Soare şi privighetori

Prea mult copil, în mine, a rămas

Cum trece vremea, peste mine, Doamne,
Când eu încerc să mă strecor tiptil!
Ma calcă primăveri, mă calcă toamne,
Şi-n loc de om... devin tot mai copil.

Şi azi întreb, de unde vine ploaia?
Cum creşte firul ierbii din pamânt?
De ce mă speriau cu ghionoaia,
Cum de erau şi astăzi nu mai sunt?

De ce ţi-e teamă prin pădurea deasă
Când soarele se duce-n asfinţit?
De ce furnica şi-a făcut o casă,
Iar greieru-i tot timpul rătăcit?

De ce mai şade peştele în apă
Când porumbelul urcă pân'-la nori?
Tăria pietrei, doar în geruri crapă?
De unde-şi iau parfum atâtea flori?

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara ca o nuntă

Primăvara ca o nuntă, magnifică nuntă
unde nănaşii
LUNA şi SOARELE
aruncă din flori,
plini de-ncântare
----confetti---
peste întreaga suflare
şi unde,
perpetua mireasă-natura-
deleagă privighetoarea să-nalţe cântare
spre SOARE-răsare,
preabunul nănaş.
Cert,
primăvara este o nuntă...
unde şi eu îs nuntaş.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba Română

Nu-mi place să vorbesc în limbi străine
Eu sunt un vultur, nu sunt papagal
Privighetoarea cântă pentru sine
Un singur cântec, dar e magistral.

De ce-aş vorbi engleză sau germană
Sau graiul rus, francez sau spaniol?
Când limba mea-i balsam de pus pe rană
Izvor de apă vie, nu nămol.

În limba asta mă simt cel mai bine
Ea varsă raze de argint în jur.
Mai dulce e ca mierea de albine
Limba Română, templu de azur.

Ea s-a născut şi a-nflorit sub mâna
Lui Dumnezeu în 2.000 de ani.
Regină între graiuri e româna
N-o poate nimeni cumpăra cu bani.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (9 februarie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul unui hoinar

Înmiresmat cu fericire,
Cu buzele-mi fierbinţi de dorul tău visat,
Mă plimb pe corpul tău suav,
Ca o albină pe o floare,
Hrănindu-mă cu- al tău dulce nectar,
Din roua dimineţii ce-a nceput cu tine...
Răsăritul meu de soare.
Să-mi fii dulceaţa nopţilor visate
Cântând în versuri de privighetoare
Sonetul unui biet hoinar,
Incert, necontrolat şi-nvăluit de fericire!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SONET DE IUNIE

Pe cai focoşi, Helios - rege estival,
Cu foc adus de Prometeu,
Lansează raze - colţi de leu -
La grade 90, în sexagesimal.

Privighetori cu glas de zeu,
Măiastru tril, de madrigal,
Evoluează magistral,
La gală şi la matineu.

Când ciocârlia zboară-n soare,
Uitând, în lan să mai coboare,
Cu îngerescul ei cântat...

Ţânţarmăsarii, în cohorte...
Cireşul plin, valută forte,
Dat zestre pentru măritat!

sonet de Stelian Negomireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărie, Mărie...

Între tine şi mine,
Mărie, Mărie,
să fie război,
să fie-armonie?

Vrei flori ca să fie,
de iasomie,
Mărie, Mărie,
murmur spre stele,
de filomele,
raze de lună,
maci în cunună?

Vrei lună – răsare
şi-nfiorare
pe suflet şi trup,
iubire de... lup,
dorinţi pe nisip
şi îngeri cu chip?

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi invidia muzele care plâng

Muze dănţuitoare sunt oriunde
dar mai multe sunt în codrii României.
Ridică ochii la cer, le vei vedea,
le vei atinge cu sufletul pur.

Ai simţit mirosul brazilor
după care eu am tânjit o viaţă?
Ai auzit ciripitul privighetorilor de dimineaţă?
Ce dulce fior! Un izvor
şipotind printre pietre, cu dor
sub soare blând licărind.

Nimic mai sfânt.
Armonie pentru spirit,
mângâieri pentru suflet,
o mână de ţărână să mai simt.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reînvie primăvara

Primăvara îşi întinde peste câmp oceanul verde,
Prin grădini şi prin livezi e-o explozie de floare,
Pe sub petece de plumb cerul de azur se pierde,
Printre nori apar apoi calde razele de soare

S-a îmbrăcat cireşu' amar c-o hlamidă de flori albe
Mâţişorii verzi prin sălcii ca-ntr-o salbă se anină
Şi pe ramurile de măr râd buchete cu flori dalbe
Când deschid bobocii roz într-un zumzet de albină

Lăcrămioarele au rouă de cristal pe clopoţei,
Cu aripi de catifea zboară fluturii-n cascadă,
Mierla şi privighetoarea dau concerte într-un tei,
Piţigoii sanitari se agită prin livadă...

Prin pădure, pe copaci mugurii stau să plesnească
Toporaşi şi viorele, Floarea Paştelui... cu flori
Albe, albastre, aurii pregătite-s să primească
Musafirii cântăreţi la concert de sărbători

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu de pădure

De-aş fi o pădure lâng-o margine de lac,
Lin mi-ar bate vântul în fiecare copac
Şi aş zâmbi în fiecare primăvară,
Când florile-n poiană mie-o să-mi apară.

Şi oi fi ca o regină-a florilor mărunte,
Iar semeţii copaci de mine-o să asculte
Plângand aşa de tare, eu m-oi înveseli,
Când păsări călătoare la mine or veni.

Şi-oi răsuna de-atâtea cântece voioase,
De simfonii plăcute-a mierlelor duioase,
Iar cerul s-a deschide şi norii i-a-nghiţi
Când măiastra pitulice lin va ciripi.

Cânta-va-n plop o gingaşă privighetoare,
Cu glasul ei divin venit din depărtare;
Iar sufletul mi-a plânge când ea a tot cânta
Şi-atunci o ploaie dulce pe mine va cădea.

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Întru pomenirea lui Rainer Maria Rilke

Prietenă, să nu mai rostim zadarnicul sunet
cu care-l chemau muritorii!
Astăzi, vorbind pentru toţi
el nu are chip şi nu are nume - poetul!
Viaţa lui mult ne-a mirat,
ca un cântec cu tulbure tâlc,
ca un straniu eres.

În anii de demult
poetul, cuvântul strivindu-şi, a îndurat
năpastele toate cu bărbăţie
şi cele mai mari, cele mai crunte dureri, şi le-a stins
în muntele singurătăţii, ce şi-a ales.
Când la un semn
s-au surpat albăstrimile cerului,
şi minutarele vremii treceau
ca tăişuri prin toată făptura,
în anii aceia, poetul voi să uite de semeni şi vatră.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liguriei

Pe munţii tăi, in timpul din tinereţe
am construit un drum
sus printre castani;
Lucrătorii ridicau bolovani
şi scoteau afară vipere-n ciorchini.
Era vara privighetorilor
diurne (solare), pământurilor albe,
deltei râului Roja.
Scriam versuri despre cea mai intunecată
materie a lucrurilor
vrând să transform distrugerea,
căutând dragoste şi inţelepciune
în singurătatea frunzelor tale solitare.
Şi se surpa muntele şi vara.
Chiar şi de-a lungul mării
zgârcit in Liguria e pământul,
cum măsurat este gestul
celui ce se naşte pe pietrele
malurilor sale. Dar dacă ligurul*
ridică o mànà,

[...] Citeşte tot

poezie de Salvatore Quasimodo, traducere de Nastasia Herinean
Adăugat de Nastasia Herinean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu aură

lasă-mi Doamne poezia vorbitoare
s-o îngâne izvorul limpede bucurie
când imită cântul de privighetoare
sufletul se umple de mândrie.

lasă-mi Vreme poezia curată lucidă
ca apa din fântâna albastră
să oglindească steaua mea candidă
răcorindu-şi focul din raza măiastră.

cuvinte drăgăstoase cu aură şi chip
am să rostesc până când soarele apune
poemul nemuririi cumva să-l infirip
căci va avea mereu ceva a spune.

poezia mea-i poveste misterios tertip
printre hieroglife şi magice rune.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de mai

E prima zi de mai, după apus de soare,
Deschid fereastra larg, e linişte în sat,
Au înflorit castanii şi-i liliacu-n floare,
Din când în când pe uliţi (...) se-aude un lătrat...

Natura îşi deschide spectacolul de noapte,
În,, parcul'' Bahna plopii se clatină încet,
Pe banca de sub tei cuvintele sunt... şoapte
Şi o privighetoare dă satului concert...

De după deal apare şi urcă-n vârf de plop
Un glob măreţ de aur, e zâna nopţii, Luna,
Pe boltă Carul Mare cu stelele-n galop
În drumul spre apus strecoară-n parc lumina...

E miez de noapte-acum, privighetoarea cântă,
Miroase-a iasomie, mă îmbată liliacul!...
Cu timpul nemilos eu m-aş lua la trântă
Secunda să-i dilat şi să o fac cât veacul!...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul şi Norul

Dormitând în lună plină
nori răzleţi la unison,
tremură din rădăcină
în oglinzi de lacuri negre.
Şi cum orizontul nopţii nu mai este uniform,
tresar glasuri ascuţite
în frunzişul unui pom.
Lunecă o rază moale
din pământuri adormite.
Răsar două... patru... nouă,
şi ţâşni un râu de soare;
cerul creşte mai cu seamă
urcând Luna printre stele
pe drumeaguri de aramă.
Apoi piere.
Sfârşesc umbrele bizare
în explozii
de culoare.
Soarele greoi şi rece largul cerului deschise.
Dimineaţa se revarsă

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Constelatii Diamantine nr.30-2013 (10 ianuarie 2009)
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gloria Terrei

m-am lăsat sedusă de geneza frumoasă
este ca diamantul montat în aur
magică planetă Terra în veacuri glorioasă
miracol universal nepreţuit tezaur.

minune născută într-un cuib de stele
te reprezintă cântul de privighetoare
angelice lumini te-mbracă în dantele
veşnic să străluceşti iubită de soare.

magică grădina a Maicii Dumnezeie
în paradisul sufletesc mă creşti
sfântă recunoştinţă curge din condeie
eşti imortalizată în sacre poveşti.

miracol divin cu trup de femeie
la pieptul tău mirean mă ocrotesti.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţe de toamnă

vântul plezneşte frunze - descreierat
apleacă arborii până la pământ
ploaia peste case s-a împrăştiat
florile freneziei de vară s-au frânt.

privighetorile au încetat să cânte
poienele sunt triste fără fluturi
iar s-au întors zăpezile pe munte
moartea cere de la viaţă tributuri.

înţeleg că natura vrea să se odihnească
după ce vara întreagă din greu a trudit
lumea de pretutindeni să o hrănească
totuşi soarele zâmbeşte de la răsărit.

toamna-i pentru natură vacanţă cerească
toţi arborii gliei au un nimb aurit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonie de vis

la baza muntelui am construit o casă
lângă un mândru codru de stejari
privighetori cântă rapsodia duioasă
drumul spre fericire e plin de birjari.

la carul timpului e înhămat un murg
hrănit doar cu ovăz cu mere răscoapte
cunoaşte lumina drumul spre demiurg
aleargă ca vântul şi zi şi noapte.

murgul mi-e prieten are stea în frunte
frumoasă călăuză pentru întunecare
demoni din coşmare poate să înfrunte
bezne şi tenebre calcă în picioare.

timpul se rotunjeşte cu dragi amănunte
armonii de vis întâmpin sub soare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare roşie

Ascunde-mă în umbra ta
să fiu o floare roşie
printre spice de grâu
iar soarele să lumineze
chipul în primăvară
înveleşte-mă
cu parfumul tău
când privighetoarea cântă
la revărsatul zorilor
ascunde-mă
între filele timpului,
ca o rază de curcubeu
când plouă neîntrerupt
ţine-mă lângă tine
în amintirea primei iubiri
când păşeam
prin pădurea cu stejari
în cea mai frumoasă zi de mai
voi fi o mângâiere de vânt
un murmur de-abia şoptit

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ordinea lucrurilor

privighetori cântă cât e ziua de lungă
fericirea mireană şi întemeietoare
îngeri cresc frumos iubirea o conjugă
cu armonia verde inundată de soare.

raze împart linişti de pe cer cu vise
gânduri se îndreaptă spre univers poetic
concepţii din cunoaşteri au sarcini precise
să crească armonii în golul bezmetic.

cresc în anvergură speranţe de-absolut
dragostea devine resortul profeţiei
Dumnezeu e în toate se face cunoscut
coloana lumii noastre -insemnul măreţiei.

nesfârşite emoţii deschid nou început
să se aprindă flăcări- lumina avuţiei.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertate de simţire

mă rostogolesc febrilă pe un covor floral
poiana fericirilor e rai plin de lumină
privighetori mă cheamă la madrigal coral
toată natura vibrează în albumină.

supremă desfătare să zburd printre fluturi
aripi diafane sublim mă ridică la cer
de praful iluziilor vântule mă scuturi
şoptindu-mi la ureche că durerile pier.

mândre anotimpuri le-am prins în salbă
în dansul luminii să tresalte pe piept
mă răsfăţ cu soarele pe petale de nalbă
se umple de miresme destinul înţelept.

îmi agăţ speranţa de o simţire dalbă
suprema împlinire încă o mai aştept.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!