Soare şi astre

Sărmanul Pământ

Nu-i raiul, seminţele amare îşi dospesc
Conţinutul lor aici cu disperare;
E-un astru unde dragonii se prăsesc,
Iar diavolii forfotesc pe fiece cărare.

Cerul l-a hărăzit unor rele horoscoape;
Soarele l-a legat la carul lui de foc;
Drumul i-i şerpuitor, căci vrea să scape
De ştreang, de capcană şi de voloc.

Se balansează pe cer şi face piruete
În laţul spaţiului, inventând tertip după tertip;
Îi iert toate păcatele, ştiute sau secrete;
Îi sărut cicatricile nenumărate de pe chip

poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alternanţa

Soarele şi luna erau îndrăgostiţi
Sau cel puţin aşa spuneau,
Ei îşi şopteau doar vorbe dulci,
Dar nu se prea vedeau.
În goană, luna, după soare
Plângea, făcea doar nopţi amare,
Căci astrul de la răsărit
Doar o minţea că-i e iubit.
Ea tot făcea paşi către el,
Dar el păstra distanţa
Şi cât de mult înainta,
Nu-şi ajungea speranţa.
Luna ştia că la amiază
Iubitul ei zace pe centru
Şi se rotea încetişor,
Să nu-i observe mersul.
Dar soarele era şiret,
Ştia ce se petrece
Şi ca să pară el deştept,
Spunea că "timpul trece".

[...] Citeşte tot

poezie de Mioara Drîmbu-Cucu (28 martie 2018)
Adăugat de Mioara Drîmbu-Cucu
Comentează! | Votează! | Copiază!

la fel ca un leu
astrul cu coamă şi coadă
hoinăreşte prin Sistemul Solar
printre planete şi sateliţi
lăsând în urmă o dâră luminoasă

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corăbii

Cerul îşi deschide norii,
Dimineaţa îşi aşterne zorii,
Visele îşi dorm fiorii
Pământul îşi ornează polii.

De printre pulbere astrale
Preţ de secunde-atemporale
Răzbat vii raze solitare
Rostogolindu-se în mare.

Din valul apelor, spre zare,
Din reci adâncuri planetare
Se nasc corăbii călătoare,
Cu pânze-n zboruri ţipătoare.

Şi ele îşi deapănă cărarea
Spre valul care cântă marea,
Se văd doar pânzele şi zarea
Din depărtări chemând vâltoarea

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandrina Vlas din Cartierul viselor
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşeală astrală

Indubitabil, bunul Dumnezeu
Ieri, n-a vorbit cu cei din ANM-eu,
Să vadă vremea ce-au prezis, la noi,
Şi Domnu-a dat, în loc de soare, ploi!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama îmi spunea să nu mai mănânc după asfinţitul soarelui, pentru că şi astrele au o mare legătură cu corpul nostru, metabolismul fiind mai lent.

citat din Anastasia Lazariuc
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele părea mai luminos ca oricând şi împrăştia nemilos cu razele-i arzătoare incredibil de multă căldură, curtea Institutului părând încinsă, cuprinsă de "focurile" solare. La fel şi nava albastră, de fapt, doar exteriorul ei, supus vâltorii astrului zilei, aflat direct în văpaia soarelui, neferit de nici cea mai micuţă umbră; poate doar de cea produsă de rampa de lansare, destul de neglijabilă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este Soarele?

Încă din anul 10.000 înainte de Christos, istoria abundă de scrieri şi picturi ce reflectă respectul şi adoraţia oamenilor pentru acest astru şi nu e greu să înţelegem de ce, de vreme ce Soarele răsare în fiecare dimineaţă, aducând lumina, căldura, speranţa şi siguranţa, salvând omul de frig, de pericol şi prădătorii de la adăpostul nopţii. Civilizaţiile au înţeles că în absenţa Soarelui grânele nu ar creşte, viaţa pe planetă nu ar supravieţui. Aceste realităţi fac ca Soarele să fie cel mai adorat lucru din toate timpurile de către om.

Însăşi dictatorii au subliniat adoraţia Soarelui, atribuindu-şi Soarele în persoană – ei fiind soarele şi dumnezeul naţiunii din care făceau şi ei parte ca simpli muritori.

Civilizaţiile timpurii nu doar au urmărit soarele şi stelele, dar le-au şi personificat prin mituri elaborate privind mişcările şi legăturile dintre ele. Soarele, dătător de viaţă, era considerat reprezentantul Creatorului nevăzut sau Dumnezeu.

DUMNEZEU-SOARE, LUMINA LUMII, MÂNTUITORUL OMENIRII.

Camelia Opriţa în WordPress.com, La porţile universului
Adăugat de Elena Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

De chaos pătruns

Mă-nvârt în juru-mi ca un astru
În poala soarelui măiastru,
Întunecimea mă-nfăşoară
Sălbatic, m-atacă ca o fiară.

Mii de vânturi mă pătrund
În chaos mă trezesc că sunt,
Călcat de pietre fără frică
Ce-n aer cred că se ridică.

Căci, doar pietre ele sunt,
Cad în praful cel mai crunt
Dar, chiar şi-atunci, sfidând
Tot vulturi, se cred zburând.

Iar eu, uitat în carcera cea grea
Searbădă şi rece, solitudinea,
Nu sunt, ce sunt cu-adevărat
Ci, doar, ce alţii au aflat.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bântuitul

Fâşii de văluri negre pe soare se aştern.
Tu, lună-a vieţii mele, înfăşoară-te-n umbră;
Te culcă, sau fumează, fii mută şi fii sumbră;
Cufundă-te în hăul urâtului etern;

Aşa îmi placi! Şi totuşi, vezi tu, dac-ai voi
Asemeni unui astru ce, şters, din umbră vine,
Să te răsfeţi prin locuri de nebunie pline,
Pumnal frumos, ei bine, din teacă poţi ţâşni!

În ochii tăi aprinde lumini din lampadare,
Aprinde pofte-n ochii golanilor, murdare.
Mă-mbată tot ce-mi dărui: dureri sau vis spumos;

Fii tot ce vrei, fii noapte sau roşie-auroră,
În mine, orice fibră te-ntâmpină voios:
O, Belzebut, întreaga-mi făptură te adoră!

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întomnare

Apus de soare sângeriu,
Rugina frunzei de arţar
Ţin ploi de toamnă la hotar;
Acelaşi astru auriu
Rămas sub norul gri-murdar,
Uitat pe cerul azuriu
Luceşte mult, dar în zadar...

Luceşte mult, dar în zadar
Uitat pe cerul azuriu
Rămas sub norul gri-murdar;
Acelaşi astru auriu
Ţin ploi de toamnă la hotar,
Rugina frunzei de arţar,
Apus de soare sângeriu

acrostih de Ioan Friciu (14 octombrie 2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiri repetate

Şi azi mă-ntorc în mintea mea nebună
Să plîng iubiri ce s-au pierdut în ploi
Mă scutură frînturile de lună
Trăite în uitarea dintre noi

Se pierd scîntei în soarele albastru
Ce arde dulce în infernul mut
Şi plînge vicios un negru astru
Purtînd pe piept al timpurilor scut

Se tot izbesc de maluri trandafirii
Uitaţi cîndva în gloduri de-un copil
Şi-mi plîng în suflet zeii şi martirii
În amintirea dulcelui april

poezie de Natalia Popusoi (20 octombrie 2011)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Draga mea: Soţul lui ploaie, e ploi Soţia soarelui, e luna; Trăim uitarea dintre noi Şi plângem ca nebuna? Pierdut-ai [...] | Citeşte tot comentariul

Comuniştii au pătruns în România, ascunşi după Soare. Dacă mai rezistau mult la putere, distrugeau şi astrul zilei, nu doar ţara. Îl transformau într-o stea gigantă roşie.

aforism de Cornel Stelian Popa (16 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg

Alerg prin păduri
Cu gânduri deşarte
Cu doruri aparte
Şi nu am măsuri
La timpuri şi locuri
Alerg printre blocuri
De piatră 'nălţate
Pe pajişti uscate
Alerg fără teamă
Spre ceru-nstelat
Cu gându-l străbat
Un astru mă cheamă
Dar nu-l bag în seamă
Ci-alerg neîncetat
Pe drum neumblat
Gândind c-o s-ajung
În zori luminoşi
Cu sori mai frumoşi
Acasă să plâng
Şi-alerg ca un gând.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cratere de lună

Cununări de stele-n
Iubirea Soarelui
Grădină astrală
Bolte răsturnate
Lacuri de comete... astre..
Lebede de lună
Urlete de albi lupi inaripate
Nuferi albe buhe
Trestie lilieci negri
Apă albastră
Aburul săruturilor noastre
Sub cununii de astre... comete..
In grădina nocturnă
A lunii ce ne arde!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele – poem diamant

Acesta-i
astrul zilei
cel care încălzeşte
totul pe această planetă
şi care alungă întunericul nocturn
însufleţind totul în jur
cu razele sale
aducătoare de
viaţă.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirare din mirare

Cu fiecare clipă floare
Te măresti-n mirare
Şi mă cuprinzi-n petale
Acoperind răni letale
Cu săruturi de ultraViolet
De şoapte solare
Ce ucide orice demon..
Topindu-mă intr-un punct de foton
Pe bucla de magmă ascunsă
După soare
Să lunec pe ele
Ca o adiere cu şoapte de stele
Să o strălucesc
In cuibul meu de petale
A unui colibri ciocârlie
Ce se hrăneşte cu polen solar
Din sărutul tău mie bipolar
Ca o eclipsă ce apare şi dispare
Când nu ţi-a aud vocea
Cu magme astrale..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul contopirii

Şi mi-ai redat speranţa când am umblat prin tine
Ca o himeră stearpă în trandafiri de sânge -
Cuprinsă de-o enigmă ce nu îi aparţine,
A plâns, odinioară, cum alta n-o mai plânge.
Şi ţi-am redat dorinţa când ai ţinut pe buze
Un mădular de astru. Trecând Calea Lactee,
Te-ai desfătat cu raza ce-mi curge din havuze
Şi ai lăsat sclipirea pe-o urmă de scânteie.
Şi ne-am redat plăcerea fără de care-n viaţă
Am fi rămas doar setea unui izvor uscat,
Dar printre noi, iubito, lumina se dezgheaţă
De sufletele-ncinse ce-n piepturi mai răzbat.
Vor răsări, alături, şi soarele, şi luna,
Să mă admire-n pace cum te-nstelez întruna.

sonet de Ionuţ Popa (6 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angelică lumină

Angelică lumină, îngenunchind de rod
Şi geometrii albastre, în pururea exod,
Vin să-ţi descopăr raiul şi gloria sixtină,
Pe cerbi de-mpătimire şi vrere carpatină.

Angelică lumină de sori, în cavalcadă,
Dezgheaţă-mi năzuinţa şi gândul de zăpadă,
Ciopleşte-mă din piatra aceluiaşi mister,
În care-ngheaţă zborul şi visul efemer!

Adună-mă-n cupola virtuţilor astrale,
Pe aripi de baladă şi imnuri ancestrale,
Manole să-mi zidească în Argeş o fântână,
Cu lacrimă de cântec şi dragoste română!

poezie de Gheorghe Ion Păun din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurgul pământesc

In amurg, doar în amurg
Intră Soarele în pârg
Şi deschide larg apoi
Ochii umeziţi de ploi,

Când amurgul pământesc
Cu-Asfinţitul Sfânt Ceresc
Se-mpreună în eter
Purtând Soarele pe cer.

În amurg, doar în amurg,
Plete rubinii îi curg
Soarelui pe piept, pe spate
Şi pe braţele curate.

Iar când Soarele se duce
În locaşu-i să se culce
Rugă către Ziditor
Murmură încetişor:

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza (26 decembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!