Valeria Mahok despre apă

Armonii, de vară...

A căzut Vara pe plai,
Mândră ca un prinţ bălai,
Călare pe-un cal de foc,
S-aducă lumii noroc
Şi belşug în holde bune,
Pentru bucurie în lume.

A căzut Vara-n câmpie
Şi-a pus florile pe ie
Şi-n cosiţe împletite,
Cosânzene fericite
Stau la rând să se mărite,
Pentru vise împlinite.

A căzut Vara cu dor,
Peste ape de izvor,
Limpezi ochi ca de fecioară,
Să-i iubeşti, dorul să-ţi piară,
Să-ţi adapi setea râvnită,
Lângă draga fericită.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (10 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se răsfaţă vântul în codru
Şi amurgul îl îngână,
Sărutându-i fruntea verde,
Ca un prinţ din lumea bună,
Îi alină marea sete
De iubire si candoare,
Pentru apa de izvoare
Şi sprintene căprioare
Cu poveşti nemuritoate,
Spuse în şoaptă cu rabdare,
Pentru cine vreme are
Să înţeleagă lumea mare.

Valeria Mahok (7 iunie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi trebuie decât o singură minune...

Nu-mi trebuie şampanii, ca să-mi descânţi iubirea,
Care se îneacă deseori în ea, la braţ cu amăgirea,
Nu-mi trebuie vorbe premeditate,
De Casanova ce le ştie pe toate,
Cu pretenţii scumpe sau deocheate,
Vreau frumuseţea modestă a unui câmp de flori,
Sub cer albastru, ca ochii tăi senini, fără de nori...
Şi apă rece de izvor,
Ca să-mi astâmpăr inima şi glasul,
Când focul lor revarsă iubire pe alături,
Înundându-mi patetic simţirea.

Nu-mi trebuie mătăsuri scumpe,
Pe care trupul să mi-l dezmierd alene,
Ca o divă plină de interese...
Ci doar un pat de flori
Şi tu să-mi fii alături, lângă mine,
Sub bolta nopţii înflorată de stele,
Iar Aria fericirii să ne surprindă,
Să ne mângâie, să ne dezmierde,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (7 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigarea colindătorilor

Hai! Crăciun în casă,
În casă curată
Şi mult luminată,
De venirea lui,
Ziua Domnului,
A mântuitorului,
Bucuria omului.

Hai! Crăciun în casă,
Intră pe fereastră,
Cu colindă aleasă,
La cei ce te-aşteaptă,
Cu brad şi beteală,
În prag cu aburi şi zăpadă.
Cu stele de gheaţă,
În geamuri cu ceaţă.

Hai! Crăciun în casă,
Cu colaci pe masă,
Şi sarmale-n oală,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (27 decembrie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-ţi omule, frumosul din suflet

Când printre brazi brumaţi de timp,
Răsare în împărăţia ei ochioasă luna
Şi întregul vieţii luminează pe pământ,
Dezmiardă în ploaia ei de raze argintii
Frumosul lumii adormit în noapte
Şi-i dă culori feerice naturii şi iubirii,
Cum nu s-au mai văzut,
Decât în raiul pământesc, bine privit.

Priveşte-ţi omule, frumosul din suflet
Priveşte-i lumina transparentă,
Ca limpezimea apei de izvor
Şi vezi ce simţi cu adevărat,
În sufletul de viaţă frământat, în timp;
Prin vene îţi va curge poezia,
Inima îşi va deschide trandafirul roşu al iubirii,
Ca altruismul dărnicia
Şi Venus va cânta divin,
Pe-a timpului nemuritoare harfe vechi
Şi pe al tău destin.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am furat...

Am furat o rază de soare
Şi am ascuns-o în suflet,
Ca fericirea unui copil binecuvântat,
Să-mi lumineze zilele gândurilor bune,
De om maturizat.

Am furat nopţilor o rază de Lună
Şi mi-am prins o în păr,
Că o iubitoare cadână,
Să-mi lumineze spiritul frumosul înstelat.

Am furat din verdele Naturii vii,
Hulpavă ca un animal înfometat
Şi mi-am îmbrăcat sufletul întristat
Cu spiritul speranţei neestompat.

Am furat din frumuseţea florilor
Şi din culorile curcubeului mi-am făcut ochelari,
Ca să văd Raiul pământului, pentru oameni lăsat.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (25 iulie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe

Aş vrea să mă întrec cu peştii
În ape de cleştar,
Aş vrea să mă înalţ cu păsări
În albastru zbor,
Aş vrea să cânt la cer
Ca Lia ciocârlia,
Aş vrea să fiu iubită
De toţi ca şi Maria,
Aş vrea să fiu din nou
Copil nevinovat,
Să mai trăiesc nemuritoare
Clipe de altădată.
Aş vrea să înţeleg
Izvorul dulce când vorbeşte,
Şi vântul, când este turbat,
Şi în geamuri vuieşte.
Aş vrea să am rochiţe,
Ţesute cu mândre flori de mai
Şi să dansez cu fluturii-n alai,
Aş vrea să înţeleg,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (20 septembrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Între maluri umezite apa curge fără griji,
Peste pietre şlefuite şi cascade în oglinzi.
Dar amintirile vieţii, frunze verzi în crengi de timp
Ne petrec cu doruri calde, ce sufletul ne cuprind,
Până când încet se pierd şi muţesc după un timp,
Lăsând loc altor mlădiţe să se înfrupte din destin,
Căci viaţa ca şi apa nu se lasă păcălite,
Între maluri umezite ele curg că sunt iubite.

poezie de Valeria Mahok (13 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am războit cu tine...

M-am războit cu tine, soartă capricioasă,
Meniul vieţii dulce picant
Oferit pe tava fals prietenoasă
M-a dezarmat şi călit totodată,
Ca oţelul răcit în vadra cu apă furioasă.

Sarea, piperul şi mierea vieţii,
Esenţe gustoase, plăceri efemere...
M-au ademenit şi lacom le-am savurat,
Dar am plătit pentru ele,
Cât pentru două vieţi şi încă o dată,
Până m-am deşteptat.

Lăcomia n-are stofă cerească,
Necontrolată, pe toţi ia dărâmat.

poezie de Valeria Mahok (10 noiembrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-mă, Doamne, vis...

Fă-mă Doamne, vis de noapte,
S-aprind gândurile toate
Şi stelele în policandre.
Să culeg mesaje coapte,
Pentru zile mai bogate.

Fă-mă Doamne, vis de ziuă,
Să colind lumea pe rouă,
Să râd, soarelui în faţă,
Ca o sfântă dimineaţă,
Nepârlită de viaţă
Nici pe dos şi nici pe faţă.

Doamne, fă-mă vis de primăvară,
Să-i sărut livada iară...
Să îi fur miresmele,
Să le-mpart cu fetele,
Cum împarţi şi tu voios,
Bucuriile frumos.

[...] Citeşte tot

rugăciune de Valeria Mahok (21 septembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bulgăr de viaţă

Bulgăr de foc,
Stea cu noroc,
Lumină, căldură,
Viaţă de aur pură,
Recolte, mângâie,
Creşte, învie,
Viaţa în bucurie.

Bulgăr de apă,
Lumea adapă,
Enigmatică fată,
Leagăn de viaţă,
Vieţi să-ţi înflorească,
Mână cerească
Spală, mizeria omenească.

Bulgăr de pământ,
Viaţă şi mormânt,
Desprins din geneză
Ne suporţi în taină,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul lumii?

Păsările cerului
S-au rărit şi au răguşit.
Apele, în furia lor nebună
Rup totul în cale,
Şi furia cerului s-a dezlănţuit.
Hainele vii ale naturii,
Pe nesimţite,
Îşi schimbă culoarea în gri.
Soarele nemulţumit topeşte
Minţi sclipitoare,
Răutatea e în floare,
Poluări alese
Oamenii au îmbolnăvit.
Limbile amestecate
Nu se mai înţeleg,
Chiar şi animalele au înnebunit.

Ce e cu tine, lume?
Te-apropii de sfărşit?
Doamne! Ne-ai dat viaţă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (19 iunie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Lampadarul nopţii senine
îmi stropeşte cu lumina palidă
cernută prin ferestre mute,
tâmplele încinse de gânduri sure,
care îmi ronţăie fără milă oasele vechi
şi carnea din spate,
ca torentul înfuriat de pante.

Bine că nu-mi pot scoate la lumină
durerea trupului muribund întins în pat,
Ca apa liniştită în vad,
Biciuit fără milă de destin,
Sau lupta acestuia cu timpul meschin.

În catedrala inimii bolnave,
Clopotele au pierdut
pulsul normal de mult
Şi sună prelung a disperare,
Căci nu mai are cine să le asculte vibraţiile,
în nopţi cu lună plină, surâzătoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (3 august 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţii minte

Ţii minte când ne închinam?
În faţa micului altar,
Din inimă de munte,
Doar noi doi, martor Dumnezeu
Şi ale noastre jurăminte.

În mica bisericuţă,
Cu brâu de brazi,
De ger încremeniţi,
Pe scaunul lui Noica
Te-ai aşezat tăcut.

Tăcerea era plină
De icoane sfinte,
Din apa sfinţită,
Pe rând noi am băut
Şi pentru ai noştri morţi,
Noi am aprins lumini,
Sus în munţii Păltiniş.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (7 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri reci

Azi străbat cărările,
Iernii îi fac poftele;
Lăudând troienile,
Scrobite şi dantelate,
De vântul rece sculptate,
Ca să nu fie uitate.

Valea pare încremenită,
Câte o cioară o mai descântă,
Brodată e alba-i mare,
Plină de mărgătitare,
De umbre şi de picioare;
Despărţită în cărări
Ca o mare, de vapoare.

Gerul aspru îmi sărută,
Fruntea înaltă, gura mută,
De cuvinte înghesuită,
Ca o muză adormită.
Sătutându-mi trandafirii,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (31 ianuarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori Pascale...

Deschide-mi, Iisuse, ferestrele sufletului întunecat, să intre prin ele Lumina Sfântă a învierii Tale, aşa cum răsăritul soarelui inundă frumuseţea dimineţilor senine şi mulţumirea omului binecuvântat.
Deschide-mi, Iisuse, uşile sufletului împovărat de griji şi pârjolit de toate intemperiile vieţii, să poată intra în mijlocul lor toate harurile Tale divine, aşa cum intră splendorile câmpului înflorit pe Porţile primăverii.
Deschide-mi, Iisuse, ochii sufletului adormit, să pieptăn cu lăcomia privirii mele frumuseţile raiului pământean, imitaţia artei divine, să mă pot bucura de darurile vieţii, ca libertatea păsărilor de înălţimile cerului primitor, până nu e prea târziu.
Deschide-mi, Iisuse, urechile sufletului amorţit, să nu trec cu indiferenţă pe lângă glasul înţelepciunii tale, care curge limpede ca apa izvoarelor de munte, murmurând divin în calea mea, veşnic însetată de pace şi armonie.
Deschide-mi, Iisuse, pioşenia sufletului ispitit, să curgă din ea sfînţenia mesajelor tale divine, mărgăritarele vieţii mele, de care n-aş vrea să flămânzesc niciodată, aşa cum nici pământul nu ar vrea să fie însetat de ploile roditoare ale cerului.
Deschide-mi, Iisuse, larg braţele sufletului primitor, să cuprind cu ele iubirea celor patru zări ale orizontului tău divin, singura şi adevărata împlinirea pământeană, care niciodată nu-mi va lăsa bogăţia spiritului să devină sterp şi nici crucea vieţii mele să fie prea grea.
Deschide-mi, Iisuse, lada de zestre a recunoştinţei şi îngenunchează-mi florile sufletul în faţa patimilor Tale îndurate şi pentru mine. Primeşte florile pascale ale sufletului meu şi mulţumirea a tot ce mi-ai dat să trăiesc cu folos, pe acest pământ binecuvântat.

rugăciune de Valeria Mahok (aprilie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine, om frumos...

Mi-e dor de dorul tău de mine,
Nu cel de acum, de cel ce-a fost odată,
Când gura îţi rostea numai cuvinte tandre,
Ce inima-ţi simţea cu adevărat,
Iar dragostea-ţi era înflăcărată.
Un Romeo îndrăgostit erai din poartă.

Mi-e dor de doruL meu de tine,
Nu cel de acum, certat cu timpul nou,
De cel ce-a fost o dată de simţuri sufocat,
Când sărutările fără nesaţ mă înfiorau
Şi inima în pieptul meu bătea s-o spargă.
O Julietă eram, înflăcărată toată de iubire.

Mi-e dor de îmbrăţişările curate,
Ce nu credeam că vor pieri vreodată,
Mi-e dor de cerul înstelat privit din iarba înaltă
Şi de concertul greierilor fascinant,
(când urşii rătăciţi aproape ne gâdilau în talpă)
Când Luna curioasă ne însoţea discretă.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (3 decembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-mă, Doamne, vis...

Fă-mă, Doamne, vis de noapte,
S-aprind gândurile toate
Şi stelele-n policandre,
Să culeg mesaje coapte,
Pentru zile mai bogate.

Fă-mă, Doamne, vis de ziuă,
Să colind lumea pe rouă,
Să râd soarelui în faţă
Ca o sfântă dimineaţă,
Nepârlită de viaţă,
Nici pe dos şi nici pe faţă.

Doamne, fă-mă vis de primăvară,
Să-i sărut livada iară...
Să îi fur miresmele,
Să le împart cu fetele,
Cum împarţi şi tu voios
Bucuriile frumos.

[...] Citeşte tot

rugăciune de Valeria Mahok (21 septembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut lumina...

Caut lumina divină, sufletul să mi-l inunde,
Ca apa curată făptura omenească
Sau ca văzduhul suflarea păsărească.
Caut iubirea adevărată să-mi răsfăţ inima,
Ca noaptea instelată
În viaţa mea sau peste iubirea lumii toată.
Caut raiul pământesc şi frumuseţea lui,
Căci fără de ele, chiar n-are rost să trăiesc.

Dar unde-i lumina divină?
La câţi ani lumină?
Şi iubirea visată...
La ce distanţă de lume, de mine?
Noroc cu raiul naturii altruiste,
Că încă mai există şi are vise.

Şi, ce sunt lumina, iubirea, frumosul?
După care orbecăim cu toţii până la moarte,
Decât sfânta înţelepciune,
Sau pacea şi armonia oamenilor

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (30 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut lumina...

Caut lumina divină,
Sufletul să mi-l inunde,
Ca apa curată, făptura omenească,
Şi ca văzduhul, suflarea păsărească.
Caut iubirea adevărată,
Să-mi răsfăţ inima flămândă,
Ca noaptea, de stele înfometată,
Şi ca viaţa, de iubirea lumii toată.
Caut raiul pământesc şi frumuseţea lui,
Căci fără de ele, chiar n-are rost să trăiesc.

Dar, unde-i lumina divină?
La câţi ani, lumină?
Şi iubirea visată...
La ce distanţă-i de lume, de mine?
Noroc cu raiul naturii altruiste,
Căci, încă mai rezistă şi are vise.

Şi, ce este lumina, iubirea, frumosul?
După care orbecăim cu toţii până la moarte,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (30 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!