
Principiul plăcerii și instinctul de conservare sunt departe de a-și veni unul altuia în ajutor de la început. Dar există ceea ce poate da, probabil, soluția căutată. Este vorba de mărimi relative; mărimea sumei emoțiilor care au o influență asupra factorului traumatic care paralizează acțiunea principiului plăcerii este aceea care conferă gravitate situației periculoase. În acest caz, angoasa nu ar mai fi un simplu semnal, ci ar acționa ca o creație nouă și pentru motive noi.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



S-a arătat în repetate rânduri (de către mine și în special de către Th. Reik) până unde poate merge analogia dintre religie și nevroza obsesională, care dintre particularitățile și dintre vicisitudinile constituirii religiei pot fi înțelese pe calea aceasta. Cele afirmate sunt în deplină concordanță cu faptul că smeritul credincios este în cel mai înalt grad protejat împotriva pericolului anumitor îmbolnăviri nevrotice; acceptarea nevrozei universale îl scutește de povara contractării unei nevroze personale.
Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu este clar dacă limbajul current desemnează prin angoasă, frică, groază, același lucru sau lucruri deosebite. Angoasa se raportează mai degrabă la stare și face abstracție de obiect, pe când, în cazul fricii, atenția este precis concentrată asupra unui obiect. Cuvântul groază, în schimb, pare a avea o semnificație cu totul specială, desemnând îndeosebi un pericol în legătură cu care nu am fost pregătiți printr-o stare prealabilă de angoasă. Se poate afirma că omul se apără împotriva groazei prin angoasă. Oricum ar fi, cuvântul angoasă este folosit în sensuri multiple, ceea ce îi dă un character vag și nedeterminat.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Am studiat angoasa nevrotică și am spus că ea se manifestă în trei maniere diferite: mai întâi ca anxietate generală, angoasa imprecisă, gata să se atașeze oricăror interpretări noi; capabile să-i furnizeze un pretext; aceasta este ceea ce se numește anxietatea de așteptare, așa cum este, de exemplu, în nevroza de angoasă tipică. Apoi, ca angoasă puternic legată de unele reprezentări determinate, așa cum este cazul a ceea ce numim fobii; totuși, putem găsi chiar și aici o legătură cu un pericol exterior oarecare, dar teama de acest pericol pare extrem de exagerată. În sfârșit, ca angoasă isterică sau angoasa care însoțește nevrozele grave.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Analizând angoasa reală, am redus-o la acea stare de atenție senzorială și de tensiune motrice pe care o numim dispoziție către angoasă, din care decurge reacția de angoasă. Această reacție poate avea două consecințe alternative: sau formarea angoasei, când repetarea vechiului act traumatic este doar un semnal și în acest caz, restul reacției servește la preîntâmpinarea unei noi situații periculoase, fie prin fugă, fie prin apărare; sau, vechiul act traumatic își păstrează întreaga putere, reacția fiind atunci în totalitate de angoasă și ca urmare, starea afectivă paralizantă se dovedește inoportună în condițiile actuale.
Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Sigmund Freud despre pericole, adresa este:
