Textele de mai jos conțin referiri la iubire, dar cu o relevanță mică.
Herghelie de fluturi...
mi-ai furat un ciob din suflet
și l-ai prins butonieră la sacoul de duminică
să-ți fiu aproape când departele doare
nu-ți fie teamă că ploile mor
atunci când sărută pământul
acoperă-mi trupul cu umbra-ți șireată
și-ascultă văpaia pietrelor încinse
dezleagă din hățuri iubirea
și-nhamă herghelia de fluturi
la trăsura bălaie din seraiul cu flori
în diminețile ninse cu rouă
îmbie-mă-n pletele crude-ale ierbii
și n-o să-ți înșel așteptarea
cu ochii-ți ca șaua murgilor sălbatici
cuprinde-mi privirea și fă-o să-ți fie mireasă...
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Curcubeul muzelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sepale de fildeș
aglomerăm peroanele
cu bagaje de scrisori anonime
pierzând șirul întrebărilor anoste
prin ploaia febrilă de mai
jumătăți de măsură
își caută prin crânguri perechea...
petale înflorite de tei
răvășesc ochii blândelor șoapte
stânjenite de murmurul ascuțit al tăcerii
se aud pași inocenți pe alei
ca o plăpândă adiere a zefirului
ce mângâie pletele serilor caline
rostogolesc sub azuriul umbrelei
siropoase declarații de logodnă
promițătoare legăminte petulante
cascade de sărutări amoroase
rădăcini din butașii iubirii
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești umbra mea...
Ești umbra mea ce mă-nsoțești
Cu-aceeași ochi desculți de vină
Urmându-mi pașii în surdină
Topești arzând și mă privești.
Asculți galopu-ngemănării
A două fluvii de lumină
Ce zbat în albul de hermină
Ca valul înspumat al mării.
Ești umbra mea ce-mi dai putere
Să șterg de-nnourare gândul,
Iar de va fi să-mi vină rândul
Ți-oi unge rănile cu miere.
Ești umbra mea din fragezi clipe
Când ploaia-n brațe calm ne ține
Și tandru-n picurii-ciorchine
Fiori încep să se-nfiripe.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purtăm o cruce fiecare
În răsăritul primei clipe primim botezul sfintei ploi
Aflând de plânset, de iubire, de omenie și nevoi.
Întunecind a noastră cale pelinu-amar îl vom gusta
Și-or plânge lacrimi din icoane și 'naltul cer s-o întrista.
De cum pășim ne ceartă soarta, iar deseori o ignorăm,
Închidem ochii fără teamă și-n agonie ne-aruncăm.
De nu găsim covorul verde și printre pietre rătăcim,
Să nu uităm că mântuirea nu-i doar un mit, să-l irosim.
De răul domină blândețea nu-i nimeni altul vinovat,
Doar că ispita-i la tot locul și ducem viața în păcat.
Purtăm o cruce fiecare și nu-i ușoară și nici grea,
De-om lumina-o în credință, Iisus de toate ne-o ierta.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răpesc parfumul ploilor amare
Mă-njunghie o coastă-a unei Eve
În patosul nebun ce-nlănțuiesc
Fiori ce ard în flacăra din seve
Și-n iureșul iubirii ce-o-ntregesc.
Te caut în urgia negăsirii
Și-n țipetele palidei prigori,
Prin venele secate ale firii
Și-n aburul năvalnicei vâltori.
Mi-i trupul schingiuit de antiteze
Între lumină și-ntunericul diurn,
A mea privire-ncepe să ofteze
De-amorul sfâșiat și taciturn.
Un dor incendiat îmi sfredelește
A inimii aortă până-n glezne,
O umbră nechemată mă rănește
În pântecul albastrului din bezne.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezește-te, femeie....
Nu da uitării ceasul ce ți-a-nviat ființa
Când urme de speranțe zadarnic întremau,
Și-ți măcinau suflarea, și-ți spulberau dorința,
Străină ți-era calea și anii ce urmau.
Sforarii tinereții ți-au reclădit iubirea,
Timidă l-a-nceputuri, hulpavă mai apoi,
C-un ochi priviră-n urmă, cu celălalt trăirea,
V-au invitat la valsul ce-avea să fie-n doi.
Și ritmul îl păstrară-ți, dar se răciră polii,
Ghețarul se-ntrepuse ca insulă-ntre voi,
Un uragan nevrotic vă răscoliră-orgolii,
Iar micul lac cu nuferi l-ați năucit de ploi.
Nu-i da nefericirii vreo palmă ca osândă,
Ea-i parte din întregul ce viața n-o trădează,
Își va lua cu timpul greșeala ca dobândă,
Trezește-te, femeie, curândul întomnează!
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember
Ce mult mi-ar fi să-mi fie dat
Să ne iubim ca-n prima seară
Când mi-ai făcut din flori regat
Și rai divin din dulcea vară.
Buchet de stele-ai adunat
Și le-ai legat cu fir de aur,
Cunună-n păr mi-ai aranjat,
Cercei, din frunze lungi de laur.
Din stropi de rouă mi-ai brodat
Dantelării ales de fine,
Din fân cosit făcut-ai pat
Să dorm cu gândul doar la tine.
Din colțul lunii ai cioplit
Argint să-mi făurești cunună,
În flori de câmp ai învelit
Altarul vieții dimpreună.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curajul le-a fost reazem...
A lor dragoste sfântă de patria străbună
Au dovedit-o-n luptă, pe câmpul de război,
Și de-a fost ceru-n lacrimi împrăștiind furtună,
Au stat cu pieptu-n față, sfârșind ca bravi eroi.
Jertfitu-s-au nevolnici prin arșițe și geruri
Pentru a noastră limbă și-al nostru drag pământ,
Vărsat-au al lor sânge urcând măreț la ceruri,
Curajul le-a fost reazem și ne-nfricat avânt.
Să veșnicim de-a pururi, să moștenim în pace
O strămoșească vatră și-un mioritic plai,
Au apărat destoinic bătrâne țarini dace,
Izvoare, munți și codri din vechiul colț de rai.
Plătit-au scump cu viața, scriind viteji istorii,
Iar datoria noastră e să-i cinstim oricând,
Să le-nchinăm o rugă pentru-ale lor victorii
Și-o floare pe mormânt, măcar din când în când.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când iubirea cuvântă
Au trecut multe veri, multe ierni au apus
Și de-au fost să mai fie primăveri am sedus,
Am chemat cărturari să ne scrie-un roman,
Peste ani să ne fie cel mai dulce alean.
Frontiere-am topit când de-un zid ne-am lovit,
Din genuni ne-am trezit și furtuni am oprit,
Între nori plumburii lumânări am aprins,
Și de-am plâns și de-am râs niciodată n-au stins.
Doar un singur palton pentru doi am croit,
Să ne țină de cald când de ger am albit,
Braț la braț ne-am unit într-un "Nod gordian",
Sentimente-am cioplit dintr-o șa de pian.
De-aș întoarce ruleta ochii tăi mi-ar fura
O candidă privire și-n trăsură-aș urca,
Să ating Everestul pasiunii din noi
Când iubirea cuvântă, de păcat suntem goi.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țipătul ierbii-n beția trezirii
Renaște-anotimpu-n cuibare de dor,
Cu ochii-nsetați de potopul iubirii,
Se zdrențuie geru-n migrene de nor,
Ispitind armonii în cămașa trăirii.
Nechează hoinară copita-n nisip,
Și fumegă-a floare și-a ploi de cocori,
Se-mpiedică-n roua firavului timp,
Născându-i luminii hulubi voiajori.
Descalecă macii petale-n amurg
Pe oiștea neliniștii brăzdatei câmpii,
Se-adapă la sânul fântânii un murg,
Stingându-și capriciul chemării pustii.
Se-ncing insomniile-n nopți de amor,
Când spumegă sarea-n vulcanic huzur,
În mâneca lunii se naște-un fior,
Ce-mpiedică zorii să toarcă-n azur.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În tihna-nserării pornită-i colinda!
Dorm vise, răzlețe, în leagănul nopții,
Pe candida pernă-a polarilor fulgi,
Sar așchii pe gene, din pântecul sorții,
Căzând în genunchi, preasfintele rugi.
Dar zorii-s aproape, opincile joacă,
Se-nnoadă magia în cetini de brad,
Miresele iernii, în alb înveșmântă
Tabloul angelic, din țurțuri de jad.
În tihna-nserării pornită-i colinda,
Iar strigăte-agile sparg globuri de tihnă,
Cu soare-n obraji, creștinii-s șterg tinda,
Să fie urați, s-aibă traiu-n odihnă.
Flăcăii colindă, pământul răsună,
Privesc visători cum arde o stea,
Răzbată iubirea, în ceas de furtună,
Iar pacea să cearnă, ca fulgii de nea.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta dor...
Atâta dor am prins în palme, mamă,
Și-atâta liniște îmi zăbovește-n păr,
Căci n-am avut vreodată-atâta teamă
Să te separ de timp și adevăr.
Hai, vino, mamă, nu-mi lua speranța
Să pot trăi când dorul toarce greu,
Să-mi dai un semn să pot topi distanța,
Să-mi iei tristețea pieptului mereu.
Mai dă-mi de veste-n insomnia nopții
Să pot visa la câte tu-mi iertai,
Mi-aduc aminte, mamă,-n fața porții
Cum fruntea-n palmă-ades mi-o sărutai.
Și gânduri oarbe îmi încing tăcerea
Și lacrimi reci rotogolesc mormântul,
Hai, vino, mamă, nu-mi lua puterea,
E tot ce am mai bun decât pământul.
[...] Citește tot
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri (23 iulie 2018)
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Sibiana Mirela Antoche despre iubire, adresa este: