Soare şi oaze

Cea pură

În lumina din biserica mea,
intru uşor precum un fulg de nea.
Astăzi, şapte flori ale soarelui te sărbătoresc,
împletite cu-anemone şi brânduşe, te măresc,
redând în scurta lor strălucire,
a ta frumuseţe şi veşnică mijlocire
a păcatelor lumeşti şi nemurire.
Ameţită, captez floare eternă
ale elaborioaselor Tale tăceri
şi respir uşurată în oaze de rugăciuni,
pentru viaţa ce va fi, îţi dau arvuni...
Îndruma Tu, Măicuţă Sfântă,
ascensiunea mea pe calea florilor de nuntă!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O'Connors nu-şi mai amintea nimic despre articulaţiile ei, însă nu era sigur dacă Alice H. era o persoană. Tot atât de bine putea să fi fost un bulgăre de foc roşiatic ce-l dusese într-o clipită într-un sat de dincolo de dealuri. Focul era mai fierbinte decât soarele deşertului, dar nu-l arsese. În afară de el însuşi, nimeni n-o văzuse nici pe Alice H. şi nici altceva: doar un om târându-se, istovit, care ajunsese într-o oază şi dormise zile întregi apoi, ca atâţia alţii înaintea lui.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept, iubito!

Te-aştept, iubito, ca pe primăvară,
În zori de zi şi-n liniştit amurg,
Privind natura ce mă înconjoară,
Parcă aud secundele cum curg
Şi cum respiră slab, ultima oară.

Te-aştept, iubito, ca pe-o caldă rază,
În fiecare zi cu-acelaşi dor,
Să ne-ncălzim la soarele de-amiază,
Bând împreună cupa de amor,
Ca însetatul ce-a găsit o oază.

Te-aştept, iubito, ca pe-o adiere
Ce-abia clinteşte frunzele din ram,
Să mă alinţi cu-o tandră mângâiere
Şi să îmi aminteşti cum mă simţeam,
Când savuram sărutu-ţi ca de miere.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pereche nevăzută

E cristalinul spart de schija razei
din arcul soarelui, ţintită între pleoape
rămas deschise adulmecând azurul oazei
din nori ce stau greoi, pe suflet să-l îngroape.

Şi-o lacrimă coboară-n stalactită
Din suferinţa cruntă în peştera stingheră,
Unde mai bate-o inimă neobosită
De-atâta zor, să îşi ia zbor de-o sferă...

... Un glob vitros, oceanic ocular,
rotind speriat neştiind c-are pereche
un geamăn dincolo de zid, neplanetar,
unde nu-i vis şi-i toată lumea... veche.

Sunt gemenii, ce ne arată lume, din faţa la ureche...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rutina zilnică

i-am făcut loc luminii în sufletul meu
lângă iubirea proaspătă diamantină
cu speranţe mari depăşesc un clişeu
printre lucruri intime pătrund în rutină.

lumini cu chip de îngeri port pe tâmple
mâini diafane pun timpul în mişcare
scriu în jurnalul meu gânduri multiple
pe un ţărm de vis trăiesc clipe solare.

tenebrele nopţii dispar zilnic în raze
ritmuri muzicale mă invită la dans
flămândă sunt de iubiri de extaze
de stări mirabile să nu stau în suspans.

extind neastâmpărul la margini de fraze
prin căutări descopăr a căsniciei oaze.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

Când valul mării mi-e strâmt şi mă strânge la umeri
Mă-mbrac comod cu cerul şi-mi fac epoleţi din îngeri.

Când luna-i supărată şi din întuneric faţa nu-şi arată
Mituiesc stelele cu îngheţată şi luminează a zării polată.

Când soarele dogorăşte pârjolindu-mi trei rânduri de piei
Împletesc ramuri de trestie şi m-adăpostesc la umbra ei.

Când vântul mi se strecoară în pleata blondă pe furiş
Adorm pe un pat de gânduri mai la vale în prundiş.

Când chipul mi se oglindeşte într-o oază voluptoasă
Pornesc cu mintea dospită de frumos înapoi către casă.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe valea suspinelor

nule sunt gândurile ce nu cresc pe suflet
sunt precum scaieţii în câmp pustiit
emoţii ce s-au stins la baza unui sunet
care se vor un cântec sub cald asfinţit.

soarele e singur într-un deşert arid
cu oaze de iubire rare şi mititele
clepsidră răsturnată în grotescul vid
veacul care geme sub ruine de castele.

amintiri care bântuie ca fantomele noaptea
fug, se-ascund de lumina suavă stelară
în jocurile vieţii e prezentă şi moartea
fulgerând fericirea imaginea-i clară.

pe valea suspinelor speranţe trec puntea
spre visul ce se-armonizează cu steaua polară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cresc lumile sub lupa poetului

precum buruienile în lanul fermierului
parcă în ciuda erbicidelor
din ce în ce mai totale
chiar şi deşertul se poate lăuda acum
cu drumuri din asfalt şi lăzi frigorifice
pline cu red bull şi coca cola
iar cămilele first class au evoluat genetic
ronţăind nisipurile dunelor
ca pe misterul unei ploi cu asteroizi
în miezul unei furtuni solare

ştirile curg pe fond galben
precum cădeau bombele cu napalm în vietnam
în timp ce caravanele merg prin calea laptelui
spre cine să mai ştie care clienţi galactici
cu dare de stele

oricum
dincolo de pustiul acesta
nu mai e loc de nicio oază

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua îndrăgostiţilor...

Marea de mi-ar vorbi-n furtună,
Inima mea s-ar risipi
Şi s-ar întoarce iar la tine,
Cât dragostea va dăinui.

Pe braţele de valuri albe
În dans de stele argintii,
Pot înfrunta durerea vieţii...
Mai mult, alături de-ai să-mi fii...

Pe pat de raze, de-ai fii soare,
În rouă chipul mi-aş scălda.
Ai izvorât - o sărutare -
În sufletul şi-n viaţa mea!

În ochiul - leagăn de mătasă,
Te port în fiecare zi,
Căci eşti iubită şi aleasă
Şi-ţi jur: mereu te vvoi iubi!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt doar

Sunt doar un om, atât, un om,
Sunt trecător, sunt căutător,
Sunt într-o piesă un actor,
A unora şi-a tuturor.

Sunt ca şi alţii, bun sau rău,
Sunt suflet tainic, visător,
Sunt când în cer sau când în hău,
Sunt muritor şi sunt un dor.

Sunt pentru tine... de contează,
Sunt cum e timpul, sunt o frază,
Sunt ploaia rece sau o oază,
Sunt rimele care-mi dansează.

Sunt doar un om şi el e pom
Şi ea-i o floare, nu-i oricare,
Şi el e râu, curge spre vale,
Şi-aceeaşi piesă, râde, doare.

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hamada

Pe-aici nu plouă decât foarte rar,
Cât vezi cu ochii totul e arid
Şi munţii-n depărtare par un zid,
Iar norii-l asaltează în zadar.

Nisipul auriu e spulberat
Rămân în urmă pietre o grămadă,
C-aşa e peisajul de hamadă
Pe care îl străbat îngândurat.

Doar câte-un fir de iarbă rătăcit
Mai scoate capul prin acest pustiu,
Dar chiar dacă decoru-i cenuşiu
Lui nu îi pasă şi e fericit.

Soarele sus pe cer e ca un foc
Văpaia lui e plină de avânt
Şi se revarsă-n valuri spre Pământ
Părând a nu se domoli deloc.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (27 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb, alb

Polul nord. Şi albe
Nefireşti ţinuturi
Gheţurile salbe -
Veşnic aşternuturi

Soarele pe boltă
Râde strălucind
Fiecare voltă,
Fiecare grind

Pace. Numai pace
Cât vedem cu ochii
Gerul din cojoace,
Spaima mamei Dochii.

Urşi pe vreo banchiză
Oaze călătoare,
Circul' fără viză
Înspre larga mare

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oază în lumină

Acolo, sus, e-o oază de lumină,
Pe scena ninsă-n flori de reflectoare,
Şi-n umbra nopţii unui vis de soare
Răsare în splendoare o regină.

Ea-i sus, de tot, iubire şi instanţă...
Aplaudată-n lumea ei de-o clipă,
Iar inima-i cortina-i o ridică
Pe munţi de trudă, visuri şi speranţă.

... Artistă, dansatoare şi femeie,
Parfum, sinceritate, frumuseţe,
Candoare, bogăţie şi nobleţe
Dar, mai presus de toate, o Idee.

Firavă, ca un fum de lumânare,
Ea suie Everestul din iubire
Şi sparge-n gheţuri clipa de uimire
Ce-aduce-n viaţă stropul de-ncântare.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu şi om

Cărţii vechi, roause de molii, cu păretţ~ii afumaţi,
I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne,
Strâmbe ca gîndirea oarbă unor secole străine,
Triste ca aerul bolnav de sub murii afundaţi:

Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci,
Te-am văzut născut în paie, faţa mică şi urâtă,
Tu, Christoase,-o ieroglifă stai cu fruntea amărâtă,
Tu, Mario, stai tăcută, ţeapănă, cu ochii reci!

Era vremi acelea, Doamne, cînd gravura grosolană
Ajuta numai al minţii zbor de foc cutezător...
Pe cînd mina-ncă copilă pe-ochiul sînt şi arzător
Nu putea să-l înţeleagă, să-l invite în icoană.

Însă sufletul cel vergin te gîndea în nopţi senine,
Te vedea râzând prin lacrimi, cu zâmbirea ta de înger.
Lîngă tine-ngenuncheată, muma ta stetea-n uimire,
Ridicînd frumoasă, sîntă, cătră cer a sale mâne.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau iar poieni cu oaze de narcise!

Miroase a parfum de primăvară...
Când vântu-şi saltă trena mă-nfioară,
Iar eu la gura sobei nu mai stau,
Cu visele-mi ce-n gânduri pribegeau.
Vreau iar poieni cu oaze de narcise,
Spre care-alerg cu braţele deschise,
Dumbrava mea cu insule gălbui,
Ca mierea de salcâm, ori puf de pui!
La pieptu-mi strâng buchetul de narcise,
De-un auriu venind parcă din vise,
Ce-aşteaptă de un an, câteva clipe,
Din somnul mult prea lung să se-nfiripe.
În marea de narcise aş mai vrea,
Să-mi cânte-a dor, în tril, o rândunea
Şi răstignită-n lacul de smarald,
Din iarba verde-n care-am să mă scald,
În răsărit de soare şi-n amurg
S-aud narcisele, şiroi, cum curg
Cu unduiri, ca spicele din lan,
De-s prin poieni, dumbravă, ori tăpşan.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu sufletele uscate de senzaţional

tinerii mor de bătrâneţe
aproape nicio floare nu mai cheamă fluturii
din banalitate nici soarele nu mai face umbre
iar zilele nu mai alternează cu nopţile
doar din când în când
în deşertul dintre două oaze
cresc cu încăpăţânare caravanele nimicului
precum feţii frumoşi din lacrimile afroditei
ŞOC! SENZAŢIONAL!
lupul încă nu a fost halit de oaie
dar punem de încă o ediţie specială
cum altfel să mai ascultăm banalul
decât la superlativul exagerării absolute
iar când din greşeală
se mai întâmplă şi ceva extraordinar
aproape că nimeni nu mai observă
că pinguinii vrăjitori sunt insomniaci

e o lună mult prea plină
albastră imensă numai bună de prime-times

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepedepsit

Mă mişc, vorbesc, dar ca prin vis,
Căci sufletul mi l-ai ucis;
Trăiesc, dar parcă-s somnambul,
Inima mea-i doar un pendul.

Acum văd totul ca prin ceaţă,
Văd viaţă – a mea nu e viaţă,
Maşină sunt, fără motor,
O apă-s, fără de izvor.

Cerul mi-e lipsit de soare,
Ţărmul meu nu are mare,
Oaza mea-i doar o Morgană,
Eu-s epavă într-o dană.

De ce-ai promis un Paradis
Şi apoi poarta mi-ai închis?
De ce-ai venit, doar ca să pleci,
Pe-ntortocheate, lungi, poteci?

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de decembrie

Pustie şi albă e camera moartă
Şi focul sub vatră se stinge scrumit
Poetul, alături, trăsnit stă de soartă,
Cu nici o scânteie în ochiu-adormit
Iar geniu-i mare e-aproape un mit
Şi nici o scânteie în ochiu-adormit.

Pustie şi albă e-ntinsa câmpie
Sub viscolu-albastru ea geme cumplit
Sălbatică fiară, răstriştea-l sfâşie,
Şi luna-l priveşte cu ochi-oţelit
E-n negura nopţii un alb monolit
Şi luna-l priveşte cu ochi oţelit.

Nămeţii de umbră în juru-i s-adună
Făptura de humă de mult a pierit
Dar fruntea, tot mândră, rămâne în lună
Chiar alba odaie în noapte-a murit
Făptura de humă de mult a pierit.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine tâlcul să-i priceapă?!

Prin ferestrele pătate de tristeţi şi desfătare,

Văd topindu-se fugare, stranii clipe tremurate.

Nu pot face osebirea între zgaibe şi cangrene.

Printre plânsetul din gene, lacom caut lecuirea.

Dincolo de geam e-o lume ce se-ascunde sub măşti slute.

De pe suflete pierdute, şi-a tras voalu-i de cutume.

Îmi arunc în jur privirea, căutând în grabă crinii

Şi-n miresmele grădinii întâlnesc dumnezeirea.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea e un simptom de diabet zaharat

e timpul pentru o stacană de cucută
oricum prin inima mea curge ceva asemănător
nici urmă de sânge
nimic cald
oricât mi-aş întinde trupul pe o stâncă
arşiţa nu-mi pătrunde sloiul necunoaşterii
atingerea mea nu seamănă deloc cu atingerea lui midas
prin bunătatea acestei lumi îmi duc cu greu anatema
lup cu trup de şarpe
mă adăp cu sânge de căprioară
sunt vampirul sufletelor mari
sfâşâi cu nesaţ carotide de fluturi albi
nu-mi pot stăpâni setea decât cu lacrimi de floarea soarelui
din câmpul verde gălbui cerul pare răsturnat pe o dună
oază cu nuferi pentru cămila din mine
cocoaşele-mi sunt nesătule
limba aspră rupe tulpinile stelelor
rumeg cu disperare fiecare încercare de frumos
de prea mult numărat am ajuns să urăsc cifrele
de prea multă tăcere o să-mi fie drag şi ţipătul

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!