Timişoara şi aer

«După cum se ştie, Lemnul auriu-sacru (la "inimă" / "miez", floare etc.) este element de fundament de lume / lumi, păstrat drept axis mundi pentru cele zece ceruri în "panoul central" al Daciei trecute de la "politeism", la "monoteismul Zalmoxianismului cogaionic-tetradic" (din orizontul anului 1600 î. H.), axis mundi reprezentat de Brad (Abies alba), de Dăcin (Larix decidua) şi de alte (lemne de fac bune fructe) zeci de soiuri dendrologice corespunzătoare altitudinii formelor de relief armonic (din Matcă şi până în "creier de Munte", neapărat cu Gură de Rai): alun, carpen, dăcin, fag, măr, mesteacăn, molid, nuc, pin, plop, salcie, soc, stejar, tei, tisă etc., toate fiind rod al conlucrării dintre elementul Lemn şi celelalte patru ‒ Aer, Apă, Foc, Pământ ‒, din orânduirea Materiei Informe, materie "infinit-imperfectă", drept prim-înfăptuire întru Sacrul Întreg Cosmic, datorată lui Dumnezeu-Unu[l], Sacru Întreg Cosmic în care Pelasgo- > Valaho-Dacul se bucură că-i dumnezeiască parte...» ‒ (2) / 15 ianuarie 2022
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" cu stihuri inspirate de toacă la Mânăstirea Elementului Lemn» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 121 sq.).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" cu stihuri inspirate de toacă la Mânăstirea Elementului Lemn» (15 ianuarie 2022)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

«Iubito, încă mi-eşti blânda enigmă-sfinx de pe hiatul / dintre viaţă şi moarte, din mejdina dintre cele cinci, / de nuntire – Aer, Apă, Foc, Lemn-eter-liberian şi Pământ, / [...] /... şi ce dacă pe norul / tău drept este doar sâmbătă, şi ce dacă pe nourul meu / stâng stă a ta duminică, tangentă la oxigenu-mi din atrii, / şi ce dacă-i altă zi de luni, Marmur-Lumină, pe cometa / domniei tale, cu ochete-coadă-spirală pe umerii mei / de-om de Cogaion, întru aruncătură de iepuri peste mări, / şi peste acele teluric-de-celeste oceane, punţi-curcubeie, / ori peste coralii domestici, peste oasele sălbaticilor codri, / peste oraşele submerse, chiar peste vulcanii-n erupţie, / şi ce dacă eu mereu întâlnesc, numai în Dacia-mi natală, / şi câte-o neasemuit de frumoasă femeie – ce mă face / să declar şi să-ncep de fiecare dată câte-un cosmic-nou / război pelasgo-troian, până-nving, chiar şi-ntre frunzele / primenite-ale acestei primăveri, sub al zecelea cumulus / ce-aşterne o nouă duminică...?!?» ‒ (XXXII), Sub al zecelea nor ce-aşterne o nouă duminică... / 19 martie 2014
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre-mbumbite stihuri despre elementul Apă» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 83 sq.).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, «"Aforism-brazde" printre-mbumbite stihuri despre elementul Apă» (19 martie 2014)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!