Iată care este inventarul complet al unei nevroze: un instinct erotic și o împotrivire contra lui, o dorință care nu este încă obsesivă și o teamă, cu un caracter deja obsesiv, care i se opune, un afect penibil și o tendință (Drang) către acțiuni de apărare.
Sigmund Freud în Omul cu șobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Pachet Opere Esentiale Sigmund Freud 11 volume" de Sigmund Freud este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la Deosebirea față de situațiile bine cunoscute care generează nevroza constă în aceea că o augmentare de ordin interior a investirii libidinale transformă fantasma inofensivă și tolerată într-un adversar de temut, în timp ce semnalul declanșării conflictului este dat de o schimbare exterioară reală.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șobolanul, cunoscut de pacientul meu ca un posibil propagator de infecții, a putut fi utilizat ca simbol al infecției sifilitice, pe drept cuvânt atât de temută în armată, simbol în spatele căruia se ascund îndoieli cu privire la conduita tatălui pacientului, în cusul caierei sale militare.
Sigmund Freud în Omul cu șobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deoarece toți gândim, în această privință, asemeni primitivilor, nu este de mirare că frica față de morți este încă atât de puternică în noi și se manifestă ori de câte ori are prilejul. Ea și-a păstrat probabil vechiul sens: mortul a devenit dușmanul celor rămași în viață și intenționează să-i ia cu el, ca tovarăși, în noua sa existență.
Sigmund Freud în Opere I, Eseuri de psihanaliză aplicată, Straniul (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credința într-o putere demonică, proprie tabu-ului primordial, ascunsă în obiecte și a cărui atingere sau utilizare nepermisă erau răzbunate prin vrăjirea făptașilor, este de fapt, în mod exclusiv teama obiectivată. Aceasta încă nu s-a scindat în cele două forme care țin de un stadiu superior de dezvoltare: venerație și aversiune.
Sigmund Freud în Totem și Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În limba germană, cuvântul "straniu" (unheimlich) stă în opoziție cu "familiar", "de-al casei" (heimlich, heimisch, vertraut). De aici putem deduce fără dificultate că ceva este înfricoșător pentru că este necunoscut, nefamiliar, însă, fără îndoială, nu tot ce este nou, nefamiliar, inspiră teamă. Relația nu este reversibilă.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totemul este un animal, comestibil, inofensiv sau periculos, de temut, mai rar o plantă sau o forță naturală (ploaia, apa), care se află într-o relație foarte specială cu întregul grup. Totemul este în primul rând strămoșul grupului, după cum este și spiritul său protector, care îi vine în ajutor, care îi trimite oracole, iar dacă pentru alții este periculos, în schimb își cunoaște copiii și îi menajează.
Sigmund Freud în Totem și Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În alte cazuri se pierd obiecte care nu și-au diminuat cu nimic valoarea, cu singura intenție de a aduce un fel de sacrificiu sorții și de a fi astfel cruțați de o altă pierdere de care ne temem. Analiza arată că această manieră de a conjura soarta este destul de răspândită la noi și că din acest motiv pierderile noastre constituie adesea un sacificiu voluntar. Pierderea mai poate fi expresia unei sfidări sau a unei autopedepse. Pe scurt, motivele mai îndepărtate ale tendinței de a ne debarasa de un obiect prin pierdere sunt nenumărate.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt în vârful pomului. Majoritatea bărbaților nu vor să se întindă după cele bune fiindcă se tem să nu cadă și să se rănească. Preferă, în schimb, merele căzute pe jos, care nu sunt la fel de bune, dar ușor de luat. Merele din vârful pomului se gândesc că este ceva în neregulă cu ele, când, de fapt, sunt extraordinare. Trebuie numai să aștepte să apară bărbatul potrivit, care să fie suficient de curajos să urce până în vârful pomului.
citat celebru din Sigmund Freud
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Am studiat angoasa nevrotică și am spus că ea se manifestă în trei maniere diferite: mai întâi ca anxietate generală, angoasa imprecisă, gata să se atașeze oricăror interpretări noi; capabile să-i furnizeze un pretext; aceasta este ceea ce se numește anxietatea de așteptare, așa cum este, de exemplu, în nevroza de angoasă tipică. Apoi, ca angoasă puternic legată de unele reprezentări determinate, așa cum este cazul a ceea ce numim fobii; totuși, putem găsi chiar și aici o legătură cu un pericol exterior oarecare, dar teama de acest pericol pare extrem de exagerată. În sfârșit, ca angoasă isterică sau angoasa care însoțește nevrozele grave.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La începuturile tabu-ului încă nu exista o seaprație între sacru și necurat. Chiar de aceea lipsea îndeosebi orice noțiune care să poată fi luată vreodată în sensul opus. Animalul, omul, așezarea umană atinse de tabu sunt demonice, nu sacre și prin urmare, nici necurate în sensul căpătat mai târziu. Tocmai acestei semnificații de demonic, încă indiferentă, având o poziție intermediară, cu care nu este permisă intrarea în contact, i se potrivește mai bine termenul tabu, deoarece reliefează o caracteristică rămasă în cele din urmă pentru totdeauna comună sacrului și necuratului: teama de a le atinge. Dar această suprapunere persistentă a unor caracteristici importante evidențiază în același timp faptul că între cele două domenii a existat o concordanță originară, care mai întâi s-a diferențiat datorită unor condiții noi și care, în final, s-a dezvoltat în elemente contrare.
Sigmund Freud în Totem și Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la frică, dar cu o relevanță mică.
Iată în ce fel se produce refularea sub influența angoasei: eul observă că satisfacerea unei noi cerințe instinctuale evocă una dintre situațiile periculoase a cărei amintire a păstrat-o. Îi este deci necesar să reprime, să înăbușe, să anihileze această investire impulsională. Eul reușește acest lucru foarte bine când este puternic. Dar în caz de refulare, această impulsiune aparține încă sinelui, iar eul, conștient de propria sa slăbiciune, folosește atunci o tehnică identică în fond celei utilizate de gândirea normală. Gândirea este o metodă de încercare practică, cu ajutorul unor mici cantități de energie; ea amintește de procedeul unui general care, înainte de a da trupelor sale comanda "înainte", mută pe hartă mici figurine. Eul devansează deci satisfacția acordată impulsiunii instinctuale neliniștitoare și permite sentimentelor de neplăcere să reapară de la începutul situației periculoase temute. Astfel se declanșează automatismul principiului plăcere-neplăcere, care realizează apoi refularea impulsului instinctual periculos.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Sigmund Freud despre frică, adresa este: