Citate despre Soare și lene, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la Soare și lene, dar cu o relevanță mică.
Un car cu boi
Trecea prin colbul ostenit
Un car cu boi întors din mit
Și soarele în nemișcare
Se lăfăia pe bolți de mare.
De-a lungul drumului zăceau
În spice, boabe ce fierbeau,
Iar din înaltul necuprins
Se auzea un tril aprins.
Din arșiți, leneș se rupea
O ciocârlie și-nfrunta,
Privind din crucea cerului,
Mat, galben, dansul paiului.
Țăranul câmpul și-l privea;
Auzul holda-i încânta.
Pictat pe pânze-atemporale,
Un car cu boi trecea agale...
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulgii
Cad fulgii șovăielnici în stoluri fără numar,
Din nevăzute urne ei cad pe albul umăr
Al dealurilor prinse de-o crustă argintie
Oștiri de nori aleargă...-Ce surdă simpatie,
Nori turburi, nori metalici, spre voi întins mă poartă?
Ați prefăcut în domuri de-argint natura moartă
Și-ati pus în peisagiu un nou fior de viață,
Voi, blocuri mohorâte, convoi de-obscură ceață!...
Tot plumbul meu din suflet, o, forme călătoare,
Cu voi să se topească în gânduri de ninsoare,
Căci, iată, vine vremea când albe, împietrite,
Pe gând descăleca-vor zăpezi neprihănite...
Cad fulgii sovăielnici, asa cum în poveste
Cad stropi de piatră scumpă, ușor și leneș, peste
Un strălucit războinic, cuprins de vrajă-adâncă.
-Asemenea câmpiei, sub cerul vânăt încă,
Ținuturi ale minții, lăsași să vă-împresoare,
Lăsați să cadă-într-una din neaua altui soare,
Ce, veșnic, brațul ritmic al timpului aruncă...
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe patul de moarte
Un om pe patul de moarte lasă instrucțiuni
privind împărțirea averii sale celor trei fii.
El își devotase tot spiritul pentru educarea acestora.
Acum, ca trei cedri, ei stăteau în jurul lui,
tăcuți și puternici.
El i-a spus judecătorului din oraș: " Încredințez toată moștenirea
aceluia dintre ei care este CEL MAI LENEȘ."
Apoi a murit, iar judecătorul i-a adunat pe cei trei:
" fiecare dintre voi să-mi explice felul în care este leneș,
astfel ca eu să înțeleg exact CUM sunteți voi leneși".
Gnosticii sunt experți in lene. Ei depind de ea,
pentru că ei încontinuu văd pe Dumnezeu lucrând în jurul lor.
Recolta vine întotdeauna la timp, deși ei
nici măcar nu-și ară ogorul!
Hai! Povestiți în ce fel sunteți leneși.
Fiecare cuvânt rostit este un acoperământ al sinelui interior.
[...] Citește tot
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea...
Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin;
Dintr-un colț pe-o sofă roșă eu în fața lui privesc,
Pân' ce mintea îmi adoarme, pân' ce genele-mi clipesc;
Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin.
Atunci tu prin întuneric te apropii surâzândă,
Albă ca zăpada iernei, dulce ca o zi de vară;
Pe genunchi îmi șezi, iubito, brațele-ți îmi înconjoară
Gâtul... iar tu cu iubire privești fața mea pălindă.
Cu-ale tale brațe albe, moi, rătunde, parfumate,
Tu grumazul mi-l înlănțui, pe-al meu piept capul ți-l culci
Ș-apoi ca din vis trezită, cu mânuțe albe, dulci,
De pe fruntea mea cea tristă tu dai vițele-ntr-o parte.
Netezești încet și leneș fruntea mea cea liniștită
Și gândind că dorm, șireato, apeși gura ta de foc
Pe-ai mei ochi închiși ca somnul și pe frunte-mi în mijloc;
Și surâzi, cum râde visul într-o inimă-ndrăgită.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1871)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omenirea nu dispare
În lume se moare
fie de prea mult râs,
fie de prea mult plâns.
În lume se mai moare
fie că ai prea mulți bani,
fie că ai prea mulți ani.
În lume se mai moare
fie că din greu muncești,
fie că doar lenevești.
Tot în lume se mai moare
fie că ești încă tânăr,
fie că ești mai bătrân,
fie ești copil pe umăr,
fie ești cât un gorun.
Se moare de prea mult bine,
Se moare de prea mult rău.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (9 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dragoste
Îmi place sa fiu iubită fără să mi se ceară nimic în schimb.
Sunt leneșă,
Dar el e un amant generos.
Mă pătrunde atât de adânc...
Mă mângâie cu razele,
Eu doar îi zâmbesc
Mă arde, îi întorc spatele.
Supărat?
Nu, doar vorbește cu norii.
Le spune despre noi.
Dragoste cu Soarele!
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
După reci intemperii,
Primăvara se ivi,
Proaspătă și parfumată,
Cu eșarfa înflorată
Și cu părul răsfirat,
Peste dealuri aruncat.
Și-n bătaia vântului,
Prin raiul pământului
Primăvara sărutată,
Mai de toți e deocheată,
Mândră zână așteptată.
Escortată de orchestra
Mare de ciripitori,
Primăvara blândă, tandră
Bate la ferestre-n zori,
Trezind marii admiratori.
Toporașii din grădină,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (29 martie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Era odată o mamă văduvă, care trăia împreună cu cele două fiice ale sale: Alda și Hilda. Prima era urâtă, neatentă și leneșă; în timp ce a doua era frumoasă ca soarele, atentă și muncitoare. Mama o prefera pe prima fată, iar pe cea de-a doua o însărcina cu treburile cele mai grele din casă.
începutul de la Fântana fermecată de Frații Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt
Eu sunt doar femeia-ispititoare?
Te-ndemn să-ți folosești talentul
Dar tu refuzi, leneș ești
Crezi doar că sunt pe interes.
Nu, dragul meu, fi mai deștept
Eu vreau doar te văd actor.
Tu ești poetul inimilor toate
Tu știi cum soarele se-ntoarce-n zare
Retrăiești fiecare graniță a minții
Oferind un vers, rupt din soare
Ce-mi intră-n inimioară
Visezi să retrăiești scena în doi.
Plecând într-o lume imaginară,
Șocant de frumoasă, vibrant, constelată,
Când soarele va rămâne doar acel sărut al răsăritului.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă zi trece prin viață
Soarele reflectă lumina pe lună
atunci când va înflori vizibil,
marea îmbrățișează leneș țărmul,
printre nori, toamna trage cu ochiul.
Viața ne aruncă, mereu și mereu,
în furtună și-n centrul ei.
În miezul furtunii
vei găsi un punct central
de pace durabilă,
dacă poți ajunge la el,
asemenea pescărușului
care zboară prin centrul liniștit,
dar nu trăiește acolo.
Ne hrănim din acel spațiu
fără a respinge
experiența furtunii.
Nu putem ajunge la centru
fără să trecem
prin furtuna care-l înconjoară.
Un paradox,
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca (19 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară și armonie
Primăvara e viață
Și-s flori și verdeață
E glas de ciocârlie
E vocea din glie.
Din nou se trezește
Vacarmul pe creste
Izvoare ce-și cântă
A lor doină lungă.
Ursul se-ntinde
Bucuros pe-o colină
Stă leneș la soare
Și-adoarme în tihnă.
Un greier își cântă
Parcă gata de nuntă
Serenada lui pe note
Bogată în strofe.
[...] Citește tot
poezie de Simion Ioanăș
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărăgan pentru tine
Când toamna
dă de știre
ca dorul să-mi împac
culeg ciulini
iubire
un bărăgan să-ți fac
Când soarele
de lene
năvoadele pe lac
zbanghiu
și le așterne
Când țipă un brotac
brotaca
să își cheme
pe ritmuri de tic-tac
Când vinu-n
struguri geme
de când e dacul-dac
pe veci
fără ieșire
[...] Citește tot
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A doua odă a lui Lactaniu pentru iubita sa
O!
Zei!
Îndurați-vă și dați-mi iarăși
Puterea de-a scoate un sunet din flaut.
De câteva zile iubesc iar și-s domic
Să-mi fac cunoscut tuturora secretul.
Vreau toți să ia parte la marea mea taină,
Nici unul străin de ospăț să rămâie.
Vecin sau dușman, călător sau prieten
Să freamăte toți când s-apropie ora.
Priviti-o și voi!
Nu-i așa că-i frumoasă?
Că trupul ei zvelt e ușor ca o coardă,
Că-n buze zdrobiți, nu-i așa,
Curg întruna
Ciorchini nevăzuți plini cu must și cu sânge.
Doi miei nou născuți i se joacă pe umeri
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploi de viață
Plouă cu praf de stele peste gândurile mele,
Plouă cu flori de gheață peste gânduri în ceață,
Plouă cu prostie, necuratul fericit învie,
Plouă cu sănătate, trupuri șubrezite zâmbesc în rate,
Plouă cu coroane de flori pomenind muritorii nemuritori,
Plouă cu raze de soare peste gânduri albe în floare,
Plouă cu prietenie, timpul naște armonie,
Plouă cu sfântă învățătură, ateismul blestemă cu ură,
Plouă cu speranță, pesimismul leneș îngheață,
Plouă cu belșug, cumpătarea nu arde pe rug,
Plouă cu dragoste vie, sâmburii de viață învie,
Plouă cu viață născând mulțimi de inimi plouate
Flori pământene, miraculoase,
aurul planetei albastre plouate.
poezie de Valeria Mahok (15 septembrie 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Internaționala
Sculați, voi oropsiți ai vieții,
Voi, osândiți la foame, sus!
Să fiarbă-n inimi răzvrătirea,
Să-nceapă al lumii vechi apus!
Sfârșiți odată cu trecutul negru,
Sculați, popor de osândiți!
Azi nu sunteți nimic în lume,
Luptați ca totul voi să fiți!
Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaționala
Prin noi s-o făurim!
Sculați, nu-i nicio mântuire
În regi, ciocoi sau dumnezei!
Unire, muncitori, unire,
Și lumea va scăpa de ei!
Prea mult ne-au despuiat tâlharii
Ce-n lume, lux, desfrâu se scald:
[...] Citește tot
cântec, muzica de Pierre Degeyter, versuri de Eugene Pottier (iunie 1871)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamna Atena, trebuie sa-mi scot palaria, dar n-o fac cu umilinta! M-au umilit militienii care ma alergau ca sa imi [...] | Citește tot comentariul
Metamorfozele vampirului
Femeia langa mine se zvarcolea salbatec
Asemeni unui sarpe zvarlit pe un jaratec
Si framantandu-si sanii molatec si barbar
Cu gura ei de fraga rosti dulceag si rar:
- Am buze moi si-n ele am tainica stiinta
De-a pierde-n orice clipa, pe-un pat, o constiinta.
Adorm orice durere pe sanii mei zglobii.
Batranii vin la mine cu zambet de copii.
Si pentru-acela care ma vede-o data goala
Sunt cer, sunt soare, luna si neliniste astrala!
In voluptati atata de priceputa sunt
Cand pe-un barbat in brate il strang si il framant
Sau cand imi darui sanii sa-i muste si sa-i suga,
Timida sau lasciva, puternica sau sluga,
Ca-n patul care geme de-ncolaciri feline
Toti ingerii nevolnici s-ar pierde pentru mine!
Cand din ciolane vlaga si maduva mi-a stors
Iar eu cu lenevie spre dansa m-am intors
Sa-i dau o sarutare de dragoste, zarii
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vrăbiuța norocoasă
Vrăbiuța
Se dă huța
Gureșă și fericită
Pe o creangă de răchită
Ce crescuse lâng-o groapă
Plină ochi cu mâl și apă.
Cu agerii ochișori
Pândește doi viermișori
Să îi dea la puișori
Care ciripesc din zori
Sub o streșină bătrână,
Chiar aproape de fântână.
Deodată, un motan
Ce stătuse pe tăpșan
Leneș tolănit la soare
Se trezește și tresare
Când zărește pe crenguță
Gospodina vrăbiuță.
Urechile își ciulește
Și în gând se socotește
[...] Citește tot
fabulă de Valeria Moroșan din Vrăbiuța norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secetă la... Bradu!
Din pământ se rupeau fâșii,
Pulberi devastatoare,
Din apă se desprindeau atomi
Bolborosind în aerul hodorogit,
Vântul leneș, uscat,
Descompunea lejer materia,
Casantă, sfărâmicioasă!
Din clădiri emanau flăcări oarbe,
Iar înăuntrul lor ființele,
Se zvârcoleau îmbibate,
În neodihnă și nesomn!...
Totul curgea,
Numai preotul mai credea în Dumnezeu,
Și venea cu moaștele
Sfintei Filoteia la pod,
Urma slujba, dar soarele
Arsese tot cea ce crease!...
poezie de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternitatea din frumos
se săvârșește-n floare frumusețe
și-i plin de nemurire în grădină
scriind poeme-n literă aldină
pe-o coajă de privire, la ospețe.
cântau corole-n soare în surdină
de-albine-n tăinuita lor noblețe
și spre mai mult am doar visări răzlețe,
mă învelesc din noapte-n gabardină.
n-apuc să ies de-a-ntregul din chilie
că veșnicia mă izbește-n nări
ca o furtună de melancolie.
otrăvitoare clipe-n alinări
multicolor în ochi a sta-n făclie
ne urcă văzul leneș în spinări.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Păpădia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flacăra
e taină-n rugăciune cât e-albastrul
din apele luminii de la soare;
cu umbre leneșe mai fac prinsoare
furiș de nor de-acoperă iar astrul.
din lacrimă pe-obraz îți curge sare,
din ochiul tău în amintiri sihastrul
mai plouă-n inimi uneori dezastrul
minciuna dacă între noi răsare.
ades privirea-n tine mi se-nfige
și duhul meu acolo-i ca-n oglinzi
dar frigul nemuririi tale frige.
când adevăruri de tăceri colinzi
în piept ai aer moale, să te strige
o flacără-n cuvinte să aprinzi.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Soare și lene, adresa este: