Citate despre Soare și fructe, pagina 2
Getica
Bogată e toamna. Și frunzele s-au copt,
Belșugul e dulce, mai dulce ca oricând.
Rodește câmpul, sunt roade peste tot,
Sudoarea omului e fructul pe pământ.
Zamolxe, fii slăvit! Îți mulțumesc.
Doar Masa Ta de piatră lumină în ruine.
Cu pâine și cu sare te slăvesc,
Că bravii geto-daci sunt pururi lângă Tine.
De piatră așa cum sunt, cu paloșele sus,
Sunt vrednici, războnici neînfricați.
Când soarele se întunecase la apus,
Nu au răbdat furtuni peste Carpați.
Românule, să știi că ești din neam ales!...
Dar gloria durează în propria-i lumină.
Și cât ar fi de spus nu încape într-un vers,
Ei sunt lumina pietrei și-n lume rădăcină.
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista USR Bacău P l u m b, nr 164 - nov. 2020 (revistă fondată de George Bacovia)
Adăugat de Adi Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marină estivală
În port, niciun vapor,
Și-n larg,
Nici fum, nici pânză, nici catarg!...
Din Orientul plin de soare,
De flori, de fructe aromate
Și de povești neterminate,
Din Orientul plin de soare
Și maladii molipsitoare
N-a mai sosit în port, de-azi-noapte,
Nimic
Nici flori, nici fructe coapte,
Nici opium, nici tutun de pipă...
Nici aspirină pentru gripă...
În port e liniște,
Și-n zare
Tot liniște (dar mult mai mare).
În larg sirena nu mai țipă
Și macaralele-au tăcut,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Propilee literare, III, nr. 8 (1 iulie 1928)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi de toamnă
Doamne, e timpul. Vara a fost mare.
Așterne-ți umbra pe cadranele solare,
și pe ogoare lasă vântu-n voie,
Și poruncește fructelor să-și țină rodul plin;
mai dă-le două zile lungi mediterane
ca să alunge gusturi diafane
din struguri dulci în greul vin.
Cine acum casă nu are, nu-și mai face,
cine acum e singur, singur o să fie,
va sta veghind, citind, scrisori va scrie
și pe alei va rătăci fără de pace
pe când neliniștite frunze adie.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Romanța soarelui
lui Mihail Sadoveanu
Răsar,
Mă-nalț,
Cobor
Și-apoi dispar,
Și-apusul meu e totuși răsărit...
Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar -
Portret unic și veșnic, expus în infinit.
Cu magica-mi baghetă uriașe -
Stăpâna hotărârilor eterne -
Deștept măturătorii albelor orașe
Și-adorm întârziații negrelor taverne...
Dau fluviilor grații de reptile,
Dau mărilor priviri fosforescente,
Iar munților din zare, aspecte de gorile,
Și brazilor, pe coaste, poziții indecente.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvine-se
Tu, steaua mea,
O stea în infinita cale,
Ai trupul cald
Cum e făina proaspăt măcinată,
Brațele-ți miros
Precum cremenea arsă de soare,
Buzele, fragi de pădure,
Părul,
Fructe de coacaz negru,
Ești floare dintre codrii,
O floare de cireș,
Ești firul ierbii
În deșertăciune,
Gingașă mireasă
A sufletului meu...
poezie de Vasile Zamolxeanu (18 februarie 2003)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uvedenrode
La râpa Uvedenrode
Ce multe gasteropode!
Suprasexuale
Supramuzicale ;
Gasteropozi!
Mult limpezi rapsozi,
Moduri de ode
Ceruri eșarfă
Antene în harfă:
Uvedenrode
Peste mode și timp
Olimp!
Ceas în cristalin
Lângă fecioara Geraldine!
Dantelele sale
Ca floarea de zale,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu din Uvedenrode
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copila din străini
Într-un cătun, pe la Florii,
Venea în orice primăvară,
Cu cele dintîi ciocîrlii,
O mîndră, tainică fecioară.
Ea nu era născută-n plai,
Nu se știa de unde este,
Și urmele i le pierdeai
La despărțire, făr' de veste.
În sfînta ei apropiere
Era atîta-nsuflețire,
Dar o nobleță, o putere
O-ndepărta de iscodire.
Venea cu fructe și cu flori,
Le aducea din depărtare,
Din cîmpii cei mai roditori,
De rouă plini și plini de soare
[...] Citește tot
poezie celebră de Schiller
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică dimineață - II
De ce ar trebui să fie reverențioasă în fața morții?
Ce fel de divinitate este aceea care se dezvăluie
Doar în umbre mute sau în vis?
N-ar trebui să se bucure de mângâierea soarelui,
De aroma fructelor, de aripile strălucitoare ale păsărilor
Sau de balsamuri și de frumusețea pământului,
Lucruri care au cel puțin același fermec ca visele despre paradis?
Divinitatea trebuie să trăiască în interiorul ei însăși:
Vehemențele ploii, atitudinile ninsorii;
Suferința singurătății sau entuziasmul de neînvins
Când pădurile dau în floare; sentimentele
Răvășite pe drumuri ude în nopțile de toamnă;
Toate bucuriile și toate durerile, amintirea
Unei ramuri verzi vara și a unei crengi în iarnă.
Acestea sunt măsurile destinate sufletului ei.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul II (Lumina te învăluie)
Lumina te învăluie în flacăra ei caducă.
Bocitoare palidă și distrată, stând în acea direcție
contra vechilor elice ale amurgului
care se învârt în jurul tău.
Fără cuvinte, prietenul meu,
retras în singurătatea acestor ore ale morții
și cuprins de pulsațiile focului,
urmașul pur al zilei ruinate.
O creangă de fruct alunecă din soare pe veșmântul tău.
Grozavele rădăcini ale nopții
se ridică, subit, din sufletul tău,
și lucrurile care se ascund în tine se redescoperă
ca oamenii palizi și melancolici,
nașterea-ți recentă, să găsească hrana.
O, magnific și roditor și atrăgător sclav
al orbitei care se-nvârte și trece în negru și auriu:
răsari, fii călăuză și stăpânește o creație
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem soarelui din mine
Ultimii fulgi,
născuți de o lună tăcută,
își croiesc drum solitar
în visele crinilor regali...
Un clopot ostenit
se sfarmă-n ghiocei
pe o câmpie nemărginită
din sufletul meu...
Dintr-o amintire
alunecă într-un hohot sălbatic
o ploaie de verde-nmugurit
ca un poem, muiat în farmec dureros,
sculptând cu un fior prelung
o frumusețe...
În lumina iminii
te simt.
Tu ești copilărie
sau... primăvara să fie?
Nu! E trupul meu
cuprinzând între granițe
[...] Citește tot
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
O, trecător, cât îmi semeni
Cu ochii plecați în pământ...
Și eu mi-i plecam, de asemeni.
Oprește-te lângă mormânt,
Din orbul găinii - anume
Citește - și maci adunând:
Mă cheamă Marina pe nume
De când m-am născut pe pământ.
Să nu-ți fie teamă... Din hume
Stafie n-oi crește subit,
Prea mult mi-a plăcut pe-astă lume
Să râd când e râsul oprit.
Și flăcări mi-au curs lungi în vine
Și plete jucat-am în vânt
Am fost doar cândva! O, străine
Oprește-te lângă mormânt!
[...] Citește tot
poezie celebră de Marina Țvetaeva din Poezii (1970), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cu patos
ridiculizat
de binecuvântarea
hermeneuticii divine,
voci crocante
sporesc entuziasmul
negrelor banalități
molipsindu-ne.
Pe văile neantului
îngeri îndărătnici
scutură fructe solare
din livezile de cruci
dăruindu-ni-se...
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță
Tu ești? Spune-mi, inimă! Picură smirnă, tresare izvorul însetat de mir.
Te ridici coloana infinitului, te răspândești în mine, suflare de viață.
altar al iubirii, cu brațele plutind în aer în căutarea luminii.
Mă îmbată trupul tău de lapte și miere,
Îl simt cum își deschide floarea vieții, își dăruiește roua stelelor.
Își desface petalele sărutând în priviri soarele, ploaia, fulgerul verii.
Hai să ne întoarcem în copilărie, să mă prinzi de mână
și să alergăm pe coclauri râzând!
Hai să fluierăm a fericire, să cântăm copacilor,
să ne cățărăm pe vârful trăirii, gata de culesul fructelor!
Tu ești preaiubitul sculptor de timp,
potirul ce-mi fură și răsuflare, și geamăt și surâs?
Suflete, templu, unul în altul dăltuim urme adânci.
poezie de Iulia Dragomir (29 august 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrăjmașul [L'ennemi]
Tinerețea mi-a fost o sumbră furtună
Străbătută pe-alocuri de raze de sori;
Ploi și tunete-apoi au lovit împreună
Și-au pierit din grădină și fructe și flori.
A ideilor toamnă am atins de îndată,
Și cu sapa și grebla la muncă m-avânt
Pentru a lua înapoi glia mea inundată
Unde apa a ros găuri mari, de mormânt.
Oare florile noi și pline de vrajă
Vor găsi-n acest sol spălat ca o plajă
O tainică hrană ce-aduce vigoare?
Dar, vai! Timpul viața încet o răpește
Vrăjmașul în inimi ne macină tare,
Cu sângele nostru puterea-și sporește!
poezie de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uvedenrode
La râpa Uvedenrode
Ce multe gasteropode!
Suprasexuale
Supramuzicale;
Gasteropozi!
Mult limpezi rapsozi,
Moduri de ode
Ceruri eșarfă
Antene în harfă;
Uvedenrode
Peste mode și timp
Olimp!
Ceas în cristalin
Lângă fecioara Geraldine!
Dantelele sale
Ca floarea de zale,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu din Uvedenrode
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
«Crinii de Foc îmi răsădì-n artere, / îmi puse în obraji chiar mărul roșu, / de-admis războinic-sfânt la Soare-Moșu, / s-aprind și muzica-n celeste sfere... // Prea mă răsfață Împăratul Roșu: / mi-nhamă la calești coleoptere / ce zboară-n ceruri, peste multe ere, / mire de-oi fi fecioarei lui, cocoșul... // Foc de-o nestăvilită-mpreunare / îmi dăruì spre Zoria cea pură, / să-l stâmpăr doar cu apa dintr-o mare... // Văpaia soarelui fără măsură, / mă-ncearcă dintr-o zare,-n altă zare, / până-nroșește fructul în răsură...!» ‒ (XXXIII), "Sonet-oda Roșului Împărat de la Curtea Elementului Foc" / 8 august 1996
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre-nflorite stihuri despre elementul Foc» ‒, Timișoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 118).
Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" printre-nflorite stihuri despre elementul Foc» (8 august 1996)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În golful meu
În golful meu vin goelete
Cu fructe și coloniale
Cu băuturi pentru banchete
În ambalaje liliale
Hamali în straie de sudoare
Din josul calei vin cu lăzi
În bronzul lor e-atâta soare
De parcă merg la-mpărțit prăzi
Zbenguie-se pescărușii. Înalt,
Zborul lor un cod sau o parolă,
Duc de la un chei la celălalt
Țipete în ritm de barcarolă
Un invalid dintr-o umilă
Și melancolică, uzată
Armonică, cerșește milă
Zâmbind de fiecare dată
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Soare și fructe, dar cu o relevanță mică.
Zi de toamnă
Doamne: e vremea. Vara a fost mare.
Coboară-ți umbra peste ornice solare,
și pe ogoare lasă vântu-n voie.
Pline tu cere ultimelor fructe să devie;
doar două zile mai de sud le dăruiește,
dă-le îndemn spre împlinire și gonește
în vinul greu dulceața cea târzie.
Cine acum nu are casă nu-și mai face,
cine e singur, multă vreme o să fie,
el va veghea, citi și lungi scrisori va scrie,
și pe alei, încolo și încoace,
neliniștit va rătăci, când frunze-adie.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Poezia austriacă modernă (1970), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cămara de fructe
Deschid cu teamă ușa cămării de-altădată
Cu cheia ruginie a raiului oprit,
Trezind în taina mare a poamelor, smerit,
Mireasma, și răcoarea, și umbra lor uitată.
Mă prinde amintirea în vânătul ei fum,
Prin care cresc pe poliți și rafturi, ca pe ruguri,
Arzând în umbră, piersici de jar, și-albaștri struguri
Și pere de-aur roșu cu flăcări de parfum.
Șovăitor ca robul, ce calcă o comoară
Din basmul cu o mie și una de nopți, mă-nchin:
Văd pepeni verzi smaragde cu miezul de rubin
Și tămâioșii galbeni ca soarele de vară.
Se-aprind fantasmagoric caise și gutui:
Trandafirii lampioane și lămpi de aur verde...
Dar părăsind cămara ce mințile îmi pierde,
Tot rodul vrăjitoarei cu lacăt îl încui.
poezie celebră de Ion Pillat din Pe Argeș în sus (1923)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gîndurile unui mort
De mînă-aș prinde timpul ca să pipăi
pulsul rar de clipe.
Ce-o fi acuma pe pămînt?
Mai curg aceleași stele peste fruntea lui în stoluri
și din stupii mei
mai zboară roiuri de albine spre păduri?
Tu inimă ești liniștită-acum!
Mult a trecut
de cînd îmi resfrîngeai în pieptul scund
un soare nou în fiecare dimineață
și-o suferință veche-n orișice amurg?
O zi?
sau poate veacuri?
Un stînjen doar deasupra mea-i lumină.
Flori cu sîni de lapte îmi apasă lutul.
Să pot
eu mi-aș întinde mîna și le-aș strînge-ntr-un mănunchi
să le cobor la mine,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Soare și fructe, adresa este: