Citate despre Transilvania și iubire, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la Transilvania și iubire, dar cu o relevanță mică.
Cântec pentru Oltenia
De bucurie rar avurăm parte,
În unele duminici, pe la nunți,
Suntem olteni pe viață și pe moarte,
Suntem olteni, adică suntem munți.
Un rost ne-a dat măicuța noastră, dulcea,
Să fim, dintre români, cei mai fierbinți,
Din Dolj și până-n Olt, și până-n Vâlcea,
Și până-n Gorj și până-n Mehedinți!
Oltenia, Eterna Terra-Nova,
Un cântec are astăzi și-n priviri:
Hai Universitatea! Hai Craiova!
Tu, Campioana unei mari iubiri!
La Tricolorul românesc se-nchină
Și-i face jurământ prin luptă, azi,
Oltenia, provincia latină,
A lui Mihai, al nostru, cel viteaz.
[...] Citește tot
cântec interpretat de Valeriu Penișoară, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patria noastră, România - Hora Unirii
Mamă bună-i România,
Că pe toți ne ține glia,
Toți români de-același neam,
Muntean, moldovean și ardelean,
Că ne-am unit toți odată
Și-am făcut țara rotată.
Haideți, frați, mână cu mână,
Să-nvârtim hora română,
Hora păcii românească
Pe câmpia strămoșească.
Vino, frate, hai străine,
Să te prinzi la braț cu mine
Toți la muncă, cu tărie
Și la horă, cu unire.
"Să jucăm hora frăției
Pe pământul României.
Iarba rea din holde piară,
Piară dușmanii din țară,
Între noi să nu mai fie,"
Nici ură, nici dușmănie.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Calma Pleșu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ardealul - ploaie de stele
Cântecul frunzei
în zbor peste ape-i
Ardealul
șuvoiul acesta de stele
ploaie
pe drumuri de munte
cu floarea de colț
cu stânci
și cu pași
același
să nu mai rămâi
Ardealul
e cântecul apei
ce cade-n cascadă
e mersul pe ape
pe Someș și Mureș
când ploaia se varsă
din ochi în priviri
pe frunze
pe mână
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan din Mersul pe zid (29 martie 2013)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beau iaurt
Beau din borcan iaurt și de plăcere freamăt,
Așa-i de răcoros că-l beau până la fund
Parc-aș sorbi Calea Lactee dintr-un capăt
Sunt zeul albiturii ce în lactate mă cufund!
Beau din borcan iaurt, renunț la linguriță.
Laringele îmi gâlgâie a amplă voluptate,
Mă-ndepărtează albul de aria pestriță
Acumulez iubire, respir fermitate
Aproape credeți c-aș face pe nebunu'.
Sunt oacăș, dragilor, nu orice transilvan,
Croiți sunt ardelenii toți până la unu'
Scoțând bănetul, din talent, morman.
Clopurile se-aruncă năvalnic în văzduh,
Și clocotește pălinca sub dopul destupat.
Abrupt tot ce te înconjoară prinde duh
Femei te scoală de la masa înspre pat.
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ioan Alexandru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai presus de cuvinte
mai presus de cuvinte e un sărut de muză
un acoperiș de stele cu lumină argintie
cântecul vieții să răsară pe buză
luna îmi zâmbește freamătul mi-l știe.
ninge cu fală în Ardealul meu drag
ninge și ninge în Muntenia mândră
prin viață iarna mai trece un prag
îmbrăcată cochet în blană de vidră.
ninge cu colinde din Banat în Moldova
neamul se pregătește de sărbători vrăjite
pe aripi de poveste se înalta slova
în case e cald cu iz de nuci prăjite.
mai presus de cuvinte e iubirea divină
când cad mă ridică în tandră lumină.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viitorul
era prin anul patruzeci și șapte
când Mureșul secase, fiind secetă în toate
Moldova era arsă, de soare pârjolită
iar ardeleni la masă n-aveau nici slană, pită.
pe drum vedeai copiii mergând desculți și goi
un trecător șoptește... orfanii din război.
din țări străine morții nu se întorc acasă
și Regele se duse când iarna-i în fereastră.
în jumătate secol își schimbă țara fața.
deși intoarsă roata, se pierde-n vânt speranța.
nu vreau să văd săracii cu mâini în tomberoane
să caute o pâine, când alții vând bomboane
Voi Zei Nemuritori și cei ce cred în Domnul
iubiți această țară și dați-i viitorul!!!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne-mbracă România
Apără Isuse Clujul
Ardealul și România
Și ne taie împrejurul
Să-ți luăm Isuse jugul
Tu să ne fii bucuria
Viața sfântă veșnicia
Ia pe palme România
Când amar virusu taie
Dă-ne Tu neprihănirea
Și ne dăruie iubirea
Peste noi ca o văpaie
Să fim cu Tine-n odaie
Ne dezleagă de păcat
De minciuni fărădelege
Dă-ne Doamne un duh curat
Viața cum ne-ai învățat
S-o trăim ca să ne lege
Iubirea se înțelege
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
România - București
Locul unde picură iubirea
Chiar din stele galaxii
Strecurându-ți viu uimirea
Chiar în ochii tăi cei vii
E meleagu acest"de vis
Inundat chiar din balade
Numele-ți unde-i admis
Cu al lui Emil Palade
Sunt izvoare aici de flori
Și de pași și zbor spre stele
Iar privirile-n culori
Dă farmec patriei mele
Din Cluj până în Constanța
Din Arad până în Iași
Să nu îți pierzi cutezanța
În artă să fii același
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (1 martie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părintelui Arsenie Boca
Mi-îndrept genunchiul, Sfinte, către Tine...
Părinte blând și binefăcător.
Ardealul te-a primit cum se cuvine.
Puțini te cheamă-n suflet, mulți te vor.
Ai răscolit adâncurile stranii
Și plângi uitatul suflet de copil,
Dar faci minuni de dincolo de moarte
Cast slujitor, tăcerilor martir.
În sufletu-mi, te rog, te-adăpostește,
Căci am nevoie de iubirea ta,
Credința ca un mugure mustește
Pentru cei care cred neindoiește
În viața și în nemurirea ta.
Și dă-mi o picătură din lumina
Divinului și tainic împrejur,
Mă iartă, Sfinte, roagă-mi Tu de bine,
Căci te voi însoți pe-al vieții drum.
Doamne, dă iubirea Ta
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă femeilor
Prinos de dragoste v-aducem vouă
Noi, cei prozaici și neîndemânatici
Și admirându-vă, o, stropi de rouă,
Ni se-ntăresc atâția mușchi somatici...
Noi, sexul tare, cum ne place-a crede,
Că suntem, singurii dintru-nceputuri,
Al vostru ochi de acvilă de ne vede
Ne înmuiem și ne simțim rebuturi.
Și totuși, lângă voi ne aflăm rostul,
Dar ne considerați, vai, ce păcat,
Un ne-nsemnat apendice al vostru,
Zbătându-se-n acest Matriarhat.
"Cornițe" tari ne alipiți pe frunte,
De... ea uitați doar când pășiți pe punte
Ș-apoi, mieroase, cu seninătate,
Ne cereți mostre de fidelitate.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Ghe. Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
România dă-i tu azi
colț de rai atâți am vrea
România ca să fie
Dumnezeu dar să ne dea
toți să bem din apa vie
floare azi de orhidee
vrem întreaga Românie
o vrem astăzi o alee
de lumină ca să fie
România cu Ardealul
strop de rouă din Carpați
în români să-nscrie dorul
de-a fi toți oameni curați
Cartea Sfântă a Lui Hristos
ne-o vrem țintă căpătâi
și pe Mielul Glorios
îl vrem dragoste dintâi
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (25 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ardealul-Bijuteria României
Cetatea aceasta dintre munți
Ne spune povești cu izvoare
Oricine ai fi să poți să asculți
Istoria sacră din depărtare
Ardealul aici e o cetate
Cu râuri și dealuri cu munți și povești
Cu schimburi de ochi până departe
Cu șoapte și raze atent de privești
Pe râuri de ochi aleargă mașini
Și totul aici e un picur de rouă
De chipuri senine oamenii-s plini
Când soarele arde când ninge ori plouă
Văzut de Bălcescu Ardealul e-un zid
De munți și miresme de șoapte și dor
O ușă pe care cei de aici o deschid
Cetate și perlă pentru popor
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan din Mersul pe zid (2014)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prutul
Foiuleană verde-verde
Printre brazi și stânci se vede
Firicel de apă vie
Ce se lasă spre câmpie,
Curge, curge-ncetișor,
Străbătând ușor, ușor
Plaiul legănat de dor,
Dinspre nord spre largul zării,
Plaiul nostru dat uitării,
Aripa de est a ȚĂRII.
Toporași și viorele,
Scapă-ne, Doamne, de rele,
Că de trei sute de ani
Am fost vânați de dușmani,
Când de turci și când de ruși
Până-n '92, acuși.
Dă-ne, Doamne, pe pământ
Libertate și cuvânt
Cum era cu Ștefan Sfânt.
Ia-ne zilele amare
[...] Citește tot
poezie de Tatian Miuță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degradatori de nație
Trăim perpetuu în rușine
Oh, națiune, biet popor
Condus de-o gașcă; golănime
Politicând interes... lor.
Rămânem prinși tentacular
De-o caracatiță gigantă,
Infipți în ac de-un insectar
De-o vanitoasă... atentantă.
Mă îngrozește-un car de silă
Că-s provenit de-un timp lugubru
De-o neștiință crasă... Am milă
De mine, ex... comunistul sumbru.
Nu-i-ndeajuns că m-am dezis
De putrezimea de prostie,
De lene, pungășii-n permis
Că știința-i bunul... din hoție?!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea
Doamne, când m-ai întrebat dacă te iubesc,
Ți-am răspuns privind peste Carpați,
La coloana Infinitului.
Am intrat pe Poarta Sărutului,
Și mai apoi stat la Masa Tăcerii,
Gândindu-mă la Pasărea Măiastră
Ce de zor îmi cântă despre șapte vai și-o vale adâncă,
Și am bătut și Ciuleandra pe loc...
Auzindu-mă suspinând, codrii de aramă
Freamătă a istorie, a viață, a iubire, a jale și dor,
Și mă duc printre ei spre apa vie...
Ce izvorăște-ncet din inima munților.
Sufletul meu ești tu,
Țară frumoasă cu oameni bogați,
Cu moldoveni și munteni,
Cu ardeleni și dobrogeni, cu toții frați.
[...] Citește tot
poezie de Florin Mihai Gebescu (10 ianuarie 2019)
Adăugat de Florin Mihai Gebescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra lui Mircea... la Cozia
Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate:
Catre tarmul dimpotriva se întind, se prelungesc,
S-ale valurilor mîndre generatii spumegate
Zidul vechi al manastirei în cadenta îl izbesc.
Dintr-o pestera, din rîpa, noaptea iese, ma-mpresoara:
De pe muche, de pe stînca, chipuri negre se cobor;
Muschiul zidului se misca... pîntre iarba sa strecoara
O suflare, care trece ca prin vine un fior.
Este ceasul nalucirei; un mormînt se desvaleste,
O fantoma-ncoronata din el iese... o zaresc...
Iese... vine catre tarmuri... sta... în preajma ei priveste...
Rîul înapoi se trage... muntii vîrful îsi clatesc.
Ascultati!... marea fantoma face semn... da o porunca...
Ostiri, taberi fara numar împrejuru-i înviez...
Glasul ei se-ntinde, creste, repetat din stînca-n stînca,
Transilvania l-aude, ungurii se înarmez.
[...] Citește tot
poezie clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Precursorii și urmașii (O schițare în versuri a istoriei literaturii române)
EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schițare a ei, expusă în numeroase strofe nepretențioase, scrise pe înțelesul tuturor și trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă țară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de față este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulți dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanță națională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.
Arhitecții de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omenești,
S-au născut, trimiși de ceruri, și pe plaiuri românești.
Prima scriere-n română e-a lui NEACȘU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Brașovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinșpe și sfârșea cu douășunu...
"Dau știre Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc și Mehmet din Sofia au pornit..."
Așa scrise NEACȘU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că și mai vechi sunt texte românești care-o s-apară.
Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărți,
Apărură-n largul țării, cât poți urmări pe hărți.
Știm din școli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
De ce plângi mamă? (baladă, în memoria celei ce mi-a dat viață)
De vei citi aceste versuri,
Vei înțelege foarte mult,
Vei ști că dragostea de mamă,
E prea puțin, un... cult.
Când îți văd privirea tristă
Și pleoapele-n lăcrimate,
Simt că inima-mi plesnește
Și deodată nu-mi mai bate.
Să-mi revin mă uit la soare,
Îmi șterg fruntea și obrazul
Și-ncercând să-ți fur o vorbă
Te-ntreb mamă: -Ce-i necazul?
Tu te-ntorci, privind spre mine,
Îți stergi ochii cu năframa
Și c-o voce tremurândă
Spui zîmbind: -Mânca-te-ar mama!
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cu gândul la Ardeal
În țara moților mă simt
Ca în Oltenia mea natală,
Aici am prieteni care nu mă mint,
De o frăție ancestrală.
Pe Craiul Moților îl știu,
C-am hoinărit cu el prin țară.
În amintirea lui eu viu
Aici, în fiecare primăvară.
Cu Transilvania Română
Noi suntem frați de când ne știm,
De-aceea spun, ca să rămână:
Aicea vrem noi să trăim!
Trăiască țara românească,
Întru frăție și iubire,
Ardealul nostru să trăiască,
De-a pururi și în nemurire!
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Transilvania și iubire, adresa este: