Transilvania şi timp

Avem o ţară

Avem o ţară unde au stăpânit odată
Vitejii daci, bărbaţi nemuritori.
Şi unde stau de veacuri laolaltă,
Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări.

Avem troiţe sfinte, altare şi icoane
Şi candeli ard cu mii de pâlpâiri;
Avem atâtea lacrimi şi prigoane
Că ne e plin pământul de martiri.

Avem la Putna, Sfânt şi viu cu duhul
Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;
Şi azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul,
Va răsturna cinci veacuri de pământ.

Avem pe Brâncoveanu pildă tare,
Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;
Ca să păzească fără de schimbare
Credinţa dreaptă-n care s-au născut.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nouă, nobililor din Transilvania, nu ne place ideea că rămăşiţele noastre s-ar putea amesteca cu cele ale plebei. La vârsta mea, nu mai caut nici plăcerile, nici bucuriile vieţii, nici strălucirea voluptoasă a soarelui sau licărul tremurului de ape care îi fascinează pe tineri. Nu mai sunt tânăr şi inima mea, după ani mulţi de plâns morţii, nu mai este înclinată către veselie. În plus, şi zidurile castelului meu s-au prăbuşit; e năpădit de umbre, iar vântul suflă rece prin ferestre şi printre creneluri. Îmi plac întunecimea şi umbra, de cele mai multe ori prefer să stau singur cu gândurile mele atunci când nu sunt obligat să ies în lume.

citat celebru din romanul Dracula de Bram Stoker (1897), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi visăm la ceea ce citeam în copilărie în romanele science fiction; Jules Verne, care ne îndemna să zburăm spre Lună, belgianul Tintin zbura spre Lună; imaginaţia noastră s-a dezvoltat în acea vreme, iar eu am fost moştenitorul acelei imaginaţii dezvoltate. Cosmonautica îmbracă însă un aspect mult mai vast, cu multe conotaţii teoretice, care s-au transpus în practică prin zborurile efective ale omului; s-a început cu aviaţia (probabil vă amintiţi de pionerii aviaţiei româneşti; Traian Vuia care în 1906 s-a ridicat de la Pământ; Aurel Vlaicu, care a construit avioane pe teritoriul României; Henri Coandă, recunoscut ca pionerul aviaţiei cu reacţie în 1910, a construit un avion al cărui motor mergea pe principiul reactive). De la teoria aeronautică aplicată în aviaţie până la teoria aplicată în zborul rachetei este o oarecare distanţă. Unul dintre pionerii tehnicii rachetei este rusul Constantin Ţiolkovski, care a descoperit principiul de bază al deplasării rachetei şi transilvăneanul Hermann Oberth, considerat şi părintele navigaţiei spaţiale.

citat din Dumitru Prunariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În veci, ortodocşi

De mic, sunt ortodox, ca toţi ai mei
aceasta e credinţa mea creştină,
am învăţat cu tălpile să calc,
cum am aflat că mâna se închină.

Atunci am înţeles că sunt dator
să nu cedez cumva vreunei noxe,
ci să rămân, cu neamul meu cu tot,
fidel pe veci credinţei mele ortodoxe.

Ai mei puteau muri şi n-ar fi dat
credinţa lor pe niciun fel de bunuri,
nici dacă ar fi fost crucificaţi,
nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul.

În anii dogmei, mi-am păstrat şi eu
în fiece istorică furtună,
credinţa-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,
prin toţi ai mei, Biserică străbună.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu (12 noiembrie 1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan şi Radul

I

Ştefan cel Mare,
Acela care
Păreche n-are
Sub sfântul soare,
Duce o ceată
Moldovenească
În loc de plată
Să-şi dobândească
Pradă bogată
Şi voinicească.

Radu cel Mare,
Acela care
Păreche n-are
Sub sfântul soare,
I-a pus în cale,
Păzind moşia,
În deal şi-n vale,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele cel mai adevărat, autentic, de la primul descălecat prin Traian este rumân sau romanus, care nume acest popor l-a păstrat întotdeuna între dânşii şi îndată după descălecat şi după pustiire, cum s-a spus, şi după al doilea descălecat, până astăzi, acelaşi nume este dat deobşte muntenilor şi moldovenilor şi celor ce locuiesc în ţara Transilvaniei. Rumân este un nume schimbat în curgerea anilor din roman; şi astăzi când întreb pe cineva dacă ştie moldoveneşte, spun: ştii rumâneşte aproape ca: scis romanice. Un alt nume ei înşişi nu au primit între dânşii niciodată.

în Cronica Ţărilor Moldovei şi Munteniei (Cronica Polonă) (19 iunie 1673)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când zorile se varsă

mă trezesc mereu când zorile se varsă
încep o nouă zi cu suflu optimist
astăzi nu vreau timpul să-mi joace o farsă
vreau să fie amiabil, nobil, altruist.

iubesc, iubesc, iubesc cântecul şi versul
iubirea mea mă ţine-n pace şi în armonie
cu soarele cu luna cu întreg universul
şi inima trăieşte sublimă simfonie.

mă căţăr ca iedera pe arborele vieţii
până sus la coroana verde, mireană
la raza ce inspiră artiştii, poeţii
când se strecoară suav pe sub geană.

slăvesc glia mea şi viţa ardeleană
mi-au fost răsfăţuri şi divină hrană.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tinereţe, spre sfârşitul anilor '60, Costi lucrase într-o fabrică de complexitate maximă, construită de nemţi în Ardeal. De la conducătorii germani la care fusese trimis pentru specializare, el a prins un sistem foarte inteligent de transmitere a sarcinilor către subalterni, pe care l-a practicat apoi toată viaţa lui de inginer.

Gheorghe Dobrovolschi în Prin ceaţa deasă fără busolă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare: Ce trebuie să luăm aminte despre Moldova?

Răspuns: 1). Precum Ardeal, aşa şi aceasta are îndestulare de vin, pământul gras, heleştee, bivoli şi munţi îmbogăţiţi cu aur şi argint, aşijderea păduri, pomăt mult, de tot felul de dobitoace şi mulţime de miere, cai turceşti şi rumâneşti. Lungimea este de 35 de mile şi lăţimea de 28. Mai demult această ţară se numea Dakie Ripensască (sau Alpest rasască), după aceea, de la multe feluri de neamuri, se numea Gepidia şi Goţia, iar de unguri Kumania. Partea despre miază-noapte, pentru apa Moldovei şi muntele Ceahlăului, anume Moldova, iar partea despre amiază-zi, anume Valahia de peste munţi, care, până la anul 1449, da bir ungurilor, iar apoi dă turcului, pe fieştecare an: 58.000 galbeni italieneşti, cai 500 şi şoimi 300. (...)

4). Locul cel dintâi în Moldova se numeşte Iaş sau Eş, care este Mitropolia a tot Principatul, aproape de apa Prutului, ce se numea mai demult Hierasum, unde este curtea Prinţului, pentru care însuşi Traian împăratul în cărţile sale face arătare că ar fi zidită înainte de naşterea lui Hristos, pentru locuirea comisului romanilor şi a străjilor lui, în care curte se numără 16.000 de odăi. (...)

5). Iaşul a luat nume de la străjile romanilor, ce se chemau iaziges şi de la şanţul cel de bătaie, întru care oraş este scaunul arhiepiscopiei.

Amfilohie Hotinul în De obşte gheografie pe limba moldovenească scoasă de pe geografia lui Buffier, Despre Moldova (1795)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de fraţi

Dinspre Prut un vânt adie şi se zbenguie uşor
Cu o rază de lumină ce zăpada o topeşte,
Lin mă mângâie pe frunte şi îmi spune-ncetişor:
-"Scoală-te, deschide ochii şi din somnu-ţi te trezeşte!

Ia ascultă-ţi sora, fraţii... cum suspină şi cum plâng!
Spune, nu te răscoleşte plânsul lor de dor şi jale?
Doina noastră cea străbună se aude-ades prin crâng
Că şi râul se-nfioară şi o duce-ncet la vale.

După-atâţia ani de plânset, vor şi ei să vadă-un semn
De la voi, o mână-ntinsă, un alint să-i mai împace.
Nu mai staţi în nepăsare, nu mai fiţi aşa... de lemn,
Căci se zvârcoleşte Stefan în mormânt şi n-are pace.

Aţi uitat că au în vine tot un sânge de român?
Le e dor şi lor de Putna, Ipoteşti şi de Ardeal...
Si-n Moldova lor, acasă, ei se află la stăpân
Care-i minte că li-i frate, căci muscalu-i tot muscal!

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul

era prin anul patruzeci şi şapte
când Mureşul secase, fiind secetă în toate
Moldova era arsă, de soare pârjolită
iar ardeleni la masă n-aveau nici slană, pită.

pe drum vedeai copiii mergând desculţi şi goi
un trecător şopteşte... orfanii din război.
din ţări străine morţii nu se întorc acasă
şi Regele se duse când iarna-i în fereastră.

în jumătate secol îşi schimbă ţara faţa.
deşi intoarsă roata, se pierde-n vânt speranţa.
nu vreau să văd săracii cu mâini în tomberoane
să caute o pâine, când alţii vând bomboane

Voi Zei Nemuritori şi cei ce cred în Domnul
iubiţi această ţară şi daţi-i viitorul!!!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decepţie politică

Cum merg toate azi în ţară
Ca la balamuc, pe roate
Strâmbe, şui, cu scârţ, pătrate,
Mă gândeam aşa,-ntr-o doară:

Dacă au partid şi foştii,
Lăutarii, papagalii,
Verzii, rromii, panglicarii,
S-aibe un partid şi proştii,

Fi'ndcă, pe bună dreptate,
Câţi suntem făcuţi grămadă,
Plus, câţi dau în gropi pe stradă,
Am fi în majoritate,

Şi-n mod cert, şi prin urmare,
Vom schimba fără excepţii,
Tot ce au promis destepţii,
De când sunt la guvernare,

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergare târzie

Am alergat să prind lumina...
Dar noaptea cobora sub deal,
Să lumineze rădăcina
Pierduţilor de prin Ardeal,

Era doar noapte şi-ntuneric,
Lumina s-a ascuns pe cer,
În stelele care feeric
Sporesc mereu al său mister

Când am atins bolta cu mâna
Secundele s-au dezlegat,
A coborât spre zori lumina
În clipele care-au plecat,

S-au dus să-si caute sorocul
De întuneric au scăpat,
Cărarea lor ardea ca focul
Când nori mergeau la adăpat,

[...] Citeşte tot

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perle de timp

Acolo, unde plânsul zgomotos al izvoarelor
deşteaptă geana dimineţii,
căzând în cascade reci prin văi şerpuitoare şi tămăduitoare pentru suflet,
ne-am răcorit râvna inimii
şi durerea picioarelor zglobii neînţărcate de drumeţii,
aşa cum ploile reci răcoresc duritatea fierbinte a pietrelor încinse de soare.
Acolo, unde aburul ceţii se ridică spre cer
lăsând în urma lui fantomele brazilor bătrâni
şi aromele verzi ale naturii,
surâsul soarelui scalda perlele de rouă
agăţate pe suliţa fiecărui fir de iarbă
construind un câmp de vis
pentru ochii noştri sensibili la frumos.
Rătăciţi printre flori de câmp,
adorate de cerul sufletului,
timpul îşi lăsa clipele în zbor mărinimos
să trecă pe lângă noi ca vântul gândului.
Sărutată îndelung de tine iubire
şi de tot raiul înconjurător,
având martori ochii lacomi ai drumeţilor,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (23 iunie 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta, iubită Românie...

Sunt ani şi ani iubită Românie,
De când românii toţi s-au adunat,
La Alba şi-n deplină armonie,
Îmbrăţişaţi în horă au intrat.

Cu bucurie "La Mulţi Ani" îţi cântă,
Poporul din Ardeal şi de pe Prut,
Iar eu mă-nclin cu drag măicuţă sfântă
Şi glia strămoşească o sărut.

Veniţi cu toţi la hora înfrăţirii,
Uniţi să fim din nou ca şi atunci,
Când un Mihai a rupt lanţu-nrobirii
Şi-am devenit mai tari ca nişte stânci.

Deşi de-o vreme ploi de răutate,
Ne-au împroşcat cu-al şarpelui venin
Privându-ne de orice libertate
Şi-n inimi au lăsat numai suspin.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardealul

Fiii tăi îşi blestemară ziua naşterii, amară
întuneric şi ruşine, cazne grele şi omor
şi ca turme fulgerate din senin se-nspăimântară
prigoniţi de-un înger negru tocmai pe moşia lor
s-au lipit de stânci şi codri, şi în mlaştini se-adânciră
şi-au durat colibe-n râpe, tot prin peşteri au cinat
se hrăneau cu rouruscă, mânătărci şi calomfiră
peştele le-a fost tainul, jirul, trudnicul vânat
Fluvii tragice brăzdară chipul tău ca de icoană
ai trăit fără prihană un mileniu greu, de iad
te-au secătuit de vlagă, ţi-au supt sângele din rană
ţi-au smuls vintrele de aur, grâul, munţii verzi de brad
tu aveai aici cutume, ei – doar acte mincinoase
dreptul tău era vecia, traiul demn şi înţelept
în adâncul tău prinsese rădăcini un cer de oase
ei le-au profanat cu ura şi cu lipsa lor de drept
Aveai sanctuare dace, temple şi mulţimi de castre
mii de pietre funerare şi inscripţii vechi de rit
în întreg acest tezaur al eternităţii noastre
ei au răsucit cu poftă plugul lor cel ruginit

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din 101 poezii * 101 bijuterii
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prutul

Prutule, de-atâta vreme, cât eşti azi de tulburat
De sudalme şi blesteme, oare cum de n-ai secat,
Cum de albia-ţi bătrână încă ţine-un brav popor
Să nu dea mână cu mână sub acelaşi tricolor?...

Şerpuind, cobori în valuri dor de veacuri clocotit,
Pân' şi sălciile-n maluri ţi-au uscat de-atât bocit,
Cum de ne mai stai în cale între Nistru şi Carpaţi
Dup-atât amar şi jale când de-o mamă suntem fraţi?

N-auzi tu cum plâng morminte, glasul marilor srăbuni,
Cum bat clopotele sfinte, singure, la rugăciuni?!
Stefan-Vodă şi cel Mare, nu-i auzi pe-ai lui voinici
Cănd prin lunca ta, cărare, făceau printre venetici?

Cum de stai curgând alene şi priveşti cu nepăsare
Haita fiarelor viclene ce te ţine la hotare?
Când vei spulbera tu norii cei spurcaţi din răsărit
Ce ne-au otrăvit feciorii, neamul ni l-au pângărit?...

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teoria rasei ariene a fost promovată inclusiv în România, în anii războiului (1941-1945), fără rezultate concludente. Din fericire, românii au o structură net diferită de alte popoare europene care au îmbrăţişat asemenea idei. Experimentul Lebensborn nu a prins în România decât foarte timid, în Ardeal, un obstacol de netrecut fiind biserica ortodoxă foarte conservatoare în relaţiile de cuplu şi a copiilor născuţi în afara familiei.

Cornel Şomîcu în ziarul "Adevărul" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Noi în cel dintâi război
am ajuns prin moarte noi,
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
am dat sânge şi sudoare
pentru România mare,
Doamne, ocroteşte-i pe Români!
Am dat viaţă şi soldaţi,
pentru-o patrie de fraţi,
am dat fapta, am dat zisa
de la Nistru pân-la Tisa.
Dar pe urmă-n patruzeci,
anul marii făr-delegi,
două fiare ne-au muşcat
Ultimatum şi Diktat.
Biata lume nu ştia
că-ntr-o zi la Moscova
au semnat un pact neghiob
Molotov şi Ribbentrop.
Iar fascismul mondial
ne-a luat parte din Ardeal,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardealul - ploaie de stele

Cântecul frunzei
în zbor peste ape-i
Ardealul
şuvoiul acesta de stele
ploaie
pe drumuri de munte
cu floarea de colţ
cu stânci
şi cu paşi
acelaşi
să nu mai rămâi
Ardealul
e cântecul apei
ce cade-n cascadă
e mersul pe ape
pe Someş şi Mureş
când ploaia se varsă
din ochi în priviri
pe frunze
pe mână

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan din Mersul pe zid (29 martie 2013)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!