi şi-n afară.

acrostih de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relaxare

Noi stăm la soare şi ne relaxăm,
De munca asta nu ne este frică...
Şi chiar şi atunci când trebui' să lucrăm
Luăm pauză de lucru... cât mai mică!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nalba - poem diamant

Nalba –
Lebădă albă
Fulgul de nea
Se naşte prin tine,
Lumină din Soare şi stea.
Eşti visul, inima mea,
Iubire şi rouă,
Eşti porumbel...
Da!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cum soarele izbucneşte de fiecare dată victorios, după ploaie, tot astfel, energia acumulată în timpul somnului, îmi dădea forţa epuizării unei noi lupte, a zilei de după noapte, a orelor ce se scurgeau în acelaşi sens neiertător şi grăbit.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile acelei nopţi şi amintirile acelei dimineţi au trecut cu repeziciune, ziua, oferindu-mi prin izbânda ei o porţie de soare din tortul uriaş de puf de păpădie, ce ne ademenea cu lumina şi strălucirea sa, cerându-ne o plimbare prin parcul înviorat, sub umbrelele naturale ce se plecau cu amărăciune deasupra capetelor noastre.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem Lianei D

Otravă... Durere, de-a pururea arzi!
Mă soarbe tăcerea sub cumpeni de brazi...
Se-aude în cer un alai îngeresc,
Din sufletul mamei doar lacrimi ţăşnesc.

Un mit de lumină se sfarmă. La geam,
Cad lacrimi de soare. Iubire eram!
Dar frântă-n bucăţi de lumină pornesc,
Războinic solar, neamul să-mi reclădesc.

E-n mine lumină, deşi am plecat...
Pe drumuri de taină, în moarte-am aflat
Alt drum spre-nviere, spre RAI, spre zenit.
Sunt Soare-Răsare! Aşa vă promit!

Mă-nalţ în lumină, cobor iar în voi,
Dorm somn liniştit printre-ai noştri eroi,
Ar fi-vom din nou în cetatea divină,
La fel de uniţi, un crâmpei de lumină.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce suntem aici, pe pământ?

Viaţa noastră-i aici,
Un ceas între veşnicii,
Un popas între bine şi rău,
Unde stăpân peste fapte,
Eşti doar tu, om...
Tu eşti lumină şi noapte,
Pace şi ură,
Nisip şi ocean...
Tu eşti întunericul în care-ţi afunzi paşii,
Ori lumina în care te-nalţi vis fraged
Cu aripipi filigranate
Şi moi, parfumate.
Cum vrei să fie drumul ales?!
Transcendental? Retrovers?!
Ce taină mai ai de aflat?!
Viaţa e trecătoare,
Caută repede
Clipa care te desparte de moarte!
De moartea eternă...
Eşi ultima piesă a bătrânului puzzle,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi este dor...

Îmi este dor...
De zâmbetul Soarelui aşezat la fereastră -
pasăre-albastră.
Îmi este dor, tot mai dor,
De fiica poporului şi a noastră!
În roiuri de fluturi,
Ca o ploaie de muguri,
Se înalţă spre cetatea divină....
Ca un vis de lumină...
Zbor de pace, te chem!
Ce blestem, ce blestem,
Oh, te-a rupt, draga mea,
Lăsând doliu şi plâns?!
Noi aici te-am pierdut,
Însă te vom avea,
În ce-ai lăsat pe pământ,
Căci mereu vei lupta
Să-mplineşti visul tău...
Un erou vei rămâne,
Un vis împlinit,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacia străbună

Ne-au călcat pe file de istorii...
Dorm în sânge plânşi, nemuritorii...
'Nourată-i Dacia străbună,
Tristă doarme, patria Română.

Soarele s-a revărsat în zări...
Plângeţi, dacii mei nemuritori!
Maci şi sângeri s-au vândut pe rând...
Unde e pământul nostru sfânt?!

Ne-au vândut străbuni şi oseminte!
Ne rugăm la Cerurile Sfinte,
Zimbrii şi păduri, câmpii şi ape,
Înapoi, Tu, Doamne, dă-le toate!

Lanţuri grele coapsele ne poartă!
Vântul morţii, în cântări de şoaptă,
Ne străpunge-n inimi şi ne cheamă,
Fii uniţi, născuţi de-aceeaşi mamă,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firul apei sclipea ca un diamant în apusul de soare. Inima începuse să bată mai tare de atâta miracol. Atunci a hotărât un ultim popas. Voia să imortalizeze pe retină acest colţ de rai.

Rodica Nicoleta Ion în Tu eşti muza mea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă de soare

Sădeşte lacrimă de Soare pe chipul mamei - vis şi zbor -
Înger din sete de lumină, poem născut din adevăr...
E vară-n suflet şi lumina se-mparte-n inimi creştineşte...
Liana netezeşte calea şi drumurile ne păzeşte.
E astăzi blândă adiere, un fluture, semn al dreptăţii,
Simbolul de purificare pe culmile eternităţii...
E curcubeul peste care, revarsă flori de liliac
din cupa florilor, lumina... E neam din neamul geto-dac...
E libertatea şi unirea cu dragostea de neam. Ea e
Pe veci, eterna bucurie, e infinita dragoste...
Ea luminează astăzi drumul etniei macedoniene,
Lucind, simbol solar, în imnul nepieritoarelor însemne.
Este a treia sărutare lipsită de trădări şi fast,
E-n amintirea tuturora, căci pe vecie ne-a rămas.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, ce frumoasă primăvară!

Mona - nume sfânt de Monalisă
Azi în primăveri te-ai îmbrăcat,
Constelaţii de lumini, privirea,
În cereşti priviri a înfiat.
................................................
Oh, ce frumoasă primăvară
În ochii tăi s-a risipit!
Ai luat iubirea-n podul palmei
Şi din iubiri te-ai plămădit.

Ţi-e fruntea cer senin... Şi stele
S-au coborât în ochii tăi...
Opriţi la margine de ere,
Sunteţi o eră amândoi.

Poem de flori şi de cuvinte...
Un jurământ etern: a fi
Cheia iubirii pentru care
Luptaţi în fiecare zi.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Precum vedeţi, chiar virusul Co-vid
Îşi face treaba într-un mod avid...
Ne stăpâneşte după legi murdare.
Şi-n Parlament venit-a-n cercetare.

Să plece de aici? Aş! Nu-i convine...
S-ar face bietul virus de ruşine.
Cu antiviruşi, zău, a tot luptat,
Însă palinca l-a anihilat.

Să-i dăm un praz şi-o porţie de Soare!
Să-l invităm la munte sau la mare!
Ori poate-ajungem noi la un acord.
Salvaţi planeta într-un timp record!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mustea fericirea în mine, apoi evadase şi se risipise în flori şi în frunze, în păsări şi fluturi, în raze de soare. Şi mireasma aceasta de bucurie se întorsese înapoi în suflet, înmiresmându-l.

Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa toamnei în care ai plecat

Cad frunze în dantele de lumină...
Ne-nvăluie materia divină...
Vârtej de clipe, non-eterne ere
S-au rupt din nimb, s-au risipit în vreme.
Însângerat şi plâns e catafalcul,
Zidit în noi... Şi nu mai e un altul...
Tu stai de-acum pe banca noastră-n parcul
Unde de îngeri, scânteiază lacul.

Cad frunze în dantele de lumină...
În arabescul templului solar
Aleargă fluturi către crisalida
Aceluiaşi dicton prenupţial.
Un act de adormire triumfală...
Un semn divin... Căci pline de păcat
Sunt clipele ce-au modelat trecutul...
Şi stropi de zgură pică pe asfalt.

Ne-nvăluie materia divină,
Un imn se înfiripă în priviri,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti

Eşti ornicul ce duce-n infinituri
Clipa acestei calde deveniri...
Eşti polul sud al vieţii... În săruturi
Măsori a unei stele străluciri.

Zefirul poartă urma tălpii tale...
La colţ de stradă, veşnic, poza ta
Îmi face semn. Dar tu eşti rupt din soare,
De-aceea eu, eu nu te pot vedea.

Eşti prim atom al unei piramide,
Aur pudrat pe coapse de femei,
Pe sânii tresăltând de-nfiorare,
Ca un vulcan în braţul unor zei.

La tine vin mai toţi să se închine,
Căci tu eşti semnul către transcendent,
Şi îţi aduc licori, mătăsuri fine...
Până la tine, mulţi creştini se pierd.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!