Moș Nicolae (poezie pentru copii)
De pe dealuri și coclaie,
Vine Moșul Nicolae,
Cu-n sac mare încărcat,
Cu daruri de neuitat.
Iar jordițele bronzate,
Ascunse bine la spate,
Spre cei răi sunt îndreptate.
Noi cizmele le-am spălat
Și cu cremă le-am fardat,
Lângă geam le-am așezat.
Moșule! Mult așteptat,
Poezii am învățat,
Părinții i-am ascultat...
La treabă i-am ajutat.
Moșul după o zăbavă,
Pleacă vesel, împăcat,
Fiindcă daruri minunate,
Copiilor le-a lăsat,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Valeria Mahok (noiembrie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuget târziu I
Mi-am înțeles părinții cu adevărat, doar când le-am călcat pe urme și încă nu am reușit să le mulțumesc suficient pentru tot ce-au făcut pentru mine.
Am dedus că darul cel mai prețios al copiilor este libertatea de a cerceta singuri.
Am simțit că a fi mamă este o minune cu greutate mare, iar copiii sunt primele minuni ale minunilor.
Am văzut că bunătatea este vulnerabilă pe pământ, dar apreciată de sfinți.
Am observat că și iubirea are scară de valori diferite, dar rucsacul ei merită cărat în spate toată viața, chiar dacă e greu.
Am văzut că sinceritatea nu aduce întotdeauna bucurii, dar mai are încă susținători rătăciți.
Am observat că bucuriile dacă nu sunt împărțite nu sunt bucurii.
Am văzut că toate dărniciile au efect de bumerang.
Am dedus că experiențele vieții rumegate în timp nasc boabe de înțelepciune pe care Biblia ne-o oferă gratis.
Am înțeles că numai diferența dintre caracterele omenești stimulează progresul.
Am observat că bolovanii vieții nu sunt imobili, dacă puterea crezului nu schiopătează.
Am început să simt cu adevărat gustul fericirii, când grăunțele înțelepciunii mele au intrat în faza de coacere.
Am simțit că iubirea are puteri magice și dincolo de viață.
Am dedus că pentru a escalada piramida vieții cu bine trebuie să mă hrănesc cu pâinea înțeleptului.
Am urât fără să vreau oamenii fără norme morale sănătoase, dar mi-am dat seama că și eu fac parte din turma Domnului.
Am invidiat oamenii bogați spiritual și pacea inimii lor, dar nu și renunțările lor lumești.
Admir plângând bucuriile performanțelor omenești și sacrificiul lor nebănuit, dar sunt atât de departe de ele.
Am observat că darurile caracterelor omenești sunt diferite ca să ne înțelepțim unii pe alții.
Am observat că fără vrerea lui Dumnezeu suntem nimic, dar El ne-a iubit mult dând lumii viața cu miracolele ei surprinzătoare.
Cred în Dumnezeu pentru că nu l-am văzut, dar l-am simțit.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (21 mai 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

România îi rai...
La mijloc de plai (Europa) România îi rai,
Cum nu-i țară în lume,
În tradiți cu renume,
Cu daruri mult mult simțitoare,
Sub genele calde de soare,
Unde horele-s în floare
Și omenia-i o chemare.
Țară cu doine pe ii cusute,
În doruri neîntrecute,
Langă maluri de izvoare
Cu lacrimi în vechi ulcioare,
Cu iubiri creștine în prag
Și eroi pe orice meleag,
Cu pui de români frumoși,
Rădăcini din moși strămoși.
Daruri mari, pline har,
Botezate în sfânt altar,
Unde au îngenuncheat eroii,
Care au înălțat un steag,
Tricolorul nostru drag,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (23 mai 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urări, de Sfinte sărbători... de Crăciun
Dragi creștini,
Fiți mereu, la suflet plini,
Gazde bune de Crăciun,
Pentru prieteni și vecini!
Dăruiți, de sărbători,
Să vă crească în plete flori,
Și în inimă fiori!
Dăruiți, cu gânduri bune,
Să aveți nume cu renume
Și recunoștință în lume!
Dăruiți, cu mână bună,
Să vă cânte viața în strună,
Fericirea nu-i o glumă!
Dăruiți cu mână largă,
Că ce dați, o să se-ntoarcă...
De șapte ori și încă o dată!
Dăruiți cu bucurie,
Să intrați în veșnicie,
Domnului, pe plac să-i fie!
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (14 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darurile Sânzienelor...
Câmpii galbene în soare,
Sfinte tămăduitoare,
Aur în plete florale,
Parfum viu spre încântare,
Vrăji cu veșnică chemare
Bucurie în cărare,
Slujiți lui Ioan cel Mare,
Ziuă sfântă în calendare,
Legendă nemuritoare.
Valeria Mahok (24 iunie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la cadouri, dar cu o relevanță mică.
Sânziene, cu noroc...
Floare galbenă în câmpie,
Drăgaica e o poezie,
Pentru văz, pentru miros,
Pentru românul frumos
Și la minte sănătos.
Sânziene din povești,
Culese sub braț de noapte,
Vrăjite de voci și fapte,
În cântece descântate
Și pe case aruncate,
Cruci la porți pentru cei hoți,
Ocrotiți românii toți!
Sânziene mult sfințite
Harurile v-arătați,
Vrăjile le îngenunchiați,
Fetele le măritați,
Pentru zile înfrățite,
Cu datini împodobite,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (25 iunie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poți fi poet...
Nu poți fi poet, până nu pândești primele sulițe ale razelor de soare, răsărind din culcușul orizontului, inundând gratuit cărările spiritului omenesc și pe cele ale pământului roditor, ca o sfântă binecuvântare matinală.
Nu poți fi poet, până nu vezi cum crește firul ierbii sub roua dimineții sau deșteptarea ciripitorilor din frunzișurile verzi și crude, purtând cu ele trilurile libertății spre marea cerului primitoare de frumos.
Nu poți fi poet, până nu întâmpini valsul capricios al vântului pe mare, printre miresmele florilor de câmp, pe alei cu trandafiri înfloriți sau lângă perdelele ferestrelor deschise, pentru a invita imunitatea naturii să-ți intre în casă sau să-ți însoțească bucuria întâlnirii, fredonând o melodie.
Nu poți fi poet, până nu asculți cascadele picăturilor de ploaie, căzând peste tăcerea amintirilor sau pe fața omului îndrăgostit, care le-ar gusta la nesfârșit jocul ud, adunat în podul palmelor calde de melancolie sau fericire.
Nu poți fi poet, până nu înțelegi plânsul iedului flămând urcând crestele munților după țâța caprei, până nu rămâi uimit cum îngenunchează stânca sub copitele sprintene ale țapilor furioși sau până nu surprinzi bucuria din privirile drăgăstoase ale copiilor, față de tot ce le este lor drag.
Nu poți fi poet, până nu săruți cu privirea iscoditoare clarul lunii pline, enigmatică în nopțile liniștite de iubire, până nu culegi buchete de stele din simfonia zodiacului ceresc sau până nu guști amprentele sării de pe buzele iubitului, iubitei, ieșit din valurile mării.
Nu poți fi poet, până nu-ți lași amprenta îngerească a trupului tău pe o plapumă de mărgăritare înzăpezite, în joc ca de copii, până nu dai mâna cu cerul de pe crestele munților inhalând aerul rece și curat, plăcut spiritului înălțător și până nu sfidezi ecourile munților lor cu cele ale fericirii tale.
Nu poți fi poet, până nu înfrunți gerul despărțirii de cineva drag și până nu înveți, că toate frământările vieții, bune sau rele sunt daruri necesare șlefuirii tale spirituale, spre liniștirea sufletului împovărat de păcate, cu voie sau fără voie.
Nu poți fi poet, până nu ești cinstit față de semenii tăi, așa cum ai vrea să fie ei față de tine și până nu îi ajuți să își corecteze defectele sau până nu le binecuvântezi altruismul voluntar, în funcție de necesitate și împrejurări.
Nu poți fi poet, până nu iubești, dăruiești sau ești om, în adevăratul sens al cuvântului!
poezie de Valeria Mahok (30 mai 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun, când stelele răsar...
În noaptea de Crăciun,
Când stelele răsar,
Se naște o stea nouă,
Uimind toți magii mari.
Și trei magi plini cu daruri
De stea au fost conduși,
Spre un staul plin cu vite,
Când s-a născut Isus.
Că între dobitoace,
Pe fân verde uscat,
Născu Maria Sfântă
Copil fără păcat.
Timpul în loc se oprise,
Când vestea s- auzi
Și lumea în Ode sfinte
Pruncul Sfânt preamări.
[...] Citește tot
cântec, versuri de Valeria Mahok (26 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsând vara în urma firii,
Toamna îi dă ghies sosirii,
Etalandu-și răsfățată
darurile în lumea toată,
Zestrea proaspăt măritată
E mereu aplaudată.
Iar poveștile de amor,
Mai cu dor, mai fără dor,
Cu spirit multicolor,
Pe sub soare, pe sub nori,
Sunt un imn înălțător,
În Toamna înțelepților.
Valeria Mahok (1 septembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privește-ți omule, frumosul din suflet
Când printre brazi brumați de timp,
Răsare în împărăția ei ochioasă luna
Și întregul vieții luminează pe pământ,
Dezmiardă în ploaia ei de raze argintii
Frumosul lumii adormit în noapte
Și-i dă culori feerice naturii și iubirii,
Cum nu s-au mai văzut,
Decât în raiul pământesc, bine privit.
Privește-ți omule, frumosul din suflet
Privește-i lumina transparentă,
Ca limpezimea apei de izvor
Și vezi ce simți cu adevărat,
În sufletul de viață frământat, în timp;
Prin vene îți va curge poezia,
Inima își va deschide trandafirul roșu al iubirii,
Ca altruismul dărnicia
Și Venus va cânta divin,
Pe-a timpului nemuritoare harfe vechi
Și pe al tău destin.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de noapte
Pe hamacul lunii
Ne-am dat întâlnire.
Pe scara de argint
Urcai ținând în mâini
buchet de stele.
Iubitule! Chip îngeresc,
Cum să nu-ți dăruiesc
Steaua inimi mele.
Valsul astral,
Pașii destinului ne împleteau.
Aurorele boreale,
Culori în trena veșmintelor țeseau.
Ochioșii luceferi,
Drumul fericirii ne luminau,
Inima în torță vie
Se aprindea, de dragul tău.
Sub pletele vârstei,
Tâmplele-ți zvâcneau dureros.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (19 august 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Șoc, gratuit...
I-am dăruit unei vecine o carte gratuită,
Și drept mulțumire pentru gest,
Mi-a dat o replică nebănuită:
- Ce să fac cu ea?
Doar nebunii scriu cărți și vor cultură!
Iar mie gura pe loc mi s-a încleștat.
poezie de Valeria Mahok (5 octombrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumos e...
Ce frumos e muntele!
Când și-arată semeția,
Ascunzându-și bogăția,
Sfidând toate zările.
Ce frumos e dealul!
Când și-arată neamul
Și toate podoabele
Încă fără lacăte.
Ce frumoasă e câmpia!
Când împarte florăria
Și sfințește armonia,
În toată gospodăria.
Ce frumos e cerul!
Când alungă gerul
Și umple de bucurie
Tot ce primăvara învie.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (11 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi reveni...
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Să-mi pun pecetea sărutului patetic
Pe inima ta purpurie și neobosită,
Așa cum n-am știut s-o fac la timpul potrivit.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o viață mai veselă ca cea de-acum,
Să-ți cânt în nopțile înstelate plină de fericire
Măreția caracterului tău neprețuit,
Mai ceva ca la orice curat început.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Să îți slăvesc icoana vie înspre nemurire,
Iar din fapte mărețe să îți ridic statui,
Că numai tu ești armonia din lume,
Și bogăția omului de zi cu zi.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Acum, îți pictez cu ochii minții icoana din viitor...
Și îmi promit să nu mai pierd o clipă falsă
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (31 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cerul se deschide lin...
În Sfânta seară de Crăciun,
Când cerul se deschide lin,
Coboară îngerii-n alai,
Pe cetini verzi cu umeri albi.
Și veste mare au adus,
Că s-a născut Pruncul Iisus,
În staul mic sărăcăcios,
Pe fânul vitelor scrumos.
Maria pruncul înfășa
Și îngenuchind Ea mulțumea,
Că în Leagănul Crăciunului,
S-a născut fiul Domnului.
Magii de la răsărit
În mare grabă au venit,
Pruncului Sfânt s-au închinat
Și daruri scumpe i-au lăsat.
[...] Citește tot
cântec, versuri de Valeria Mahok (13 decembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credință neclintită
Sub cupola timpului
Peste mii de rămurele, din copacul vieții mele,
Nuc, în zodiac vestit,
Păsări multe s-au oprit, ca-n grădina primăverii,
Sinfonie colorată în păsăresc ciripit...
Ciori ce croncăneau aiurea, să fie luate-n seamă,
Târg de negre vechituri...
Cuci mândri cu sur penaj și ecouri lungi în glas,
Părăsind progenituri...
Mierle slugi cu a poftei bârfă
Ce clipe neprețuite, zadarnic și-au întinat...
Toate s-au înghesuit să-mi spulbere visul vieții
Din copacul destinat.
Dar pe creanga cea de aur, a sufletului răvășit,
Dumnezeu a slobozit,
Veselă să ciripească o pasăre fermecată,
Ca o liră din Olimp.
Muză altruistă, dulce, ca mierea din figure,
Cu o viață nepătată, dar și fără de sfârșit.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credință neclintită
Sub cupola timpului
Peste mii de rămurele, din copacul vieții mele,
Nuc, în zodiac vestit,
Păsări multe s-au oprit, ca-n grădina primăverii,
Simfonie colorată de păsăresc ciripit...
Ciori ce croncăneau aiurea, să fie luate-n seamă,
Târg de negre vechituri...
Cuci mândri cu sur penaj și ecouri lungi în glas,
Părăsind progenituri...
Mierle slugi cu a poftei bârfă
Ce clipe neprețuite, zadarnic și-au întinat...
Toate s-au înghesuit să-mi spulbere visul vieții
Din copacul destinat.
Dar pe creanga cea de aur, a sufletului răvășit,
Dumnezeu a slobozit,
Veselă să ciripească o pasăre fermecată,
Ca o liră din Olimp.
Muză altruistă, dulce, ca mierea din fagure,
Cu o viață nepătată, dar și fără de sfârșit.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine Crăciunul!!!
Răsună colindele,
în ajun de Crăciun,
colindătorii veseli
bat din poartă în poartă,
în aer plutește mirosul bucatelor,
de sărbătoare,
iar oamenii veseli,
brazii cu podoabe
și cadouri încarcă.
Ferestrele caselor
răspândesc licăriri
de multicolore steluțe.
bucuria copiilor, nemărginită,
lacrimi fericite, părinților aduce.
Afară, gerul scârțâie
sub picioarele lui Moș Crăciun.
povara spinării e mare.
aburul gurii, mâinile-i încălzește.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (28 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam Dumitru Fărcaș
Cântă, cântă taragoate!
Al Folclorului sfânt frate,
Căci am palmele umflate de-atâta aplaudat,
Când din suflet mi-ai cântat
Cântece de dor și drag,
Al românilor sfânt leac.
Spirit viu, țintit înalt,
În armonii sfinte cântat,
Pentru al inimii portal,
Pentru viul tău Dumitre.
Tu ne-ai dăruit tot harul,
Ce-n aur l-ai transformat,
Fără să fii egalat.
Fiindcă te-a iubit tot omul,
Fiindcă te iubește cerul,
Cu colindul tău bogat.
Fie-ți drumul cu lumină,
În veci să nu fii uitat!
poezie de Valeria Mahok (7 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub cer de sărbătoare...
Sub cer de sărbătoare
O stea a răsărit,
Când s-a născut în lume
Pruncul Isus cel Sfânt.
Și cu uimire mare,
Trei magi la drum porni,
Sub raza stelei sfinte,
Ei staulul găsi.
Că între dobitoace
Pe paie aurii,
Maria Maica Sfântă
Născuse Sfânt copil.
Magii în genunchi căzură,
Lângă micuțul crai
Și daruri prețioase
Îi lasară în Sfânt alai.
[...] Citește tot
cântec, versuri de Valeria Mahok (26 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Valeria Mahok despre cadouri, adresa este:
