Citate despre Soare și creștere, pagina 2
Aud cum vine dragostea
Aud cum crește visul din zâmbetul tău
asemeni unei flori râzând în soare
și pe aripa lui unduitoare
îmi culc, în liniște,
obrazul, eu...
Aud cum doarme marea în ochii tăi
și zbuciumul ți-l simt, dincolo de culoare.
În ei mă văd o nimfă ce pe zei
îi lasă mereu muți,
în adorare.
Și simt, crescând în inima-ți,
speranța
așa cum orizontu-n răsărit
face să crească în lumină, viața
când brațele la pieptu-ți m-au primit.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochi de soare
Crește timpul
în ciorchine
pe umbra ta
și nu seamănă
cu nimeni și nimic
iluzia în ochi de soare
ce m-a orbit
până la nebunia șoaptei
nicicând rostite.
poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea
Țara mea de cremene,
Cine să îți semene?
Țara mea și-a stelelor,
Cuibul rândunelelor,
Cu înalte ierbi,
Și cu pas de cerbi,
Țară cu izvoare
Licărind în soare,
Vreau să cresc viteaz
Precum vechii brazi,
Și voinic m-aș vrea
Ca și dumneata
poezie pentru copii de Gheorghe Tomozei (23 august 1987)
Adăugat de ciprian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cu limba noastră
Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu veșnica lumină-a lor.
Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veșnic vălurând.
Este a noastră limba noastră
și soartă noi suntem cu ea,
cum este codru verde soartă
cu ciuta și cu pasărea.
Din străbunei cu limba noastră
noi am crescut și creștem, demn,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Matcovschi (1 ianuarie 2000)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Observă cum natura copacii, florile, iarba cresc în tăcere. Observă cum stelele, luna și soarele se mișcă pe cer în tăcere. Cu cât primim mai mult în timpul rugăciunii tăcute, cu atât mai mult vom putea dărui în viața noastră activă.
citat celebru din Maica Tereza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Rondelul orașului din Indii
Spart a fost orașul mare
De a vremii vitregie
Peste moarta gălăgie
Cresc copacii până-n zare.
S-a uitat ce-a fost urgie,
Ce-a fost fală și-nălțare
Spart a fost orașul mare
De a vremii vitregie.
Într-a soarelui magie
Strălucesc porfiruri rare,
Urme șterse tot mai tare
Din străvechea energie...
Spart a fost orașul mare.
rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oaza
De n-ai fi fost,
de unde mi-aș fi tras seva,
lichidul vital?
Aș fi fost un deșert
ucis de dogoarea
unui soare nemilos...
Ești oaza
Invadată de pace
și lumină,
unde se hrănesc
rădăcinile mele-nsetate de
iubire, ce cresc
și se urcă împreună
cu tine, pe scara
veșniciei spiritului...
poezie de Ioan Friciu din Claviaturi (31 august 2014, Sibiu)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
LII
Soarele dragostei mele trece furiș
pe după dealuri, ca un oștean
nedeprins cu muncile câmpului
și plecat de dimineața în grâu
să se culce. Crești, pădure tânără,
crești și nu te gândi la mine,
la lălpile mele moi care vin înspre
tine, la somnul meu vegheat galeș
de un sobor de bursuci, la mâinile mele
reci, lunecând ca două pâraie
din umăr spre tâmple, crești
pădure tânără, crești și potrivește-ți
lăstarii la soare și arborii veștezi
lângă furtună, crești și nu
te uita la mine, nu-s decât
o pasăre, cu o altă pasăre în inimă,
lunecând în derivă, crești pădure tânără,
și sună din salbele toamnei
pe trunchiuri de ploi rânduite în stivă.
poezie de Daniela Caurea din Adalbert Ignotus (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimă ( D-nei Mariana Ionescu)
Dezrădăcinează-mi sufletul!...
Sapă adânc în cer printre
goluri și spaime și
scoate-l ca pe un trandafir
prea bătrân
cu aripi cu tot...
În locul lui va crește o amintire
cu flori albe și roșii,
pe care soarele
va prelinge dimineața
o boabă albastră de rouă.
poezie de Lucian Mănăilescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CÂND ÎȚI CREȘTE VENITUL PESTE MĂSURĂ
Am văzut mergând la mare
Stând la plajă un primar;
Ce se cam ferea de soare
C-arăta a, gogoșar
epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragul nostru băiețel
Dragul nostru băiețel,
Ai împlinit de acum un an.
Să crești mare voinicel!
Îngerul nostru cu păr bălan.
Ai făcut primii tăi pași.
Pentru noi e o bucurie mare.
Să fii fericit în viață.
Și calea să-ți fie luminată de soare.
Să ne aduci numai bucurii
Noi foarte mult te iubim.
Căci viața e frumoasă
Și tu ești darul nostru divin.
poezie de Vladimir Potlog (2 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pietroaiele astea din jur arată cu vârf și-ndesat că noi le-am fabricat. Facem din lâna stelelor bidinele, vopsim noaptea casele cu ele. Batem apa până scoatem din ea lumina, ca din lapte smântână. Soarele, care e de fier, zilnic ruginește, și rugina lui cade pe noi de ne-ncălzește. Noi o strângem în cearșafuri, umplem cu ele câmpul și facem să crească mai repede grâul și porumbul.
Marin Sorescu în Unde fugim de-acasă?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminița de la capătul tunelului
Luciul lunii să mai crească
Din lumina soarelui ia.
Doar prostia omenească
Scade-odată cu-Aleluia!
epigramă de Sever Purcia (9 ianuarie 2012)
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirul galben
Galbene petale,
senzuale,
Scăldate-n rouă matinală!
Frunze de aur,
Tulpini în flăcări sub soare răsare,
Stropi de lumină solară,
În trandafirul galben
Toate se-adună și se încunună.
Sălbatic crește trandafirul
Pe creasta sură a muntelui,
Înfruntă zăpezi și singurătăți
Însă nu-i pasă de alte flori,
Și nici de alte vieți...
Sunt solii iubirii
Trandafirii!
Și orișice femeie -ndrăgostită,
Petale de trandafir sărută.
Anevoie mă cațăr pe stânci
S-ating trandafirul
[...] Citește tot
citat din Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privesc cum o plantă se-ntinde din întunericul unei pivnițe spre lumină. Fiecare fibră i se îndoaie spre razele de soare. Nu poate trăi fără de lumină, și totuși planta nu simte și nici nu vede lumina. Oare, sufletul nostru nu crește și nu se întinde și el spre-o lumină pe care n-o simțim și n-o vedem?
Lucian Blaga în Pietre pentru templul meu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Populară
Ah, războiul blestemat
Câte văduve-a lăsat
În durere și câți prunci
Au rămas orfani de-atunci!
Dar când stai să te gândești,
Toate cele pământești
Sunt ca umbra norilor,
Ca mireasma florilor.
Nu-i mirare că, de-atunci,
Au crescut sărmanii prunci
Și văd încă soarele
Toate văduvioarele...
Doar pe morții din război
Putreziți în vânt și-n ploi
N-are cine-i întreba
Dacă-s fericiți ori ba.
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
A sosit a mamei zi (poezie pentru copii)
Este soare, primăvară
Ghiocei... încep s-apară;
Zăpada se mai topește
Și ziua mamei... sosește!
A sosit a mamei zi!
S-o putem sărbători,
Flori frumoase să îi dăm
Și-ndelung s-o sărutăm.
...
- Mulțumesc, băiatul meu,
Ce mi te-a dat Dumnezeu;
Mulțumesc, că mi-ai crescut
Și cadou, azi, mi-ai făcut.
Mulțumesc, a mea fetiță,
Sărută-mă, pe guriță;
Să te pot crește frumos
În Numele lui Hristos!
poezie de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străjerul
Când răsare soarele
printre dealuri pășește Dumnezeu
de sub tălpile sale cresc muguri de zi
undeva la marginea cerului
unde nimic nu se mai aude
nimic nu se mai vede
câțiva îngeri jertfesc o moarte
mâine va fi un alt răsărit...
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul omului, precum anotimpurile... Iarbă care crește, soare dogoritor, frunze care cad, inimă de gheață...
Mihail Mataringa (11 septembrie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de toamnă [Chant d'automne]
I
În curând vom plonja-n friguroase tenebre;
Adio, albastru al verii prea scurte!
Căci deja se aud zgomotoase, funebre,
Lemne mari care cad pe pavajul din curte.
Cât e iarna de lungă voi simți iar și iar,
Și mânie și tremur și lucru forțat,
Și ca soarele palid în infernul polar,
A mea inimă fi-va doar un bloc înghețat.
Stau și-ascult tremurând orice lemn azvârlit;
Iar schela-nălțată provoacă rumoare.
Mintea-mi pare un turn pe pământ năruit
Lovit de-un berbec ce odihnă nu are.
Legănat de-acest zgomot, eu cred, bunăoară,
Că grăbit se bat cuie într-un jalnic sicriu,
Pentru cine? E toamnă, dar ieri a fost vară!
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Soare și creștere, adresa este: