Numai fiindcă ești femeie
Numai fiindcă ești femeie,
Ființa ta înalță munți.
Tu hrănești fără-ncetare,
Prunci de dragoste flămânzi.
Numai fiindcă ești femeie,
Macii înfloresc în grâne...
Te înalți precum o zee,
Imn al patriei române.
Lacrima ți-e limpezimea
Râului curgând din munți.
Tu-ncolțești în no iubirea
Și cu dragoste ne-ncânță.
Ce miraj te poartă-n ceruri,
Astăzi, înger de lumină?
Pe-ale timpului creneluri,
Palid chip de lună plină,
Țeși argintul din clepsidră,
Tâmplelor le dai lucire...
Numai findcă ești femeie,
Ne hrănești cu fericire.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii străzii - prunci orfani
Bastarzi de vis, bastarzi de toate,
Încununați de ne-cuvinte,
Cine iubirea să le poarte
În sanctuar de oseminte?!
Cine să mângâie tăcerea
Atâtor răni?! Cine să poată?!
În genocidul neființei
Doarme a lumii-ntreagă sloată...
Pământul, leagăn de durere,
Le-a fost o viață așternut,
Sărmani ai epocii moderne...
Ei n-au avut un început!
Sentința lor le fuse dată
De a se naște în neant
Și în mizerie deodată...
Cu lacrima s-au conjugat!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Literatura este pruncul, dar și prietenul care ne oferă satisfacția unei existențe pline de înțeles și înțelepciune, iar lipsa acesteia în viața noastră ne-ar face ofrandă pe postamentul sărăciei și a unei vieți fade, iar Universul ar fi mai sărac.
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Glossă de neamul românesc
Plânge neamul românesc,
Plânge România mea,
Dar copacii-nmuguresc,
Chiar de viața noastră-i grea.
Ploi la fruntea țării cad
Și furtuni ne răscolesc,
Brazii cei mai falnici ard,
Dar mai mândrii alții cresc.
Plânge România mea!
În istorii s-a pierdut...
Doar uniți își reclădesc,
Libertatea pe pământ,
Cei ce-n țară au rămas,
Cei ce cred în țara lor...
Pân-n cel din urmă ceas,
Poartă-n suflet tricolor.
Plânge România mea,
Plânge neamul românesc!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la bebeluși, dar cu o relevanță mică.
Glossă pentru ploi de vară
Cerul plânge beteșugul
Lumii noastre-ntunecare...
Și țăranii dând cu plugul,
Truditori până la moarte,
Plânge dorul și pruncia
Celor ce-au rămas români,
Să-și cinstească veșnic glia
Rămasă de la străbuni.
Cerul plânge beteșugul
Și sângerânde răni mustesc,
De sărbători, oameni cu plugul,
Necredincioși, la muncă ies.
Astăzi, cu ia românească,
Alt legământ poporul face,
Căci grea e lacrima... Și jugul...
Și pumnul, poloboc se face.
Lumii noastre-ntunecare
Dumnezeu a dat... Ne ceartă...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea cerșetorului
La un colț de stradă, singur, părăsit,
Stă un prunc și plânge... Frații i-au murit,
Tatăl, un bețiv, l-a gonit de-acasă,
Nu mai are mamă, trist trece prin viață.
Pentru toate astea, însă mulțumește...
Ce miraj, că încă, pruncul mai trăiește!
Probabil, gândește, că sortit îi este
Să trăiască-n suflet, această poveste.
Ar munci cu ziua pe la "X" și "Z"...
Cine să-l ajute?! Dorul i-e ardent...
Parcă-l cheamă frații când în adormire,
Cu capul pe-o piatră, doarme în neștire.
Dar sortit i-e luptei cu singurătatea
Și durerea vieții, când se lasă nopatea.
Lângă el un câine și-o cutie goală...
N-are nici de-o pâine... Cine-l bagă-n seamă?!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânilor
Cad fulgi de nea la tâmple și am îmbătrânit...
Atâta tinerețe în noi s-a cuibărit!
Ne cuibărim actorii în suflete și-n lume
Nu mai cunoaștem replici, nici temeri, nici renume.
Ne stingem astăzi stele, la margine de cer,
Uitând, la varsta asta, ce rosturi mai avem.
Știm c-am pierdut și drumul spre transcendent... Trudim
Și-n iarna fărț nume, în noi ne regăsim.
Ne prăbușim, de-acuma, quasari în lumea noastră
Privind pustietatea tăcerii, prin fereastră.
Arzând vulcani, o clipă, cenușă devenim
Și prunci pentru o clipă nutrim... nutrim să fim.
.......................................................................
Și ne privim tăcut prin moartea noastră
Și ne vedem... și ne vedem murind
Mereu ne colindăm prin amintire,
Un clopot viu în cântec de colind.
Nameți, la tâmple, își împart tăcere,
Murim în noapte întru devenire
Să ningă peste suflet mângâiere...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru îndrăgostiți
Pierduți în nopți cu plină lună,
Mereu ținânu-se de mână,
Sub ploi de vis, prin ploi de tei,
Îndrăgostiți trec pe alei.
Doar luna-și varsă în tăcere,
Deasupra lor, aleasa miere
Pe când în suflet li se zbate
Un tainic univers de șoapte.
Pierduți în nopți cu plină lună,
Cu lira sufletului, până
În neuitatele tăceri,
Se-ascund și azi, la fel ca ieri.
Precum un talisman, sărutul,
Încununează începutul.
Cuminți, sub dulci îmbrățișări,
Vor fi-mpreună până-n zori.
Mereu ținându-se de mână,
Cântul iubirilor îngână
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și uite așa, ajungi să îți fie rușine de tine însuți, de imaginea ta, de serpentinele pe care timpul ți le-a săpat pe chip, uitând de cât de măiestoasă este înțelepciunea cu care ți-ai hrănit pruncii. Ajungi să te vezi în gândurile tale un monstru activ, într-un timp de mult trăit... și uitat.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii orfani
Mă-ntreb de ce copii ai nimănui, sub soare,
Stau și plângând, cerșesc la colț de stradă,
Un trecător s-arunce-un colț de pâine.
Ori caută o mângâiere caldă...
Haina le este petecită-n coate...
Un somn cu vise dulci dac-ar avea
Poate că n-ar mai tremura stingheri în noapte,
Lumină lămpii-n suflete ar da.
Ce dulci speranțe! Strânși ca un ciorchine,
Frate cu frate, ori părinți cu prunci,
De sărăcie nu le e rușine,
Își poartă-n suflet rănile adânci.
Din ochi ștergându-și urma de tristețe,
Zâmbesc cu Maica Sfântă-n somnul lor.
Poate că n-au ce încălța și-i iarnă
Și n-au în lume nici un ajutor...
În suflet li-ncolțește primăvara,
Adorm într-un târziu, zdrobiți de fame.
I-acoperă cu sufletul de foc, doar mama.
În somn ei nu mai cată răzbunare,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru oameni
Nu-mi risipiți amintirile!
Se ascund sub tălpile voastre murdare,
Dar le limpezesc drumul
Plângând...
Nu-mi izgoniți lumina iubirii
De prunci și părinți,
De îngeri și sfinți!
Lăsați loc în inima voastră
Pentru ultima călătorie
Spre necunoscuta lumea a nestematelor!
Numai acolo stă ascunsă fericirea adevărată...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru pruncii noștri (pentru fii și fiice)
Oh, prunci, să nu uitați, iubirea-i sfântă!
E încrustată-n mâna tremurândă.
În lacrima durerilor de mamă...
Ea nu are hotar... Și nu-i o vamă
Ca să-i oprească curgerea în lume.
Iubirea de părinți e-o plecăciune,
Redevenind și cruce și altar...
Există... și învinge iar și iar.
Oh, prunci, să nu uitați, iubirea-i sfântă!
Este lumină, flacără arzândă,
O blândă adiere în eter,
Drum transcendent, al păcii porumbel,
Vă regăsiți în arderea-i deodată
Când primii pași spre alte lumi vă poartă.
Nu-i cânt mai dulce... strigătul de mamă,
Când, ah, izvor, spre rădăcini vă cheamă.
E încrustată-n mâna tremurândă
Și dăltuită, mâna ta plăpândă...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut mâna!
Sărut mâna casă! Maică Sfântă, dragă,
Îngenunchi la tine, inima-i beteagă...
De-am greșit cu gândul, iartă Maică Sfântă!
Roagă-te la Tatăl, sufletu-mi ascultă!
Sărut mână Maică, sărut mâna Tată,
De-am greșit cu fapta, eu te rog, mă iartă!
Iartă-mă Iisuse, mă aplec smerit
Tu îm iartă pentru tot ce am greșit...
Plânge semnul crucii, clopotu-i în rugă,
Oi întru pierzare suntem pe pământ,
Îngeri stau de veghe întru îndreptare.
Iartă-mi Doamne Sfinte! Muritor eu sunt...
Se deschid biserici spre Dumnezeire,
Să sărbim din cupa vieții! Univers,
Sângele și pita, curăță-ntinarea
Și dă nemuririi, de acum, alt sens.
Sărut mâna, casă! Ne așteăți curată,
Oh, Fecioară pură, toți te vom cinsti!
Tată, prunc și mamă, biblie și tihnă,
Casă, dulce casă, noi te vom sfinți!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa începutului de iarnă
Și a venit și iarna, în sfârșit!
Colindători prin sate au pornit...
Miroase-a cozonaci și-a pâine coaptă,
Lemne de brad se-aud pocnind pe vatră.
Betea și vâsc împodobesc icoana
Și în fereastră parc-o văd pe mama.
Îmi spune iar povești... și vântul bate...
Mi-e gândul dus spre nicăieri, departe...
Și a venit și iarna, în sfârșit!
Biciul, de ger, în patru-i șficuit.
E rod bogat în anul ce-o să vină,
Prinos de flori și fluturi în grădină,
Hambare pline, câmpuri înverzite,
Bogate case, struguri, multe vite.
Brazi străjuind în munți cu semeție
Și oameni de aleasă omenie.
Colindători prin sate au pornit,
Ulițele cu vise troienind...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De toamnă
Bălaie, cu pletele-n vânt,
S-a coborât pe pământ.
Pe cer vin cocori cenușii...
Circhinii din vii, viorii,
Se-apleacă în rugi spre pământ...
În mustul dulceag din pământ
Se-ascunde poveste de toamnă,
De nuci, de gutui și de mamă.
Trec răuri de prunci către școli
Și cântă cu ploaia în zori...
Copacii-s de-acum ruginii
Iar eu... te aștept să revii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa pruncilor orfani
Priviți, oh, oameni, lumea asta mare!
Vedeți și stăpânire și teroare,
Vedeți huzur, ori lacrimă de prunci,
Pe chipuri obosite cute-adânci...
Vedeți copii înfometați și goi
Scârbiți de suferință și nevoi.
Câte orori în lumea asta, Doame!
Mor prunci de frig! Oh, pruncii mor de foame!
Priviți, oh, oameni, lumea asta mare!
Rana ascunsă-n suflete nu doare?!
Nu doare plânsul, noaptea, sărăcia?!
De ce trăiți atunci în România?!
În parcuri, pe poteci, atât de singuri,
Copiii străzii trec prin anotimpuri,
Cerșind un colț de pâine, ori o haină.
Voi nu-i vedeți?! Ori nu-i băgați în seamă?
Vedeți și stăpânire și teroare...
Închideți ușa celui care n-are.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, mamă!
Mi-ai fost ca o mamă!
Așa te cinstesc...
Și viațați-ai dus-o
În iad pământesc
Cuprinsă de grija
Trei prunci ai crescut,
Cedința în Tatîl
Ți-a fost veșnic scut.
Atâta durere în suflet ai strâns!
În viață-ai luptat să trăiești cum se cade
Și iată, acum, măicuță, te-ai dus,
Căci toate-ale vieții sunt urme deșarte.
Simt lacrima-n gânduri cum pică și plâng!
Ce zi-nsângerată de ploi și durere!
E doliu și sora în brațe mi-o strâng,
Dar ea nu mai poate găsi mângâiere.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cv-ul unei vieți
Foaie verde-a bobului,
Sunt din Valea Stanciului
Sat bogat, oameni de fală...
Viața nu mi-a fost ușoară,
Jiul, cu-a lui curgere,
Mi-a purtat tristețile.
Desculți, Doamne, dezbrăcați,
Dar cu dragoste de frați,
Alergam pe ulicioară
De cu zori și până-n seară.
Timpul repede-a trecut,
Pruncii mamei au crescut.
Buni de muncă, ajutor,
Pentru dragi, părinții lor.
Vremea-nvățăturii vine,
Truda nu e o rușine!
Adună de zor surcele,
Pentru ierni și lungi și grele...
În desagă mămăligă.
Sufletul mâhnit le strigă.
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Harta Ucrainei
Un câmp de luptă-i a Ucrainei hartă
Și lacrima din suflet se deșteaptă...
Iisus coboară iar s-aducă pace
Și liniște în lumea noastră face.
Și clocotesc istorii iar și clopotele-alungă
Liniștea strânsă la altar. Războiul ne repugnă.
Sunt răni ce-n suflete ne dor, obuzele se-mbină
Cu prunci ce plâng, cer ajutor... cu... carnea de lumină.
Și curge sânge pe pământ și pași grăbiți spre moarte.
Copii și mame,-n rugi și plâns, cer pace, libertate.
Cascada morții și-a deschis, spre iad, din nou, cărare.
În lume... și la mine-n vis, adeseori se moare.
Și calcă tancuri peste tot! Pe carne și pe arme.
Războiul este un complot, crud și rapace, Doamne.
Și trupuri noi din trup zidesc o nouă libertate
Și trupul țării îl hrănesc cu sânge și cu moarte.
Că pruncii plâng când jocul lor s-a irosit... ce pasă?!
Atacatorii știu că vor o țară mai frumoasă.
Și mai bogată... cu petrol și gaze naturale.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mai este nou?!
Ce mai este nou pe-afară, tată?
Știi că de nimic nu-s vinovată...
Am luptat cu viața asta grea
Și îmi pare, tată, tot mai rea.
Mai întoarce legea, Doamne Sfinte!
Vreau să fiu cu tine ca-nainte,
Să te-ntreb de ce mă pedepsești,
Dacă-ți sunt copil și mă iubești.
Adu-mi Doame pruncii să-i sărut,
Vreau să-i mângâi și să îi ascult!
Știi că de nimic nu-s vinovată,
Însă sufăr în tăcere, tată!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Rodica Nicoleta Ion despre bebeluși, adresa este: