Citate despre Soare și oi, pagina 2
Oricine iubește o floare
Oricine iubește o floare
e-aproape de-un sacru mister.
Oricine se-oprește-n cărare
s-asculte un glas de izvoare
e-aproape,
aproape de cer...
Oricine iubește seninul,
când soarele urcă-n eter,
oricine-și înalță suspinul,
când licăre-n mare rubinul,
e-aproape,
aproape de cer...
Oricine pe munții albaștri
privește granitul sever,
oricine pe căi de sihaștri,
străbate păduri de jugaștri,
e-aproape,
aproape de cer...
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oaia cea pierdută
Pe-un hău fără vad,
pe-o gură de Iad,
ce umbră fugară
urcă și coboară
în faptul de seară?
E oaia din urmă
fugită din turmă,
e oaia pierdută,
una dintr-o sută,
e oaia ce plânge
cu lacrimi de sânge...
"Drăguțule bace,
vino de mă-ntoarce,
de mă-ntoarce-acasă
din negura deasă.
Iată-ți cer iertare
c-am rămas pe vale,
crezând că-n genune
sunt ierburi mai bune,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat. Împăratul acesta stăpânea o lume întreagă, și în lumea asta era un păcurar bătrân și o păcurăriță, care aveau trei fete: Ana, Stana și Lăptița. Ana, cea mai în vârstă dintre surori, era frumoasă, încât oile încetau a paște când o zăreau în mijlocul lor; Stana, cea mijlocie, era frumoasă, încât lupii păzeau turma când o vedeau pe dânsa stăpână; iară Lăptița, cea mai tânără soră, albă ca spuma laptelui și cu păr moale ca lâna mielușeilor, era frumoasă mai frumoasă decât surorile sale împreună frumoasă cum numai dânsa era. Într-o zi de vară, când razele soarelui erau mai stâmpărate, cele trei surori se duseră ca să culeagă căpșune în marginea codrilor. Pe când ele culegeau căpșunele, îndată se aude un șir de tropote, ca și când ar veni și s-ar apropia o ceată de călăreți. Era cine era: era tocmai feciorul împăratului, venind ca să meargă cu prietenii și cu curtenii săi la vânat. Tot voinici frumoși, crescuți în șeile cailor, dar cel mai frumos și pe cel mai înfocat armăsar era... cine altul putea să fie?... Făt-Voinic, feciorul de împărat. Focul cailor se stâmpără în zărirea celor trei surori și călăreții deteră în pas mai încetișor, până ce, veniți și sosiți, se simțiră duși.
Ioan Slavici în Doi feți cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună dimineața, soare
Bună dimineața, soare,
Tu ai multe aripioare
Dar și sprintene picioare
Ca să-alergi în ziua mare
Sus pe boltă, pe cărare.
Tu faci flori să înflorească,
Iarba bună să-înverzească,
Oile pe câmp să pască
Iar ciobanii să horească
Doina scumpă românească.
Bună dimineața, soare,
Tu ai raze lucitoare,
Le trimiți vara la mare,
Încălzesc nisipul tare
Și se-ascund în val, sprințare.
Te salut pe tine, soare,
Tu ești stea strălucitoare
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza (2 august 2015)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, inima cuminte, bland miel prior in soare
Tu, inima cuminte, bland miel prior in soare,
Pe pajiste, sprintar, in primavara noua
Nu cauta sa sorbi lumina din izvoare,
Ci potoleste-ti setea cu boabe mici, de roua.
Tu, gand, hulub rotund cu aripile albe,
Nu bizui sa sfasii inaltul cu vultanii,
Ci zborul jucaus ti-l despleteste-n salbe
Prin preajma casei unde te petrecura anii.
Tu, glas, nu mai cerca sa plangi in limbi de clopot,
Ci, gures ca paraul cand serpui printre flori,
Culege-le mireasma si spune-le in sopot
Povesti cu stele care s-aprind si mor in zori...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traista
... s-a stins un soare sus la Polul Nord
și altul sa aprins la cel de sud
Gulfstream-ul stă ascuns într-un fiord
getari își fac de cap pe la Aiud
tot globu-i ca un fulger ingetat
pe marginea de cer cu Caru Mare
și Dumnezeu în esle iar uitat
la miel promite veșnică schimbare
și undeva la ceas de taină, sur
pogoară Anul Nou din Caru Mic
un simplu an cu traistă de sejur
și plină cu cadouri și nimic...
poezie de Iurie Osoianu (20 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dojana (Doina)
Carpatu'și înalță semețe bătrânele culmi spre albastru, scăldându-le în ploaia de raze de soare d'amiază de vară... E sfântă și vastă tăcere, sus colo, departe de zgomotul vast și profan al cetății. E limpede aer și vântul adie alene și doina doinește... Mioarele pasc îndelete pe colina cea verde... E turma bogată a lui Oancea; în târguri din lume vestită'i e lâna, vestită'i e brânza, vestit cașcavalul... Mioarele pasc îndelete sub grij'a doi baci de credință, sub paza dulăilor aprigi, de sfâșie ursul... Alături la umbră de stâncă stau bacii. Sunt frate și frate. Cel mare, cu pleoapele închise, își trage luleaua. Iar fratele tânăr, culcat stând pe spate, doinește o doină din fluieru'i magic... Și cântă și cântă flăcăul, de dor și de jale, un cântec pe care Carpatu'l cunoaște d'atâtea ș'atâtea vieți de oameni. Trecut-au destule și alte-or mai trece: Carpatul și doina de veci sunt prieteni, de veci or să fie... Și cântă flăcăul de plânge și frate, de plâng și mioare, de plâng toți dulăii, șiroaie de lacrimi, atât e de dulce! Dar iată-l deodată în sus se ridică, și fluieru-și trage din buze. Îl întoarce la ceafă și'l vâră'n cămașa soioasă de zer și scorțoasă... Se scarpine bine; răsuflă. Și iar îl ia-n buze și iar se pornește... Carpatu'și înalță semețe bătrânele culmi spre albastru, scăldându-le în ploaia de raze de soare d'amiază de vară... E sfântă și vastă tăcere, sus colo, departe de zgomotul vast și profanal cetății. E limpede aer și vântul adie alene și doina doinește. Ce vraje!
poezie celebră de Ion Luca Caragiale din ziarul Universul Literar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața
Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură,
Prevestind un soare dulce cu lumină și căldură,
În curând și el apare pe-orizontul aurit,
Sorbind roua dimineții de pe câmpul înverzit.
El se-nalță de trei suliți pe cereasca mândră scară
Și cu raze vii sărută june flori de primăvară,
Dediței și viorele, brebenei și toporași
Ce răzbat prin frunze- uscate și s-arată drăgălași.
Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de muncă.
Păsărelele-și dreg glasul prin huceagul de sub luncă.
În grădini, în câmpi, pe dealuri, prin poiene și prin vii
Ard movili buruienoase, scotând fumuri cenușii.
Caii zburdă prin ceairuri; turma zbiară la pășune;
Mieii sprinteni pe colnice fug grămadă-n repejune,
Și o blândă copiliță, torcând lâna din fuior,
Paște bobocei de aur lâng-un limpede izvor.
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mielul
Într-o noapte zbuciumată,
Pătimașă, cum se spune,
Într-o iesle la corlată,
A venit un miel pe lume.
Ciobănașul de la stână
L-a găsit de dimineață
Înghețat, plin de țărână
Și l-a readus la viață.
Zburda liber pe izlaz
Bucurându-se de soare,
Trecuse peste necaz,
Alerga printre mioare
Durduliu și dolofan
A crescut, s-a făcut mare,
Toată ziua pe tăpșan
Se gândește la mâncare.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofe pentru lumină
Și se făcu lumină!
Și iată-te stăpână pe cei ce-aveau să fie stăpâni pe-ntreg pământul...
Și iată-te-mpreună cu ei, pornind de mână, ca să-i deprinzi cu focul, cu ploaia și cu vântul...
Și le-arătași albastrul însângerat de soare, pădurile cu cedri și munții cu cărbuni, câmpiile cu grâne și mările cu sare, livezile cu prune și iarba cu pășuni...
Și le-arătași viața multiplă-abia creată, și din pământul umed, treptat, treptat, cum naște și pasărea ce zboară și peștele ce-noată, și lupul rău ce urlă, și mielul blând ce paște...
Și le-arătași putința refugiului prin peșteri, și trestia să-și facă colibele pe lacuri, și cremenea cu care lucrară primii meșteri, oțelul pentru suliți și lemnul pentru arcuri...
Și le-arătași minunea ce-nfiorează noaptea, pe cei ce dorm alături - străin lângă străină - și taina-mpreunării, sortită-n ziua-a șaptea...
Și le-arătași urmașii...
Și se făcu lumină!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Cugetul românesc, I, nr. 1 (februarie 1922)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele apasă pe clape
Talpa sărută un ochi de noroi
Ziua se ascunde prin stână,
Visul amiezii stăruie-n noi
Ca o ninsoare păgână.
Curge lumina pe stânci de granit
Iarba devine tot mai amară,
Poate-i amurgul neîmplinit
Ca un surâs de fecioară.
Ciobanii cântă-n fluiere de os
Cu gura înflorită-n ulcioare,
Șuieră vântul pe munte fălos
Setea se coace-n mioare.
Ploaia sărută un mugur stingher
Ochii se scaldă pe buze de rouă,
Norii-și răsfrâng fruntea spre cer
Înfrunta lumina și plouă.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 martie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia lui Alexandru Vlahuță este expresia resemnării caracteristice sufletului românesc - o resemnare potolită, corectă și demnă, cu care orice rațiune normală și disciplinată, trebuie să întâmpine un act al fatalității. În poezia lui Vlahuță, admirăm bogăția variată a unеі vitrine, închinată exclusiv producției nationale. Ea tronează în vârful unui car cu fân de curând cosit, însuflețește firul de lână pe care îl toarce țăranca pe prispa casei și dă glas fluierului, cu care ciobanul își adoarme turma cu oi, odată cu asfințitul soarelui. Poezia lui, plutește totdeauna în imediata vecinătate a pământului, nu se ridică niciodată peste nivelul subiectului vizual și nici nu se aventurează până spre adâncimile fatale de unde sufletul artistului nu se mai întreabă de ce origină este. Ori, marele merit al poetului este tocmai această atitudine, dictată de cea mai perfectă conștiință artistică. Alexandru Vlahuță nu este un poet român, ci un român poet.
Ion Minulescu în revista "Universul Literar", Anul XLI, No. 48, "Un român poet"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Donițe de petale
Donițe de salcâmi parfumate
De umeri vânturilor legănate,
Revarsă stropi în dangătele
Turmelor de iasomie, ce urcă..
Și pe pajiștea albastră aburcă
In doine de naiuri solare,
Păstori ochii în transhumanțe...
Sus pe a sufletului-mi stâncă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Analiză explorativă activă
Explorarea cerului
din spiritul muritorului:
Prin apele-adâncului
de pe arcadele psihicului,
cascadele adevărului
insuflă intelectului
din afluxul biruitului
puterea efectului
de drept, al statutului
de divin al neprihănitului.
Pe bolta orgoliului
sortită războiului,
sintagma argintului
destăinuie solului
menirea sfârșitului.
În ceața răsăritului
din galaxia eu-lui,
pe-o sinergie-a visului
de jar al ochiului
și flacără a duhului
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții (9 martie 2023)
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada mieilor
În urma turmelor de miei
Și clinchetul de clopoței
Pășesc cu grijă jos în vale
Să nu alunec pe cărare
Zăpada mieilor în fugă
Mi-a așsezat un fulg pe gură
- Nu te speria... noi ne jucăm
Și o dantelă croșetăm!
Prin ea se vede fir de iarbă
Și flori de cais ce vor să cadă
Izvor de apă, cristalin
Îl iau cu mine în potir.
Și ne topim în depărtare
Și eu și spuma de ninsoare
Rămân în soare juvenil
Miei albi... și luna lui april.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De primăvară
Din streșini lăcrimează gheața
De palma vântului atinsă
Și înviorată-i dimineața
Când gura gerului e-nchisă.
Scăpată firea de zăpadă
Când soarele sărută geamul
Și-un ghiocel iese să vadă
De nu cumva-nverzit-a ramul.
Pe garduri gureși guguștiucii
Înadins își întețesc gâlceava
I-ascult și gândurile-mi negre
Se risipesc în vânt, ca pleava.
E-un zvon de vrăbii guralive
Și gârlele se-ntrec în clocot
Iar mânjii bolți-n înserare
Se tachinează-n vesel ropot.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
1 Martie
Vis de fluture albastru
Ghiocei din alabastru
Firișoare verzi plăpânde
Aripi de cocoare blânde
Miei cârlionțați să pască
Muguri gata să plesnească
Mâțișori cu puf de scrum
Astăzi vreau să le adun
Le-oi lega toate cu soare
Și vă dărui mărțișoare!
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Soare și oi, dar cu o relevanță mică.
Vine vremea
Vine o vârstă, vine o veste, vine o vreme,
Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă,
Cheamă ziua, cheamă ora, cheamă clipa tuturora.
Cheamă, pleacă, vine, este!
Vine vama să-mi măsoare porția de har,
Vine vama cu închisoare, căci am fost tâlhar.
Vine ziua să coboare discul meu solar,
Vine ziua să fiu boare, cer și aer clar.
Vine vestea să-mi strecoare că respir mai rar,
Vine vestea că-i răcoare pe itinerar,
Vine ora care doare, scrisă în calendar,
Vine ora ca odoare să vă las în dar.
Vine vârsta cînd dogoare patul de coșmar,
Vine vârsta de rigoare și de somn sumar.
Vine clipa să înfioare mitul necesar,
Vine clipa cînd mioare în folclor tresar.
[...] Citește tot
poezie clasică de Romulus Vulpescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost...
a fost o vara călduroasă,
nici mult prea blândă, nici ploioasă,
un soare aprig și zglobiu
ne-a făcut viața bigudiu.
să te mai duci si tu la plajă,
sau să mai stai puțin de vrajă,
te bătea soarele încap
ca un borfaș, ca un satrap.
să treci la umbră, niciun gând
că trebuia să stai la rând,
un mic, o bere sau ceva
și soarele te urmărea...
așa trecut-a vara toată
și-acum în toamnă, drept răsplată
ne bat în cap doar ploile
și stăm chirciți ca oile...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (19 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara
Priveam fără de țintă-n sus -
Într-o sălbatică splendoare
Vedeam Ceahlăul la apus,
Departe-n zări albastre dus,
Un uriaș cu fruntea-n soare,
De pază țării noastre pus.
Și ca o taină călătoare,
Un nor cu muntele vecin
Plutea-ntr-acest imens senin
Și n-avea aripi să mai zboare!
Și tot văzduhul era plin
De cântece ciripitoare.
Privirile de farmec bete
Mi le-am întors către pământ -
Iar spicele jucau în vânt,
Ca-n horă dup-un vesel cânt
Copilele cu blonde plete,
Când saltă largul lor vestmânt.
În lan erau feciori și fete,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Soare și oi, adresa este: