Mitul lui Moise, în forma în care îl cunoaștem azi, rămâne mult în urma mobilurilor sale secrete. Dacă Moise nu este de viță regească, atunci legenda nu poate să autentifice în el un erou; dacă rămâne un copil evreu, legenda nu a făcut nimic spre a-i ridica rangul. Din întregul mit rămâne de fapt un singur element activ, anume asigurarea că copilul a trăit, în pofida puternicelor forțe care doreau contrariul, iar acest element se repetă în istoria copilăriei lui Iisus, unde regele Irod își asumă rolul faraonului.
Sigmund Freud în Moise și monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zestrea de reprezentări religioase cuprinde nu numai transfigurări de dorințe, ci și importante reminiscențe istorice. Ce incomparabil prisos de forță trebuie să-i fi conferit religiei această conlucrare dintre trecut și viitor! Dar poate că, printr-o analogie, ne vom lumina calea spre o altă înțelegere a fenomenului. Nu este bine să transplantezi noțiuni departe de solul în care ele au crescut, dar se cere să dăm expresie concordanței pe care am descoperit-o.
Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Refularea, în cazul nevrozei obsesionale, se realizează nu prin amnezie, ci prin disjuncția raporturilor de cauzalitate, disjuncție care este un rezultat al retragerii afectului. Aceste raporturi refulate păstrează un fel de forță capabilă să avertizeze subiectul, forță pe care am comparat-o cu o percepție endopsihică, astfel încât bolnavul introduce raporturile refulate în realitatea exterioară prin mijlocirea percepției și acolo dau mărturie pentru ceea ce a fost îndepărtat din psihism.
Sigmund Freud în Omul cu șobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cultura umană înțeleg prin aceasta tot ceea ce a permis vieții omului să se ridice deasupra condiției sale animale și prin care ea diferă de viața dobitoacelor, refuzând să separ cultura de civilizație prezintă cercetătorului, după cum este știut, două laturi. Pe de o parte, ea cuprinde întreaga știință și tehnicile dobâdite de om în scopul stăpânirii forțelor naturii și obținerii bunurilor necesare satisfacerii trebuințelor omenești, iar pe de altă parte instituțiile necesare reglementării raporturilor dintre oameni și în special a repartiției bunurilor accesibile.
Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Identificarea sufletului maselor cu sufletul primitivilor este justificată. În cazul mulțimilor, ideile cele mai potrivnice pot coexista, fără a se deranja mutual, fără a rezulta vreun conflict din contradicția lor logică. Ori, psihanaliza a arătat că așa se întâmplă și în cazul individului-copil sau al individului nevrotic. În afară de aceasta, mulțimea este eminamente sensibilă la forța cu adevărat magică a cuvintelor, care sunt capabile fie să provoace în sufletul colectiv furtunile cele mai violente, fie să-l calmeze și să-l domolească.
Sigmund Freud în Psihologia colectivă și analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În timpurile pe care le putem numi preștiințifice, oamenii nu se simțeau în încurcătură în legătură cu găsirea explicației unui vis. Dacă și-l aminteau după ce se trezeau, îl considerau o vestire, fie milostivă, fie ostilă, venită din partea unor forțe mai înalte, demonice și divine. Odată cu înflorirea tipurilor de gândire specifice științelor naturii, toată această mitologie încărcată de sens s-a transpus în psihologie, și în ziua de azi nu se mai îndoiește decât o foarte mică parte dintre oamenii educați că visul este propriul produs psihic al visătorului.
Sigmund Freud în Despre vis
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În domeniul dezvoltării caracterului trebuie să întâlnim aceleași forțe instinctuale a căror joc se întâlnește în nevroze. Există însă un fapt care este suficient pentru a stabili o netă distincție teoretică; ceea ce este propriu nevrozei, insuccesul refulării și întoarcerea refulatului, nu este specific și caracterului. În formarea acestuia, refularea nu intră în acțiune sau își atinge fără piedici scopul de a substitui refulatului formațiuni reacționale sau sublimări. Acesta este motivul pentru care procesele de formare ale caracterului sunt mai puțin transparente și mai puțin accesibile analizei ca cele ale nevrozei.
Sigmund Freud în Omul cu șobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Inconștient" este un proces pur descriptiv, oarecum nedeterminat, cu alte cuvinte, un termen static; "refulat" este o expresie dinamică, ce ține seama de jocul forțelor psihice; sensul său este că există o tendință de manifestare a tuturor actelor psihice, implicit al celui de conștientizare, dar că ei i se opune o tendință contrară, o rezistență care poate împiedica manifestarea unor părți a acestor acte, printre care și conștientizarea.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am putea admite că, într-un mod cu totul asemănător copiilor, umanitatea în ansamblul ei trece, în cursul dezvoltării ei milenare, prin stări analoage nevrozelor și anume din aceleași cauze, pentru că în timpurile ignoranței și debilității ei intelectuale, numai prin forțe pur afective a reușit ea să realizeze reprimarea instinctelor, indispensabilă vieții în comun a oamenilor. Sedimentul acestui incident represiv, petrecut în preistorie, a impregnat pentru multă vreme civilizația.
Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Factori psihofiziologici cum sunt emoția, distragerea, tulburările de atenție, este evident că nu sunt de prea mare ajutor în explicarea actelor ratate. Sunt moduri de a vorbi, paravane îndărătul cărora nu ne putem interzice să privim. Mai bine am întreba: Care este, în cutare caz particular, cauza emoției, a devierii excepționale a atenției? Pe de altă parte, influențele tonale, similitudinile verbale, asociațiile obișnuite pe care le prezintă cuvintele au și ele, trebuie recunoscut, o anumită importanță. Toți acești factori facilitează lapsusul, îndrumându-l pe o cale posibil de urmat. Mai trebuie un mobil interior pentru a decide, o forță care să împingă în acea direcție.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cazul uitării numelor proprii de persoane, se înțelege de la sine, pentru oameni diferiți au, prin forța lucrurilor, o valoare psihică cu totul diferită. Să luăm, spre exemplu, prenumele Teodor. El nu semnifică nimic pentru unele persoane, pentru alții, este prenumele tatălui, al unui frate, al unui prieten, sau chiar prenumele lor. Experiența analitică va dovedi că primii nu riscă să uite că o anumită persoană străină poartă acest nume, pe când ceilalți vor avea mereu tendința de a fuza altuia un nume care li se pare rezervat relațiilor lor personale. Deoarece la acest obstacol asociativ se adaugă acțiunea principiului neplăcerii și aceea a unui mecanism indirect, în acest caz, vă veți putea face o idee adecvată despre gradul de complexitate al cauzelor uitării momentane a unui nume. Dar o analiză riguroasă este capabilă să descurce în întregime ițele acestui scul încâlcit.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Sigmund Freud despre forță, adresa este: