Ți-e sufletul ...
De suflet îti atârnă cerceii ca de boltă,
Ții în verigi și luna și soarele și norii.
Tresari din tot azurul când l-au atins cocorii,
Și stelele din spice adie ca o holdă.
Ți-e sufletul ca marea, în crunta ei putere.
Se zbat corăbii negre, furtuni și morți crăiești,
În miturile groase dorm umbre și mistere,
Ca-n fundurile lumii ascunse prin povești.
Ți-e sufletul ca brazda, ca grâul și renaște,
Plugarul și sudoarea de sânge, boul, plugul,
Nădejdea arăturii bogate către Paste,
Și ploaia-nviorată și nouă și belșugul.
Ți-e sufletul ca floarea duminicii sonore,
Mireasma de lumină și leacul fericit.
Otrăvurile-ascunse în ierburi ți-l ucid.
Dar sufletul ți-e încă și mai presus de toate,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dormi?
Dormi, sufletul meu? te-ai culcat?
Plouă și singur mi s-a urît.
Vreau să nu te supăr.
Te-am văzut citind la lampă
Și n-am băgat de seamă
Când ai închis oblonul din grădină,
Tărcat cu dungi egale de lumină.
Am bătut încet în fereastră
Și iar am bătut, mai tare,
Și am intrat în încăperea ta.
Curată rînduială!
Cartea sta deschisă la pagina albă:
Toate paginile cărții erau albe.
Ce citeai tu într-o carte fără slove?
Patul era nedesfăcut.
Cearșaful nou, perina proaspătă.
Unde ai plecat?
Unde umbli noaptea singuratec?
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O furnică
O furnică mică, mică
Dar înfiptă, va să zică,
Ieri, la prânz, mi s-a urcat
De pe vișinul uscat
Pe picioare, pentru căci
Mi le-a luat drept niște crăci.
Mărunțica de făptură
Duse harnică la gură
O fărâmă de ceva
Care-acasă trebuia
Așezat în magazie
Pentru iarna ce-o să vie.
"Un' te duci așa degrabă
Gândul meu mâhnit o-ntreabă
Încă nu te-ai lămurit
Că greșești și-ai rătăcit?
Cu merinda îmbucată
Te-ai suit până-n cravată
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la somn, dar cu o relevanță mică.
Tu nu ești frumusețea...
Tu nu ești frumusețea spiralelor candide,
În ochi tu nu duci moarte și perlele lichide
În cari răsfrîng misterul văpăile livide.
Nici flori n-atingu-ți fruntea spre dînsele plecată,
Nici pagini cu poeme rămase de-altădată
Nu se desfac nostalgic în dreapta-ți inelată.
Tu nu cunoști otrava gîndirii și-a vegherii:
Fantasmele de fildeș, regini ale tăcerii,
Nu ți-au suflat miresme subt salciile serii.
Tu știi că de cînd lumea e liniște și pace,
Că drumul e pe care păianjenul îl face
Țesînd în umbră caldă velurele să-mbrace
Subt cari stagnează ochii și pletele-ți opace.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu ești frumusețea...
Tu nu ești frumusețea spiralelor candide,
În ochi tu nu duci moarte și perlele lichide
În cari răsfrîng misterul văpăile livide.
Nici flori n-atingu-ți fruntea spre dînsele plecată,
Nici pagini cu poeme rămase de-altădată
Nu se desfac nostalgic în dreapta-ți inelată.
Tu nu cunoști otrava gîndirii și-a vegherii:
Fantasmele de fildeș, regini ale tăcerii,
Nu ți-au suflat miresme subt salciile serii.
Tu știi că de cînd lumea e liniște și pace,
Că drumul e pe care păianjenul îl face
Țesînd în umbră caldă velurele să-mbrace
Subt cari stagnează ochii și pletele-ți opace.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu ești frumusețea...
Tu nu ești frumusețea spiralelor candide,
În ochi tu nu duci moarte și perlele lichide
În cari răsfrâng misterul văpăile livide.
Nici flori n-atingu-ți fruntea spre dânsele plecată,
Nici pagini cu poeme rămase de-altădată
Nu se desfac nostalgic în dreapta-ți inelată.
Tu nu cunoști otrava gândirii și-a vegherii:
Fantasmele de fildeș, regini ale tăcerii,
Nu ți-au suflat miresme subt salciile serii.
Tu știi că de când lumea e liniște și pace,
Că drumul e pe care păianjenul îl face
Țesând în umbră caldă velurele să-mbrace
Subt cari stagnează ochii și pletele-ți opace.
Copil naiv! de-aceea te-ador și te mângâi
Cu fața-nmormântată ca-n floare de lămâi
În carnea-ți netezită de buzele dintâi!
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Caligula
Dorm în umbră legănate lebezile-n puf de undă,
Cuiburi albe, perini albe, printre stele furnicar.
Cîte-o stea însingurată cată-n aripi să se-ascundă
Cîte-o lebădă-și îndreaptă capul, ca un nenufar.
De pe pod, la miezul nopții, le aruncă mîna bună
Pîinea, ce nutrește truda și trudește visătorii.
Mîini, lăsați-le flămînde să se-acopere cu lună;
Lebezi, ațteptați ca pîinea să v-o dea semănătorii.
Stea cu stea pe-ntinsul undei liniștite pun cleștar
Și printr-însul zugrăvite lebedele par și luna.
Plîngeri de viori și fluier cad în lac mărgăritar
Și se-aud din depărtare lovind unda cîte una.
În palatele aprinse, cu balcoane și unghere.
Liturghia bogăției are și-astă-seară loc.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adam și Eva
Urându-i-se singur în stihii,
A vrut și Dumnezeu să aibă-n cer copii
Și s-a gândit din ce să-i facă,
Din borangic, argint sau promoroacă,
Frumoși, cinstiți, nevinovați.
Se puse-așezământul dintre frați.
Dar i-a ieșit cam somnoros și cam
Trândav și nărăvaș strămoșul meu
Adam;
Că l-a făcut, cum am aflat,
Cu praf și nițeluș scuipat;
Ca să încerce dacă un altoi
De stea putea să prindă pe noroi,
Că, de urât, scuipând în patru zări,
Stingher,
Făcuse și luminile din cer.
Dar iată că l-a nimerit,
Din pricina aluatului, greșit,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietenul sufletesc
Dacă-l întrebi de sănătate,
El stă cu buzele umflate.
Dacă-l oprești cumva la masă,
Zice că supa e prea grasă
Și, încă de la început,
Bucatele nu i-au plăcut.
Îi dai țigare și-l surprinzi
C-așteaptă să i-o și aprinzi.
Te-ntreabă cît cîștigi din meserie
Și cît plătești semestrul de chirie.
Se pare că ar fi avut
Și gîndul la un împrumut.
La urma urmei, dacă n-ai peșin,
S-ar mulțumi cu mai puțin.
Zici dumneata, el zice tu,
Zici ba,
El zice da.
Nevastă-ta îi pare pricepută,
Dar, după față, cam trecută.
Nu știe ce-ai că ai albit
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blesteme
Prin undele holdei și câmpi de cucută,
Fugarii-au ajuns în pustie
La ceasul când luna-n zabranice, mută,
Intră ca un taur cu cornu-n stihie,
Și gândul meu gândul acestora-l știe:
In împărăție de bezna și lut să se facă
Grădina bogată și ogada săracă.
Cetatea să cadă-n nămol,
Păzită de spini și de gol.
Usca-s-ar izvoarele toate și marea,
Și stinge-s-ar soarele ca lumânarea.
Topească-se zarea ca scrumul.
Funingini, cenușă, s-acopere drumul,
Să nu mai dea ploaie, și vântul
Să zacă-mbrâncit cu pământul.
Subolii și viermii să treacă pribegi
Prin stârvuri de glorii întregi.
Să fete în purpură șorecii sute.
Gânganii și molii necunoscute
Să-și facă-n tezaur cuibare,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi din Cuvinte potrivite (1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Tudor Arghezi despre somn, adresa este: