Sigmund Freud despre valoare

Geneza convingerii în delir nu se deosebeşte de modul în care se constituie convingerea în cazurile normale, unde nu intervine refularea. Cu toţii investim convingerea noastră în conţinuturi de gândire care îmbină adevărul şi falsul şi extindem această convingere de la unul la celălalt. Ea se difuzează de la elementele adevărate la cele false şi le apără pe acestea din urmă, chiar dacă mai puţin obstinat decât în cazul delirului, împotriva criticii cuvenite. Şi în psihologie, relaţiile, protecţia pot înlocui valoarea proprie.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există vise asupra cărora activitatea psihică nu se exercită. N-a fost făcută nici o tentativă pentru a introduce aici ordine şi sens şi, când ne trezim, apreciem imaginile care ne -au rămas în memorie ca fiind perfect incoerente. Dar, din punctul de vedere al analizei, această mulţime de materiale are tot atâta valoare ca şi un vis ordonat în mod superficial, doar că primul caz ne scuteşte de efortul de a desface mai întâi o ordonare provizorie.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În alte cazuri se pierd obiecte care nu şi-au diminuat cu nimic valoarea, cu singura intenţie de a aduce un fel de sacrificiu sorţii şi de a fi astfel cruţaţi de o altă pierdere de care ne temem. Analiza arată că această manieră de a conjura soarta este destul de răspândită la noi şi că din acest motiv pierderile noastre constituie adesea un sacificiu voluntar. Pierderea mai poate fi expresia unei sfidări sau a unei autopedepse. Pe scurt, motivele mai îndepărtate ale tendinţei de a ne debarasa de un obiect prin pierdere sunt nenumărate.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul continuă emoţiile şi interesele vieţii treze: aceasta este ceea ce ne-a arătat, într-o manieră generală, descoperirea gândurilor latente ale viselor... Dar noi am văzut, de asemenea, valoarea opiniei opuse: visul spicuieşte resturile indiferente ale zilei şi nu preia din marile interese ale vieţii treze, atunci când activitatea de veghe le-a neglijat. Acest lucru ne pare caracteristic pentru conţinutul visului care exprimă gândirea de vis într-o manieră deformată.

Sigmund Freud în Psihanaliza, Visele și psihanaliza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţăturile religioase sunt totalmente iluzii, afirmaţii nedemonstrabile, nimeni neputând fi constrâns să le considere drept adevărate sau să creadă în ele. Unele dintre ele sunt atât de neverosimile, atât de incompatibile cu tot ceea ce am descoperit cu mare greutate în legătură cu realitatea lumii şi a universului, încât – luând în mod corespunzător în considerare diferenţele psihologice – le putem compara cu halucinaţiile. Asupra valorii de adevăr a celor mai multe dintre ele nu ne putem face nici o idee logică. Tot aşa cum sunt nedemonstrabile, ele sunt şi de necombătut.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un alt caz, întâlnim o combinaţie între însuşirea din greşeală a unui obiect şi imposibilitatea de a-l regăsi. O doamnă face o călătorie la Roma împreună cu cumnatul ei, pictor celebru. Oaspetele este sărbătorit în mod strălucit de germanii care locuiesc la Roma şi primeşte, între alte cadouri, o medalie antică de aur. Doamna constată cu amărăciune că cumnatul ei nu apreciază la adevărata sa valoare această piesă excepţională. Sora sa venind la Roma s-o înlocuiască, doamna s-a întors acasă şi desfăcându-şi bagajele, a constatat că luase cu sine, fără a-şi da seama, medalia. Ea şi-a informat numaidecât cumnatul în scris, anunţându-l că-i va trimite medalia la Roma chiar a doua zi. A doua zi, însă, medalia era atât de bine pusă de-o parte, încât era de negăsit, deci imposibil de expediat. Numai atunci doamna a avut intuiţia a ceea ce semnifica "distracţia" sa, anume dorinţa de a păstra pentru sine valoroasa piesă.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul uitării numelor proprii de persoane, se înţelege de la sine, pentru oameni diferiţi au, prin forţa lucrurilor, o valoare psihică cu totul diferită. Să luăm, spre exemplu, prenumele Teodor. El nu semnifică nimic pentru unele persoane, pentru alţii, este prenumele tatălui, al unui frate, al unui prieten, sau chiar prenumele lor. Experienţa analitică va dovedi că primii nu riscă să uite că o anumită persoană străină poartă acest nume, pe când ceilalţi vor avea mereu tendinţa de a fuza altuia un nume care li se pare rezervat relaţiilor lor personale. Deoarece la acest obstacol asociativ se adaugă acţiunea principiului neplăcerii şi aceea a unui mecanism indirect, în acest caz, vă veţi putea face o idee adecvată despre gradul de complexitate al cauzelor uitării momentane a unui nume. Dar o analiză riguroasă este capabilă să descurce în întregime iţele acestui scul încâlcit.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regulă unică şi procedeele multiple de compoziţie se aplică tuturor imaginilor compozite de care abundă visul şi din care ar fi superfluu să se dea exemple. Ele ne apar mai puţin stranii din momentul în care renunţăm să le asimilăm obiectelor percepţiei noastre în stare de veghe şi ne amintim că ele rezultă din acţiunea de condensare a visului şi servesc la punerea în valoare, într-o manieră concisă şi frapantă, a caracterului comun diferitelor motive care intră în combinare. Analiza este aceea care ne permite să descoperim acest caracter comun, căci tot ceea ce putem conchide cel mai adesea din conţinutul visului este că există o necunoscută, o valoare x, comună tuturor acestor imagini eteroclite. Disociind aceste imagini, analiza ne va conduce direct la interpretarea visului.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prejudiciul frustrării iniţiale a plăcerii sexuale se manifestă prin faptul că libertatea care îi este acordată ulterior acesteia în căsnicie nu mai are un efect pe deplin satisfăcător. Dar nici libertatea sexuală neîngrădită încă de la început nu conduce la un rezultat mai bun. Este uşor de stabilit că valoarea psihică a nevoii erotice scade imediat ce satisfacţia îi este la îndemână. Este nevoie de un obstacol pentru ca libidoul să fie împins la un nivel înalt, şi, acolo unde piedicile naturale contra satisfacţiei nu sunt suficiente, oamenii din toate timpurile au introdus unele convenţionale pentru a putea savura iubirea.

Sigmund Freud în Studii despre sexualitate
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Influenţa stărilor fiziologice, rezultând din indispoziţii, tulburări circulatorii, stări de epuizare, asupra producerii lapsusurilor trebuie recunoscută fără rezervă. Experienţa dumneavoastră personală şi cotidiană ajunge ca să vă facă evidentă această influenţă. Dar această explicaţie lămureşte prea puţin! Şi înainte de toate, stările pe care le-am enumerat nu sunt condiţii necesare ale actului ratat. Lapsusul se poate produce tot atât de bine în deplină stare de sănătate, în stare perfect normală. Aceşti factori somatici nu au valoare decât în măsura în care facilitează şi favorizează mecanismul psihic particular al lapsusului.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoanaliza mea este de fapt lucrul cel mai important de care dispun în prezent şi ea promite să capete pentru mine cea mai înaltă valoare, dacă e dusă la bun sfârşit... Nu e deloc un lucru uşor. Sinceritatea absolută cu tine însuţi e un bun exerciţiu. O singură idee cu valoare generală mi-a venit în minte. Am descoperit, chiar şi în cazul meu, (fenomenul) îndrăgostirii de propria mea mamă şi al geloziei faţă de propriul meu tată, iar acum îl consider un eveniment universal petrecut în prima copilărie, chiar dacă nu atât de devreme la copiii deveniţi isterici. - Asemănător inventării obârşiilor (legendele de familie) în paranoia - eroi, întemeietori de religii. Dacă-i aşa, putem înţelege puterea pe care o are asupra noastră Oedipus Rex, în pofida tuturor obiecţiilor pe care raţiunea le ridică împotriva presupoziţiilor destinului; şi putem înţelege de ce "drama destinului" era sortită să eşueze atât de lamentabil.

Sigmund Freud în scrisoare către Fliess (15 octombrie 1897)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre a ilustra raportul în care se produc lapsusurile, m-am servit într-o zi de o comparaţie pe care o voi relua, întrucât n-aş putea-o înlocui cu una mai bună. Să presupunem că, trecând într-o noapte întunecoasă printr-un loc pustiu, aş fi atacat de un vagabond care mi-ar lua ceasul şi punga cu bani şi că, după ce am fost astfel prădat de răufăcător, căruia nu i-am putut vedea faţa, m-aş duce să depun o plângere la cel mai apropiat comisariat de poliţie, spunând: "Singurătatea şi întunericul mi-au furat lucrurile mele cele mai de preţ."; comisarul mi-ar putea răspunde: "Mi se pare că nu aveţi dreptate susţinând această explicaţie ultramecanicistă. Dacă sunteţi de acord, vom reprezenta mai degrabă situaţia în felul următor: protejat de beznă, favorizat de locul singuratic, un hoţ necunoscut v-a furat lucrurile de valoare. Ceea ce, după părerea mea, interesează cel mai mult în cazul dumneavoastră, este de a-l găsi pe hoţ; numai atunci vom avea întrucâtva şansa de a intra în posesia obiectelor pe care vi le-a furat."

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!