Citate despre Soare și arat, pagina 2
Lângă leagăn
Dormi acum, odorul mamei,
Dormi că ești pe prag,
Strânse-n aripa năframei
Flori de rug ți-am pus, din vale
Roșii strămături de bete,
Să fii drag așa la fete,
Cum ești drag măicuței tale,
Dragul mamei, drag.
Ieri pe când cântau cocoșii,
Peste piept ți-am pus
La cămașă panglici roșii,
De deochi, ca el să piară
Unde spaime-l înspăimântă
Și cocoșii-n zori nu-i cântă
Să rămâi curat, ca fața
Soarelui de sus.
Dormi în pace și te scoală
Tânăr plugărel!
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
XI
Eu care am dormit
(atâția ani)
fără foc, fără opaiț
eu care îmi îmbrățișam doar
umbra mea tăcută
mi-am dezvelit buzele
ca să preaslăvească
venirea ta.
Atât de sărac eram, iubire,
atât de sărac
încât nu aveam în palmă nicio mângâiere
ca să îmi cumpăr ceasurile
în care nu aveam obolul unui sărut
ca să-l dau căpitanului umbrelor
să mă treacă pe celălalt mal.
Toată viața mi-am risipit-o
săpând în pustie
și așteptând fără să o cunosc
sămânța privirilor tale.
Călit
[...] Citește tot
poezie clasică de Yiannis Ritsos din Simfonie de primăvară (2009), traducere de Tudor Dinu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de viață
Mi-e dor de tine viață,
De primăvara mea,
De câmpul cu verdeață
Când soarele ardea.
Mi-e dor pe arătură
S-alerg din când în când,
S-arunc semănătură
De grâu și de porumb.
Să simt mustul zăpezii
La tălpi cum mă inundă,
Și-n ceasurile-amiezii
Mâncarea aburindă.
Mi-e dor de vântul care
În anotimpuri bate,
Și plimbă pe cărare
Frunzele roșcate.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ogoarele fertile se întindeau în urma noastră și sub noi. Doream să le mai contemplăm o dată. Razele oblice ale soarelui, îndreptate spre orizont, colorau cu aur apele pârâului și făceau să lucească pământul roșu, proaspăt răscolit de brazdele plugului.
Arthur Conan Doyle în Câinele din Baskerville
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Soare și arat, dar cu o relevanță mică.
Sămânța
Un cer plumburiu, foarte jos
Încât ai putea să-l împături,
Revarsă c-un gest generos,
Din tolba de nouri, omături.
Pornește c-un șuier prelung
Un vânt prin scheletice ramuri,
Penelul de gheață, prelung,
Așterne argintul pe geamuri.
În gerul cumplit, dureros,
Lipsit pare totul de viață,
Dezolant, poate chiar dușmănos,
E-ntinsul de alb și de gheață.
Dar cel ce în toamnă-a arat
Îngropând bob de aur sub glie,
E-n sufletul lui împăcat
Căci ce-i sub zăpadă el știe.
[...] Citește tot
poezie de Flavius Laurian Duverna (29 ianuarie 2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodii de primăvară
I
Sus prin crângul adormit,
A trecut în taină mare,
De cu noapte, risipind
Șiruri de mărgăritare
Din panere de argint,
Stol bălai
De îngerași
Cu alai
De toporași.
Primăvară, cui le dai?
Primăvară, cui le lași?
II
Se-nalță abur moale din grădină.
Pe jos, pornesc furnicile la drum.
Acoperișuri veștede-n lumină
Întind spre cer ogeacuri fără fum.
Pe lângă garduri s-a zvântat pământul
Și ies gândacii-Domnului pe zid.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Urme de țărani
Soarele a căzut în oase de plug
O ceață cuminte în lucruri se lasă
A strigat azi-noapte în clopotul lunii
Cu glas tremurat iarba de-acasă.
Pe frunza memoriei s-a așternut bruma
Se întorc semințe la casele lor
Urme de țărani s-au găsit pe Lună
Și urmele, iată, astăzi ne dor.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul
Timpul trece, timpul doare,
Timpu-i sprinten de picioare,
Timpul seamănă și ară
Viața-ntreagă ne-o măsoară.
Ne așteaptă, ne aleargă,
Imperfect, un... treacă-meargă
Ce te poartă-n el hai-hui
După toana dumnealui.
Când scârbos și cabotin,
Când probabil, când senin,
Bun, fertil și arătos,
Mătură cu noi - pe jos.
Ce pedeapsă, ce destin,
Că-i de genul masculin.
De-ar fi fost o "dumneaei",
Am trăi ca niște Zei,
S-ar farda, s-ar pieptăna,
La oglindă mult ar sta...
