Citate despre Soare și cocoși, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la Soare și cocoși, dar cu o relevanță mică.
Satul din Ardeal
Într-un sătuc uitat de lume din Ardeal
Mi-am petrecut cândva copilăria,
Acolo, telefoanele nu au semnal
Și cerul prinde-n brațe strâns câmpia.
La nord curgea șoptit un râu molatic
Atins de sălcii în răsărit de soare
Și mai la nord, un crâng așa sălbatic
Cu lupi, cu cerbi și blânde căprioare.
Erau doar două ulițe în sat,
Le străbăteam de zece ori pe zi,
Pe ele, doi cocoși și azi se bat,
Iar noi nu mai suntem de mult copii.
Ne hârjoneam râzând printre castani
Dar timpul veselia a apucat să fure,
De-atuncea au trecut atâția ani,
Nu mai există astăzi nici pădure.
[...] Citește tot
poezie de Angelica Ioanovici din Moneda spre vise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșteaptă-te dar...
Deșteaptă-te dar, înaintea trezirii
Departe de tot ce-ai visat,
Mai smulge-ți din neant țintuirea privirii
Și vezi înspre ce-ai avansat;
Se apropie încet cetățile serii
Cu turle de-adânc ce-n neant radiază
Și drumu-i bâcsit de scaieții tăcerii
Prin care cu spor se înnoptează.
Orele cresc, descrescând spre-o amiază
În care-și topesc rațiunea,
Aurora adoarme și seara lucrează,
Înspre zori ce-și ascund acțiunea...
Cocoși nu mai cântă, nimic nu contează,
În lungul uitatului mers,
O clipă cuprinde ce-o viață durează
Și viața-i cuprinsul advers.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natură moartă cu gardenii
Zorii de cenușă, prundul unei lacrimi
umbria odăii, precista cu crini
noaptea de iubire cade-n agonie
fară ea, femeie, devenim străini
peștera ferestrei luminează straniu
tremură-n leșie părul tău bogat
soarele își pune purpura de zdrențe
rege fără țară, imoral prelat
Parc-ar fi de ceară mîna ta frumoasă
pîlpîind la focul unui mic rubin
țipă trist cocoșii, înălbind mesteceni
zgomotoși zidarii dimineții vin
eu rămîn de pază, tu te pierzi în lume
jur că fără tine parcă-s mai sărac
ne-am iubit eroic, dar puteam mai bine
să nu ne cunoaștem vreme de un veac
Și cu toate astea, cerul gurii mele
fulgerat de patimi și de fragi era
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1982)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Garoafe roșii
Garoafe roșii, crenelate -
Amfore cu parfum de mosc,
Pecetii de rubin și sânge -
Eu vă iubesc și vă cunosc,
Prin voi, garoafelor bizare,
În funduri roșii de corolă,
Mi-a-ntins iubirea-ntâia oară
Otrăvitoarea ei fiolă...
Eu vă iubesc și vă cunosc
De mult tulburătorul mosc...
În roșu-apusului de soare
Voi puneți pete de culoare,
Voi înfloriți în fundul mării
În lungi ciorchine de mărgean
Și pe obrajii de ftizie
Muriți în fiecare an...
Vă poartă-actrițele pe gură
Și hetairele pe sâni,
[...] Citește tot
poezie celebră de Claudia Millian-Minulescu din Garoafe roșii (1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cobe
Tu care mă privești cu voie bună,
Necunoscut prieten inocent,
Tu vei muri la noapte, peste-o lună,
Sau peste zece ani indiferent.
Un mare potentat ce stă departe
(Si nimeni nu-i mai mare decât El)
Te-a osândit nevinovat la moarte
Rostind sentința-i fără drept de-apel.
Si dacă, liber ca într-un ospiciu
Te lasă înc-un pic să mai respiri
O face doar așa, dintr-un capriciu
Tu nu poți evada de nicăiri.
Zadarnic l-ai ruga, ca nu te-aude,
Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic
La El nu merge cu protecție, cu rude...
Nu te salvează nimeni și nimic.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu din Poezii, Ed. Tineretului - 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În nucul stufos din marginea ogrăzii, găinile, cocoțate de cu seară pe crengi, dorm duse, cu capul sub aripi, împrăștiate, care mai sus, care mai jos, cum le-a fost mai pe plac și le-a venit mai la socoteală. La o parte, așa, să le poată vedea pe toate, sculat cu noaptea-n cap, stă cocoșul pașa, cum îi zic toți ai casei, rotofei, îmbrăcat în pene, cu creasta lăsată, ștrengărește, pe-o ureche. Cu gâtul întins, cu ochii încă cețoși de somn, privește. E poet. Sufletul lui, deși războinic, e mai avântat spre frumos decât al curcanilor, care se umflă într-atât, de par niște burdufuri, când sunt seci ca niște gogoși; decât al tuturor gânsacilor, care se plimbă pe apă și fac pe visătorii, dar în cap n-au minte nici măcar cât un grăunte; ori decât al rățoilor, care, cu cât sunt mai fuduli, cu atât umblă mai legănați; și chiar decât al păunilor mândri în port, dar cu glasul, între păsări, ca al măgarului între dobitoace. El e poet! E cel dintâi care se minunează de frumusețile firii, și, fără părere de rău, își rupe totdeauna din somn numai să vadă cum răsare soarele. De aceea dânsul acum privește, pe când toți ai casei dorm.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Cocoșul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineață de toamnă
Cocoșii cântă vestind o nouă zi,
E liniștea adâncă și pufoasă,
În care stelele puțin vor mai luci-
Pe bolta zugrăvită cu melasă!
Luna coboară, ușor, spre asfințit,
Ducând cu ea misterul strâns în raze,
Prin care câte-un vis s-a rătăcit-
Cătând un ascunziș, printre miraje!
Peste pământ plutește-un strat de ceață,
Din ploaia ce-a căzut ieri, peste sat,
Care acum, cu mulțumiri se-nalță-
Spre cerul dimineții înseninat!
Spre răsărit și cerul pare-o ceață,
Mai cântă un cocoș ce-a răgușit,
Curând va fi o nouă dimineața-
În care Soarele va râde negreșit!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Lumină târzie
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara la țară
Locuința mea de vară
E la țară...
Acolo era să mor
De urât și de-ntristare
Beat de soare
Și pârlit îngrozitor!
Acolo, când n-are treabă,
Orice babă
Este medic comunal.
Viața ce aci palpită
E lipsită
De confort occidental.
Nu exista berărie,
Nici regie...
Doar un hoț de cârciumar
Care are marfa proastă
Și-o nevastă
Ce se ține c-un jândar'.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cobe
(Demostene botez)
Tu care mă privești cu voie bună,
Necunoscut prieten inocent,
Tu vei muri la noapte, peste-o lună
Sau peste zece ani indiferent.
Un mare potentat ce stă departe
(Și nimeni nu-i mai mare decât El)
Te-a osândit nevinovat la moarte,
Rostind sentința-i fără drept de-apel.
Și dacă, liber ca într-un ospiciu,
Te lasă încă-un pic să mai respiri,
O face doar așa, dintr-un capriciu:
Tu nu poți evada pe nicăiri.
Zadarnic l-ai ruga, că nu te-aude,
Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
De ce te mai întorci acasă, tată?
doar vezi prea bine, casa-i dărâmată,
în locul ei găsești o alta casă,
cu turlă-naltă și mai arătoasă,
dar nu este la fel de primitoare
precum căsuța noastră cu pridvoare.
Iar eu, când vin acolo câteodată,
parcă-s străin la mine-n curte, tată.
Doar mărul ce mai dăinuie la poartă
mă mai întreabă seara despre soartă.
Nici el nu cred că se mai simte bine,
stă aplecat, iar fructele-s puține...
Cu trunchiul său, cândva atât de falnic,
zidit între betoane pare jalnic.
Nici ploaia nu-i mai udă rădăcina
de când betonul a umplut grădina.
Eu știu că mai apari prin curte, tată,
să reclădești căsuța dărâmată
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărăcia
Sărăcia cea flămândă
Ca pușcașul stă la pândă,
Cu cocoșul ridicat:
Dintr-un deget o mișcare,
Glonțul zboară cu turbare
Și vânatul a picat!
Munca tare, munca deasă
Numai dânsa nu mă lasă
Zbuciumându-mă să pier:
Tocmai astfel altădată
O cămașă ferecată
Apăra p-un cavaler!
Dar junia mea, o, Doamne,
Face loc zbârcitei toamne:
Bătrânețele-au sosit!
Zile reci și fără soare,
Ca un negru șir de cioare
Pe cadavrul părăsit!
[...] Citește tot
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eșafodul
rupt din soare, tăvălit prin glod
sufletul meu, vlăguit de viață
se întoarce înspre dimineață,
din exiluri îmbibate cu exod
ani la rând, l-am tot și tot primit
totdeauna stam cu ușile deschise
ca venind să-mi tălmăcească niște vise
care-n lipsa lui m-au prididit
ani la rând, demers după demers
ultimatum după ultimatum-toate lui
să-mi răspundă categoric- încă cui
aparține, și prin care Univers
el râdea cum râde o fantomă
când o sperii cu lumini de Lună plină
și cântare de cocoș din fund de splină
-singur mai perplex ca o protomă
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (24 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minipoemele nopții
știu
luna se plimbă noaptea
pe acoperișuri
cu mâinile la ochi
stelele cred
că e somnambulă
îngerii mirați și ei
citesc în scriptură
apocalipsa
un nor ieșit la plimbare
o salvează și se ascunde
în pălăria șarpelui
otrăvite de nesomn
ciupercile
se pomenesc ude
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 mai 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra copilăriei
Am învățat să înot prin viață și totuși,
adesea mă înec în valurile dorului
ce nasc din vântul uitării, din depărtări,
dintre cripte de mult ruginite.
Vântul acesta,
din când în când își drege glasul
și șuieră în tivgă chemarea,
o țipă!
În piept îmi crește un înger
și inima-mi plesnește de lumina lui,
eu duh mă fac îndată și mă evapor
într-o oază doar de mine știută.
Acolo, seara, cântă vesel pitpalacul sus pe deal
și greierul, cu un ecou de pace, îl îngână;
acolo, în vale, cântă broasca la lumina lunii
și stau și-ascult, măi frați ai mei,
ascult cu inima - e simfonia lumii!
[...] Citește tot
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șase peisaje semnificative
I
În China
Un bătrân stă
La umbra unui pin.
El vede florile de pintenul cocoșului,
Albastre și albe,
Clătinându-se în vânt
La marginea penumbrei.
Barba lui se mișcă în vânt.
Pinul se mișcă în vânt.
Astfel curge apa
Prin buruieni.
II
Noaptea are aceeași culoare
Ca brațul unei femei:
Noaptea, femela,
Obscură,
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flash
Vom trece prin iarnă amândoi,
voi decupa din sufletul tău o bucată
ca să îmi fac o rochie,
una care să îmi țină de cald
o viață
și seara, înainte de culcare,
vom bea vin fiert din aceeași ceașcă,
ciocnindu-ne sângele tot mai neastâmpărat.
Vom face schimb de inimi,
colindându-ne soarele
din colțul ochilor,
iar dimineață,
înainte de cântatul cocoșilor,
vei gâdila timpul în tălpi,
să nu ne mai treacă prin clepsidra lui.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea
Se aud cocoși cântând
Și soarele e sus pe cer.
Se aud mieii zbierând
Și lumea îmi pare un curcubeu.
Soarele e la amiază
Și încălzește tot ce este viu.
Țăranii pe câmp lucrează
Și lumea îmi pare un pârâu.
Soarele e la amurg,
Iată și luna a răsărit.
Țăranii vin de la plug
Și lumea îmi pare un infinit.
Soarele să ascunde după nori
Și noaptea încet să lasă.
Pe cer apar mii de culori
Și lumea îmi pare atât de frumoasă.
poezie de Vladimir Potlog (15 mai 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Același răsărit
pictez răsăritul
pe muzică rock
balada cocoșilor
trezesc natura
prin aripi de plumb
decibelii muzicii
îmi vibrează în articulații
ziua metalică
accelerează pulsul
gustul hameiului
dezgroapă amintirile îmbălsămate
îmbrac haina
fluturilor cenușii
cu atitudinea negativă
a sunetului de chitară
dintr-un funerar
al unei iubiri vinovate
rezemat într-o notă de vers
[...] Citește tot
poezie de Tudor Rareș
Adăugat de Domino
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezie
fiecare clipă e ca un cocoș ce cântă
te privesc, văd o lume bogată pe care o ții în mâna ta stângă
aurie ca un gest al lui Buddha
statuile din lemn au tăcut și Ceres e bolnavă și miroase
a brad uscat
e liniște și cometele scârțâie ca niște sănii
prin Calea Lactee amintirile se repetă
trec trenuri
prin zăpadă și printre toate micuțele flori galbene
printre peștișorii din micul iaz
unde am întârziat privind atât de fericită, de parcă eram o driadă
printre arbori plâng secolele și poeții,
totuși cocoșul cântă
a ploaie, a dimineață și încă ceva ce nu mai țin minte
un șir de animale de curte plouate și triste fiindcă
împăratul a cerut o suovetaurilia
sunt o inimă a nimănui în care intră soarele
și merg să culeg brândușe
[...] Citește tot
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea
Răstignit pe cruce -
registrul grav impresionează.
Seamănă cu o pasăre.
Brațele aripi frânte.
Fața soare îndurerat
înconjurat de raze.
Din răni picură mirul
prin care suspină inima
pătrunsă de spini.
Se aud plângerile cerului,
cutremur sonor
aruncat peste lume.
Durerea e luată de vânt
Aroma ei mă sfâșie.
Mă răzvrătesc
în zbuciumul clipei ce moare.
Regret că nu am aripi să-L ajut,
am numai lacrimi.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Soare și cocoși, adresa este: