Textele de mai jos conțin referiri la pace, dar cu o relevanță mică.
Lumina urca peste coamele munților ca o dantelă de pace, care se destramă la cea mai delicată adiere, iar fâșiile perforate și viorii căutau în curgerea lor grandioasă să se unească cu lumea... Dincolo de acest orizont impozant, imaginar, aproape de noi, în noi, exista altul. Și acela din noi se pierdea într-un voal vaporos de impresii.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua iubirii
E ziua iubirii și pace
Se-așează în suflete azi,
Lucesc insipide catarge...
Pământul de cetini de brazi...
Și dorm pe-așternutul de stele,
Săruturi de taină și vis,
Arcașul iubirilor mele
Cu fluturi de jar m-a atins.
Mi-e inima ta mai aproape,
Aproape ți-e inima mea,
Nu-i nimeni iubirea să-mi soarbe,
Cât noi împreună vom sta.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pace, lege și cuvânt
Mustește fiara necredinței
În trupul plâns... De-atâta ură
Sufletu-n teamă se surupă
Și multă patimă adună.
Nu-i nimeni lacrima să șteargă
De pe-un obraz brăzdat de ani.
Cu toți aleargă! Și aleargă!
Aleargă-ntr-una după bani...
Sub adăpostul lumii, încă
Nu-i nimeni adăpost să dea.
Doar Dumnezeu, cu mângâiere,
Îți poate șterge lacrima.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armistițiu
Trec îngerii în zboruri line
Surâs de iarnă și de pace
Se-nalță-n vârfuri de catarge,
În valuri de mătăsuri fine...
Plaja surâde de speranță,
Lumina-n noi se înfiripă,
Ne cheamă fiecare clipă
Cu dragoste de vis și viață.
Sorbim eternul din istorii
Și-n veșnicii ne trecem gândul
La braț cu dorul și cuvântul,
În armistițiu cu condorii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Moș" modern, la vremuri grele
Cocoșat, pe motoretă,
Cum venea și-n alte dăți,
La mustăți cu promoroacă,
Vine moșul pentru toți.
S-au decis parlamentarii,
Că tot vine noul an,
Să-și mărească "pensioara"
Și să-și ia un alt merțan.
Și să fie pace, iată,
C-o idee au venit,
Să mărească pentru restul,
Impozitul pe venit.
- "Moșule, ce ai în traistă?!"
Țin să aflu-ndată eu.
- Un refugiat, acolo,
Care umbșă teleleu.
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De câte ori?!
De câte ori să te strig, înger de catifea?!
Cu aripile penetrând plus infinitul,
Cu privirea modelând curcubeul
Și âmpărțindu-l în cioburi sângerii de lumină,
Cu buzele înfometate de fotoni și de pace,
Cu mângâierile liane de stele...
De câte ori să te privesc
Orbindu-mi tihna și albastra tăcere?!
Sunt aici! Vino!
Din suflet îmi curg râuri
De lapte și miere...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasa pâinii
Valuri de lanuri
Împodobesc mireasa pâinii.
Vântul cântă
Miros de pâine
Făcut în țăst de pământ.
Rup pâinea în două
Și din miezul ei curge soare și vară,
Iubire de neam și de țară...
Susură izvorul
Patima coacerii și rodu-nvierii,
Carnea lui Iisus,
Nemurirea și pacea
Dorm în grânar...
Iunie, iulie - floare deschisă
În evantai de cuvinte,
Arată-te iar!!!!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, mamă!
Mi-ai fost ca o mamă!
Așa te cinstesc...
Și viațați-ai dus-o
În iad pământesc
Cuprinsă de grija
Trei prunci ai crescut,
Cedința în Tatîl
Ți-a fost veșnic scut.
Atâta durere în suflet ai strâns!
În viață-ai luptat să trăiești cum se cade
Și iată, acum, măicuță, te-ai dus,
Căci toate-ale vieții sunt urme deșarte.
Simt lacrima-n gânduri cum pică și plâng!
Ce zi-nsângerată de ploi și durere!
E doliu și sora în brațe mi-o strâng,
Dar ea nu mai poate găsi mângâiere.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina
Caut lumina de dincolo de genele norilor...
Tihna clipei și-a zorilor.
Caut iubirea fiicei-foton,
Alergând pe câmpia iubirii flututre-n zbor.
Caut speranța revederii, când ploi,
Ne vom naște lumină, vom avea aripi noi.
Și oricât de departe am fii, înspre stele,
Tu, fiică iubită, ne ești adiere.
Ești visul orange, ești pace, culoare,
Iubire, lumină și... soare, mult soare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povești cu tâlc, povești adevărate...
Povești cu tâlc, povești de care
Cu haz ai vrea să-ți amintești,
De domnul Iorgu Zăpăcitu,
Director mare la Scaiești.
Acum, avea el, ani, o sută
Și soața nouăzeci și patru,
Iar nebunia îi cuprinse...
Pe ea, o țintuise patul...
O țintuise și uitarea
În vremea anilor târzii,
Când patul, după ea, fusese
Un cuibușor de nebunii.
Și-i spuse:
- Ți-amintești, bărbate,
În pat, când noi ne sărutam?
Cum făceam sex pe săturate?!
- Ce tânăr și ce prost eram!
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când îngerii vorbesc
Privesc pe cerul putred și zâmbesc,
Când îngeri despre tine îmi vorbesc.
E noaptea iar o cumpănă-a fântânii
Și-mi poposesc în gânduri toți bătrânii.
Aici vă am istorie și pace,
Poem de stele, baldachin de vis,
Mă-mpodobesc cu toamne prinse-n arce
De Univers, de flori, de Paradis...
Aici, deodată, altă lume este,
Solemn se-nalță candid adevăr,
Aici este o lume de poveste,
Celula unui simplu adevăr.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă în creion
M-am născut în toamna asta,
Eu un fluture de ceară...
Văd în mine întuneric...
Întuneric este-afară!
Zbor cu frunzele de miere,
Pacea s-o culeg, dn soare,
Dar aripa când se-nalță,
Sângerează, plânge, doare...
Întunericul din mine
Sapă răni, lacrima curge.
Lutul greu al suferinței
Ca un lanț de fier mă strânge.
Mă unesc în întuneric
Cu-ntunericul de-afară...
Toamna a furat lumina
Unui fluture de ceară.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani!
"La mulți ani!", băiatul mamei mare.
Fie-ți viața cânt și sărbătoare!
Azi e mare sărbătoare-n casă...
Viața-ți fie ca o zi frumoasă,
Cu lumină, pace, vrajă, tihnă...
Suflet de iubire și lumină...
Douăzeci și nouă de boboci de crin
La reverul vieții rinși sunt azi... Amin!
Să-mi trăiești! Eu mă mâdrec cu tine...
"La mulți ani!" și multă fericire!
Spor în tot ce faci... Să-ți împlinești
Visele pe care le croiești!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magnolii
Mă plimb tăcut prin parcul cu magnolii...
Miresme-mpodobite cu-ametist...
Cum se-nfrățesc speranțele cu zorii
Încununând eternul paradis.
Mă plimb tăcut și visele m-apasă...
Voi care-ați înflorit întâia oară
Cunoașteți și durerea iernii crude
Și gustul de-nceput de primăvară.
Mirese-mpodobite... Câtă pace!
Ce taină și ce liniște de vis!
Și parcul cu magnolii tace... tace...
Tace mereu... Și ce-ar mai fi de zis?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani!
"La mulți ani!", băiatul mamei mare.
Fie-ți viața cânt și sărbătoare!
Azi e mare sărbătoare-n casă...
Viața-ți fie ca o zi frumoasă,
Cu lumină, pace, vrajă, tihnă...
Suflet de iubire și lumină...
Douăzeci și nouă de boboci de crin
La reverul vieții prinși sunt azi... Amin!
Să-mi trăiești! Eu mă mândresc cu tine...
"La mulți ani!" și multă fericire!
Spor în tot ce faci... Să-ți împlinești
Visele pe care le croiești!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație pentru cea mai îndepărtată și mai bună prietenă... În loc de cuvinte
În loc de cuvinte...
Lacrima pământului
Pentru sufletul tău plânge!
Oh, suspinul ți-l aud!
Vântu-n chingi de gheață strânge!
Suferi! Asta ți-e lăsat...
Eu plânsu-n brațe ți-l cuprind...
Energiile-ți celeste-s
Într-un timp re-condensat...
"Fericirea"... unde este?!
Te ascultă fredonând
Plânsul grav al amărăciunii.
Eu, te-aștept la mine-n gând.
Suflet cald, iubire, pace,
Să revii, să te privesc
O frântură de lumină,
Rai din iadul pământesc,
Înger, soare, crin și Crină.
Sunt aici! Te-ascult! Te chem!
În tăcerea mea sunt toate...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În camera obscură
În camera obscură
Am ascuns sentimentele,
Să nu le poată zări îngerii cu aripile negre.
Am invocat iubirea, colorând cu vântul
Cu lacrima stelelor.
Și aripi de lumină mi-au secționat întunericul,
Pentru a putea merge
Pe drumul dintre două morți.
Ploi de lumină au creat
Nimb și altar...
Tu dormi, risipire de jar.
Am sădit în întuneric lumină,
Răspântie pentru mai târziu,
Când pacea divină,
Așteaptă sfeșnic să-i fiu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele căzătoare
Pe colțul alb al fluturelui-stea
Adorm plângând, cerșindu-ți dragostea
O lacrimă precum un vis se-nalță...
Simt sufletu-mi zburând, lipsit de viață.
În lumi călătoresc și mă tot doare
Prohodul tău de stele căzătoare.
Mi-aș fi dorit să fie viața moarte
Să-mi țes tristețea-n răsărit de noapte.
E-n clopot golul clipei... Mă cuprinde...
E cerul pacea unei lumi aride
Iar eu sunt marea plajei răzvrătite
Și stânca ta de vis și dor, iubite...
Tu mi-ai deschis a nemuririi poartă...
Povestea-ncepe cu "au fost odată
Într-un regat de ghețuri, crini și perle
Pașii iubirii unei lumi eterne".
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cânturi printre rânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veghe de înger
Un înger veghează poporul și lumea...
Poem de lumină renaște minunea.
Trăim vis de pace și flamură blândă!
Popor de lumină, povestea-i ascultă!
Dreptate i-e paza, dreptatea e scut...
Menirea de-a fii un izvor pe pământ.
Cu șoapte de vis, peste noaptea din noi,
Lumină cărarea atâtor eroi.
Un om - deputat și fiică și cânt,
Un înger, prin noi coborând pe pământ,
E Soarele, azi, strălucind - un mister,
Fărâmă de pace-ncrustată pe cer...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicul
Bunicu-i pasăre măiastră,
Ne cântă iar cu lira lui,
S-a-ntors de printre noi, acasă,
Acolo-n țara Domnului.
Acolo-i pace și-s izvoare,
Mai reci, mai blânde și mai line,
Acolo este veșnic soare
Și miei aleargă pe coline...
Acolo e-un păstor, atât
Și-s îngeri cu aripi de stele,
Acolo, Tatăl ne-a avut
Suflet de vis și mângâiere.
Aici a obosit bunicul.
Oftând, spre ceruri a plecat,
Acolo-l vom găsi, în veacuri,
Cu sufletul eliberat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Rodica Nicoleta Ion despre pace, adresa este: