Soare şi seară

Cântec I

Azi dimineaţă eram rouă.
A venit soarele şi m-a băut
Viaţa împărţindu-mi-o-n două.

Azi la amiază eram nor,
A venit soarele şi m-a băut
Picătură cu picătură, uşor.

Astă seară stea voi fi, stea,
N-am să clipesc de multe ori.
Marea mă cheamă, vrea să mă bea.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu ştiu

Eu nu ştiu ce poate să fie,
Că astăzi sunt atât de-ntristat;
Un basm din străvechi timpuri mă-mbie
Şi-mi stăruie-n gând neîncetat.

E rece şi se înserează,
Calm apele Rinului curg;
O stâncă pe râu scânteiază
În soarele de-amurg.

poezie celebră de Heinrich Heine (23 septembrie 2012)
Adăugat de Maftei Amdreea Evelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara îmi simţeam cel mai bine sufletul. De la o vreme nu mai simt când e seară, de parcă zilelor mele le lipseşte soarele.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o seară senină, după ce Soarele s-a lăsat sub orizont, îndreptaţi-vă privirile spre nord. Ştiţi în ce parte se află Soarele la amiază, într-acolo e sudul. Nordul va fi deci în partea opusă.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asfinţit

Înserarea îşi dezlănţuie întunericul;
ziua se peschimbă în ceaţă,
înălţându-se la ceruri,
sfâşiată pe alocuri
de soarele îngropat într-un dezastru neclintit
care îşi trăieşte iluzia cea din urmă
în norii căptuşiţi de întuneric -
asfinţit...

poezie de Ştefan Radu Muşat din Oglinda Literară, iul 2016
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişcarea aceasta a Pământului în jurul Soarelui o dovedim tot în mod indirect şi anume o dovedim din mişcarea aparentă a Soarelui. Soarele se mişcă şi el odată cu bolta cerească, ştim că răsare şi apune, dar aceasta se datoreşte numai învârtirei Pământului în jurul axei sale. Dacă însă observăm Soarele în fiecare seară, vedem că el mai are o mişcare şi anume: de la apus spre răsărit, astfel că dacă observăm, într'o seară, o stea mai luminoasă spre apus, peste câteva săptămâni nu o vom mai vedea, deoarece Soarele s'a apropiat prea mult de ea şi tot aşa, în fiecare zi.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către trandafir

Frumoasă floare Venus şi-a ales - ascultă,
Dară mândria ei e-atât de scurtă
Când soarele răsare - ce-nfloreşte
Se scutură, când seara poposeşte.
Fecioaro, rupe roza ca pe o nouă floare
Şi nu uita că viaţa ta e trecătoare.

poezie celebră de Jan Kochanowski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătu la poartă şi se rugă să o priimească. Muma Soarelui o priimi şi se miră când văzu om de pe alte tărâmuri pe acolo şi plânse de mila ei, când îi povesti întâmplările. Apoi, după ce-i făgădui că va întreba pe fiu-său despre bărbatul ei o ascunse în pivniţă, ca să n-o simţă Soarele când o veni acasă, că seara se întoarce totdauna supărat. A doua zi află fata de împărat că era s-o paţă, fiindcă Soarele cam mirosise a om de pe altă lume. Dar mumă-sa îl linişti cu vorbe bune, zicându-i că sunt păreri. Fiica de împărat prinse curagi când văzu cu câtă bunătate este priimită.

Petre Ispirescu în Porcul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsoară-ţi cuvintele (amfibrahic)

Când soaţa îi spuse
Că este-al ei SOARE,
Cu gânduri opuse...
El, SEARA dispare.

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa corbului

Pe ţârmul nalt şi drept —
Hotarul, de unde-ncepe necuprinsul
Imperiu-al apelor albastre
Cu-atâtea felurimi de pete,
Al apelor ce dimineaţa sunt verzi,
Iar seara violete —
Un corb a poposit spre seară,
Şi-aşa, cum stă pe malul mării,
Orbit de-albastrele noianuri,
Muiate-n purpura-nserării,
Parcă-i sositul care-aşteaptă să vină şi-alţi întârziaţi...

Şi-n seara-aceea-n care-apusul
Părea mai trist ca-n alte seri,
Iar soarele părea că pleacă să nu mai vină niciodată,
M-am dus să-mi plimb pe tărm urâtul
Şi biata-mi inimă,-mbibată
De-amaru-otrăvilor sorbite din gura-amantelor de ieri...
Dar corbul mi-a ieşit in cale
......................................

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Din volumul " Romanţe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duhul Vinului

În sticle, într-o seară, cânta un duh de vin:
"Drag om dezmoştenit, spre tine răspândesc
Din închisoarea mea cu ceară roş-carmin,
Un cântec de lumină şi de amor frăţesc.

Ştiu că e trebuinţă, pe dealul dogorit
De năduşeală, chin şi soare arzător
Ca să primesc o viaţă, un duh neprihănit;
Şi nu voi fi nicicând ingrat, nepăsător...

...

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragment de sonată fără nume

Îţi voi săruta mâinile
Cum sărută vântul trandafirul serii.

Îţi voi săruta gura
Cum sărută vâlvătaia focului lemnul.

Îţi voi săruta ochii
Cum sărută soarele geamul, în zori.

Îţi voi săruta fruntea
Cum îndoiala sărută gândul...

poezie celebră de Jose Maria Peman (1987)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clotilda

Anemona anacolia
În grădină răsăriră
Unde-n somn melanclia
Dragoste dispreţ respiră

Vin aici şi-a-noastre umbre
Ce cu noaptea or să piară
Soarele le face sumbre
Şi cu el au să dispară

Zeităţile din ape
Lasă părul să le curgă
Tu să urmăreşti de-aproape
Umbra scumpă-n seara murgă

poezie clasică de Guillaume Apollinaire din Alcooluri (1913), traducere de Mihai Beniuc
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele scăpăta în spatele dealurilor care mărgineau spre vest priveliştea. Timpul era frumos. În zare, deasupra mării, despărţită printr-o linie de cer, înspre nord-est şi est, câţiva norişori reflectau ultimele raze care nu vor întârzia să se stingă în umbrele înserării. Amurgul e de lungă durată pe această latitudine de 55 grade a emisferei sudice.

Jules Verne în Farul de la capătul lumii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca în fiecare seară
prin geam mă priveşte
soarele

haiku de Constantin Păun din Liniştea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

uneori Luna
se întâlneşte cu Soarele
pe cerul senin
dimineaţa sau seara;
soră şi frate

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gotterdammerung

Ceas de cumpana. Amurg.
Vai, toate catre soare curg -
¬taramul larg si noi cu el.
Pe-o lina aurie apa
Thule si Orplid, tara dupa tara,
toate trec prin soare
ca printr-un inel.
Se curma ziua, vine seara.
Un fluviu purtator a toate
duce plute, varste mute,
catre cele nevazute
in marea noapte.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiindcă în lumea aceasta drumurile toate se înfundă, pe înserate, când Lia a ajuns la pădure, s-a înfundat şi poteca cea netedă şi curată. Lia s-a oprit dar şi, nemaiştiind încotro să apuce, s-a aşezat pe iarba verde şi moale, s-a lăsat în paza duhurilor curate şi, obosită cum era, de drum, a adormit deodată cu asfinţirea soarelui.

Ioan Slavici în Limir-Împărat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ziuă şi noapte

Se stinge soarele
În nostalgia înserării,
Şi sufletu-mi dispare
Pe-aripi de vânt hoinar.
Simt muzici în surdină
De harpe şi uitare,
Nu vreau să vină noaptea.
Să te visez mai rar.
Contur neterminat al nostalgiei
De trupuri dezvelite de iubiri,
Tandreţe limitată
De zorii ce-or să vină,
Suspinele cascadă
Le şterg din amintiri.
Trec poarta de lumină,
În zori de zi e soare.
Găsesc ocean de zâmbet
În universul meu.
Tăceri lămuritoare,
Clipe ce nu-s fugare

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demult am tot vrut să-ţi scriu, într-una din acele seri după o ieşire cu prietenii când simţi că lumea e a ta. Am vrut să-ţi aştern la picioare fericirea pe care o simte cuceritorul, aşa cum se întâmpla pe vremea Regelui Soare. Numai că de fiecare dată eram prea obosit de atâtea ţipete şi mă duceam să mă culc. Astăzi însă vreau s-o fac pentru a simţi acea plăcere încă străină ţie, acea plăcere de a trece de la prietenie la iubire, de la putere la tandreţe. În seara aceasta, te iubesc într-un fel pe care tu nu-l cunoşti la mine: nu sunt nici slăbit de atâtea călătorii, nici copleşit de dorinţa de a te avea lângă mine. Îmi stăpânesc dragostea pentru tine şi o transform într-unul din acele elemente care mă clădeşte.

Jean-Paul Sartre în scrisoare către Simone de Beauvoir (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!