Noi am fi docili, cuminți,
Ce mai... drepți, ca niște Sfinți.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Lupascu (28 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
La vânătoare
I. Decorul
Sus, pe dealuri, Toamna pune
Miriști galbene-n lumină,
Arături ca de cărbune
Și mohoare de rugină.
Rânduri-rânduri, spre câmpie
Se perindă nori de plumb
Peste larga simetrie
De coline cu porumb.
Iar când soarele străbate,
Luminând peisajul vast
De dreptunghiuri colorate
Într-un limpede contrast,
Saltă-n valuri jucăușe
Și foșnește lung sub soare,
Cu mătasă la pănușe,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eugen Dorcescu, Diacul
EUGEN DORCESCU
DIACUL
Privesc, pe masă, blândul meu condei:
Îl port și când nu-l port. Și zi, și noapte.
Hârtia albă, în albă carnea ei,
E plină de tăișuri și de șoapte.
Condei avea și tata. Însă el
Îl mânuia spre-a desluși vreo carte.
Eu am făcut la fel. Dar și-n alt fel:
Am dus condeiul tatei mai departe.
Bunicul Dumnezeu să se îndure
De duhul lui trudea, și el, la scris.
Plimba penița iute pe zapis,
Ca pe-o închipuire de secure.
Străbunii mei, popor întrezărit
[...] Citește tot
poezie de Eugen Dorcescu din ziarul "Gândacul de Colorado", 13 iulie 2022
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coadă la nori
Am arat cu coastele
tâmplă ta necosită de cosițe
și din în când mai întorc cerul pe-o parte
să îl îmbrățișăm.
Beciuri curg din vin.
Se toacă singur Soarele pe tocătorul lunii
iar din profil norii se ascut între ei.
Oamenii merg pe stradă
fiindcă între blocuri se iubesc
două alei.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem strident...
cuprins de insomnie, pe culmi de nebunie pășesc cu pași greoi
și-atâta armonie în ritm de simfonie se iscă între noi
dispare întunericul, închis în sine sfericul luminii face loc
și soarele, himericul, răsare sub genericul mormanelor de foc
e lume albă-afară, e lume-a câtă oară, ca-n ziua cea dintâi
e poate primăvară, și poate pluguri ară coline-căpătâi
ești tu, mereu-mereu, și lângă tine eu și vreme între noi
ce surpă minereu în sentimentul greu, ca starea de război
sunt ei și ele sunt și între noi pământ și iar morman de vreme
și plouă iar mărunt și ceru-i ba cărunt ba fulger care geme
flămând de armonie, mai sorb melancolie cu harul din potir
iar apa-colonie o leg într-o fâșie cu clipe de delir
și trec din ipostază pe brânci în altă fază expusă tuturor
având mereu la bază, când sentiment de groază, când lacrima de dor
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (25 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natură moartă cu gardenii
Zorii de cenușă, prundul unei lacrimi
umbria odăii, precista cu crini
noaptea de iubire cade-n agonie
fară ea, femeie, devenim străini
peștera ferestrei luminează straniu
tremură-n leșie părul tău bogat
soarele își pune purpura de zdrențe
rege fără țară, imoral prelat
Parc-ar fi de ceară mîna ta frumoasă
pîlpîind la focul unui mic rubin
țipă trist cocoșii, înălbind mesteceni
zgomotoși zidarii dimineții vin
eu rămîn de pază, tu te pierzi în lume
jur că fără tine parcă-s mai sărac
ne-am iubit eroic, dar puteam mai bine
să nu ne cunoaștem vreme de un veac
Și cu toate astea, cerul gurii mele
fulgerat de patimi și de fragi era
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1982)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opțiunea destinului
Dă în muguri crucea pe morminte
hăt în jos la morți e primăvară
să pășim copii cu luare-aminte
dacă vrem pământul să nu doară
Hăt mai jos la morți e primăvară
parcă se aude-n ierburi cucul
cântâ în fântâni parc-o vioară
vai ce umbră crudă are nucul
Parcă se aude-n ierburi cucul
să zburăm copii cu luare-aminte
soarele prin nori își plimbă plugul
crucea dă în floare pe morminte
Hăt mai jos la morți e primăvară
să trăim ca moartea să nu-i doară
poezie de Costel Zăgan din revista "Țara de Sus", nr.3-4 (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă arunc în ciocul unui vultur
așa ești tu făcută, să ignori omida
lăsându-ți în pârgă firida
și praful din dreptul naturii
dacă ploaia îți udă aripile de argint
ierbii îi pun vină până să o mint
când creierul încărcat de atâta sârguință
te golește de atâta ființă
tocmai când trufia nu are gură să strige
iar dacă te joci de-a moartea
apucă-ți râsul de degete
așchia ce se-ndepărtează fără pregete
din flori neputința te iartă
te ceartă, îți pune un mic chihlimbar
la gâtul bărcii fără hotar
numai așa poți fi plin de daruri, acum
gângurind frumos, iată oarba-mpăcare
tras în fructe galbene
până învinge melancolia atâtor treceri
de ani zdrențuiți, lacrimi din oarbele întreceri
când cuțitul plugului taie o brazdă de carne
[...] Citește tot
poezie de Octavian Anuța din Tattoo
Adăugat de Octavian Anuța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune pentru ciocârlie
Te rog Doamne, astăzi, mâine... fie-ți mare a ta milă
Și nu lăsa ciocarlia, pasăre a bucuriei,
Din zboru-i înalt să cadă pradă prafului de pușcă,
Și nici omul prabușească în prăpastia prostiei!
Cum va mai putea să cânte naiul lui Gheorghe Zamfir
Dacă sunetele sale, cu soarele vor apune?
Din plâns, prunci se-opreau s-asculte, legăna blândul zefir
Livezile înflorite și-ale pădurii cunune.
Omului potolea setea ascultând-o-n toiul verii,
Primăvara parcă plugul ara mai ușor pământul,
Nu-i lăsa, te rog mult Doamne să facă precum pădurii,
Îndreaptă azi țeava puștii, spre cei, ce-i sapă mormântul!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea mulți cai înstelați
ne ară câmpul
geme sub brazdă fiecare mort
le înfloresc sub unghii amintirile
până când câmpul se umple de ierburi
și ierburile de glasuri
și glasurile te caută
până când soarele își scutură dinții
în lan
până când florile mor în ciocuri de pasăre
până când păsările își lasă în carnea ta
foamea
ca o sămânță
în pământul cailor mei înstelați
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stelele sting...
Stele sting și˗ți spunː noapte bună!
Cerul se închide ca miezul în alună,
Inima ta în inima˗mi se cuibărește,
Iubirea prinde aripi moi și crește.
În chindia clipei sărutul e prelung
Cum dulceața pâinii vine de sub plug,
Gingășia ascunde în vertebre mici
Mângâieri șoptite cu ochi de licurici.
Mă topesc în spuza sânilor fierbinți,
Părul tău de aur e aură de sfinți,
Cu degetele noastre desenăm ca semn
Trecerea vieții spre marele Eden.
Pe˗obraz iarăși răsare soarele regal,
În depărtări s˗aude un nechezat de cal,
El sparge cu copita miezul de alună,
Alergăm prin spații ˗ eu, soare și tu, lună!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață de țăran
În viața aspră de la țară
mi-am trăit anii și eu.
Pe tata-l vedeam cum ară
trudind pe câmpuri mereu.
Mama pregătea mâncarea
și punea în cofă apă.
Tata-și încărca spinarea
și-amândoi plecau la sapă.
De cu zori până în seară,
ei scormoneau în pământ.
Așa trudeau vară de vară,
n-aveau odihnă nicicând.
Cu fețe arse de soare,
toamna aduceau acasă,
Rodul muncii din ponoare
și viața era frumoasă.
Iarna ne spuneau povești
cu Ilene cosânzene.
La gura sobei părintești,
somnul venea pe la gene.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ardealul
Fiii tăi își blestemară ziua nașterii, amară
întuneric și rușine, cazne grele și omor
și ca turme fulgerate din senin se-nspăimântară
prigoniți de-un înger negru tocmai pe moșia lor
s-au lipit de stânci și codri, și în mlaștini se-adânciră
și-au durat colibe-n râpe, tot prin peșteri au cinat
se hrăneau cu rouruscă, mânătărci și calomfiră
peștele le-a fost tainul, jirul, trudnicul vânat
Fluvii tragice brăzdară chipul tău ca de icoană
ai trăit fără prihană un mileniu greu, de iad
te-au secătuit de vlagă, ți-au supt sângele din rană
ți-au smuls vintrele de aur, grâul, munții verzi de brad
tu aveai aici cutume, ei doar acte mincinoase
dreptul tău era vecia, traiul demn și înțelept
în adâncul tău prinsese rădăcini un cer de oase
ei le-au profanat cu ura și cu lipsa lor de drept
Aveai sanctuare dace, temple și mulțimi de castre
mii de pietre funerare și inscripții vechi de rit
în întreg acest tezaur al eternității noastre
ei au răsucit cu poftă plugul lor cel ruginit
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din 101 poezii * 101 bijuterii
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Soare și arat, adresa este: