Textele de mai jos conțin referiri la durere, dar cu o relevanță mică.
Îndemn românesc...
Țara mea cu grai de dor,
Lângă gura de izvor,
Cânt sub nori de Tricolor,
Slăvește-ți Marea Unire!
Românească cucerire.
Țara doinelor de jele,
Trecută prin vremuri grele,
La porți în cumpene rele...
Sărăcită ai fost la sânge,
Nu-ți pune dușmanii în frunte,
Nu uita trădările, robia și rănile.
Abia că ți-ai revenit,
După câte ai suferit
Și acum iar te-ai poticnit.
Că puțini au gânduri bune,
Când vin cu cereri spre tine.
Străinii îți vor toată bogăția,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Lampadarul nopții senine
îmi stropește cu lumina palidă
cernută prin ferestre mute,
tâmplele încinse de gânduri sure,
care îmi ronțăie fără milă oasele vechi
și carnea din spate,
ca torentul înfuriat de pante.
Bine că nu-mi pot scoate la lumină
durerea trupului muribund întins în pat,
Ca apa liniștită în vad,
Biciuit fără milă de destin,
Sau lupta acestuia cu timpul meschin.
În catedrala inimii bolnave,
Clopotele au pierdut
pulsul normal de mult
Și sună prelung a disperare,
Căci nu mai are cine să le asculte vibrațiile,
în nopți cu lună plină, surâzătoare.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 august 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perle de timp
Acolo, unde plânsul zgomotos al izvoarelor
deșteaptă geana dimineții,
căzând în cascade reci prin văi șerpuitoare și tămăduitoare pentru suflet,
ne-am răcorit râvna inimii
și durerea picioarelor zglobii neînțărcate de drumeții,
așa cum ploile reci răcoresc duritatea fierbinte a pietrelor încinse de soare.
Acolo, unde aburul ceții se ridică spre cer
lăsând în urma lui fantomele brazilor bătrâni
și aromele verzi ale naturii,
surâsul soarelui scalda perlele de rouă
agățate pe sulița fiecărui fir de iarbă
construind un câmp de vis
pentru ochii noștri sensibili la frumos.
Rătăciți printre flori de câmp,
adorate de cerul sufletului,
timpul își lăsa clipele în zbor mărinimos
să trecă pe lângă noi ca vântul gândului.
Sărutată îndelung de tine iubire
și de tot raiul înconjurător,
având martori ochii lacomi ai drumeților,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (23 iunie 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnul sufletului meu
Domnul sufletului meu,
Minunea slăvii pe pământul tău,
O, nu-ți întoarce răbdarea,
Coboară mila în grădina Ta.
Tu ești cel ce-ai semănat,
Grădina ta cu oameni,
Păcatul de-i va asupri,
Iertarea Ta, mereu blândă va fi.
Tu ești cel ce-ți chemi pios,
Fii sus la ceruri,
Toți pe sărite vom pieri,
Dar tu Doamne în veci de veci vei fi.
Doamne iartă-ți fii răi,
Iar pe Cel Sfânt alintă,
Că Tu la ceruri l-ai urcat,
Să-l scapi de suferință.
[...] Citește tot
cântec, versuri de Valeria Mahok (23 februarie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ne furați copilăria, oameni...
Nu ne furați copilăria, oameni...
Nu ne furați copilăria,
Chipuri încruntate cu suflet de statui,
Ce râsul nu-l cunoașteți
Și zâmbetul vi s-a uscat pe buze,
Ca iarba arsă pe câmpii
Și nu-l aveți, decât pentru capricii ieftine, amăgitoare,
Iar viața caier încâlcit de timp, necurat petreceți,
Cu fețe duble, ascunse între murdari pereți.
Nu suntem noi copiii vina neșanselor voastre oameni, părinți...
Venim pe lume nevinovați, pentru a fii fericiți
Și deseori ajungem victime sigure,
Mofturilor voastre bolnave.
Copii nerecunoscuți sau pe viață batjocoriți.
Nu pricepeți oare, războiul
Ce în mințile noastre confuze stârniți?
Nu ne furați copilăria, oameni răi,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (1 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Isuse drag, Isuse drag... Priceasnă
1. Câte sfaturi înțelepte,
Isus lumii a dăruit
Și când am căzut la greu,
Brațul lui m-a sprijinit.
Refren: Isuse drag, Isuse drag
Ai stat cu noi pe orice prag
Și-ai plâns cu foc
Și-ai plâns cu foc și pentru mine.
2. Nu e dar sub Sfântul soare,
Ca iertarea ce ne-ai dat
Și ne-ai vindecat de boală,
La necaz Tu ne-ai salvat.
(Refren)
3. Aș face tot ce-mi stă-n putință,
Ca durerile să-ți iau,
Să-ți șterg ochii arși de lacrimi,
[...] Citește tot
cântec, versuri de Valeria Mahok (19 iulie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuget târziu I
Mi-am înțeles părinții cu adevărat, doar când le-am călcat pe urme și încă nu am reușit să le mulțumesc suficient pentru tot ce-au făcut pentru mine.
Am dedus că darul cel mai prețios al copiilor este libertatea de a cerceta singuri.
Am simțit că a fi mamă este o minune cu greutate mare, iar copiii sunt primele minuni ale minunilor.
Am văzut că bunătatea este vulnerabilă pe pământ, dar apreciată de sfinți.
Am observat că și iubirea are scară de valori diferite, dar rucsacul ei merită cărat în spate toată viața, chiar dacă e greu.
Am văzut că sinceritatea nu aduce întotdeauna bucurii, dar mai are încă susținători rătăciți.
Am observat că bucuriile dacă nu sunt împărțite nu sunt bucurii.
Am văzut că toate dărniciile au efect de bumerang.
Am dedus că experiențele vieții rumegate în timp nasc boabe de înțelepciune pe care Biblia ne-o oferă gratis.
Am înțeles că numai diferența dintre caracterele omenești stimulează progresul.
Am observat că bolovanii vieții nu sunt imobili, dacă puterea crezului nu schiopătează.
Am început să simt cu adevărat gustul fericirii, când grăunțele înțelepciunii mele au intrat în faza de coacere.
Am simțit că iubirea are puteri magice și dincolo de viață.
Am dedus că pentru a escalada piramida vieții cu bine trebuie să mă hrănesc cu pâinea înțeleptului.
Am urât fără să vreau oamenii fără norme morale sănătoase, dar mi-am dat seama că și eu fac parte din turma Domnului.
Am invidiat oamenii bogați spiritual și pacea inimii lor, dar nu și renunțările lor lumești.
Admir plângând bucuriile performanțelor omenești și sacrificiul lor nebănuit, dar sunt atât de departe de ele.
Am observat că darurile caracterelor omenești sunt diferite ca să ne înțelepțim unii pe alții.
Am observat că fără vrerea lui Dumnezeu suntem nimic, dar El ne-a iubit mult dând lumii viața cu miracolele ei surprinzătoare.
Cred în Dumnezeu pentru că nu l-am văzut, dar l-am simțit.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (21 mai 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Bat clopotele în turnul amintirilor...
Ieri, mi s-a dărâmat un vis măreț,
visul dragostei, cândva puternic și foarte optimist.
Pe cât de greu l-am construit în timp,
atât de ușor a fost abandonat de el, de omul drag;
El, un om simplu,
asemeni celor care se joacă ușor cu sentimentele oamenilor,
fără nici o prejudecată.
M-am consolat cu gânduri pozitive impuse, foarte greu,
spunându-mi că dragoste cu sila nu se poate
și că orice sfârșit este un nou început, dar...
Dar, în naivitatea mea, nu înțeleg totuși ușurința
cu care unii oamenii aruncă în coșul uitării
toate sentimentele frumoase adunate cu migală în timp,
dărâmâd fortăreața dragostei fără nici o remușcare,
din motive cum nu se poate mai mărunte.
Știu bine, că orice început are și un sfârșit,
sau că din prea multă dragoste se naște involuntar gelozia, ura...
dar maturitatea sau conștiința oamenilor,
nu mai ajută chiar la nimeni și la nimic?
dar prietenia? numitorul comun al atâtor ani petrecuți împreună,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 februarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie, de pandemii
Trăim ca niște copaci vii,
sub o ploaie de rele pandemii,
care nasc la rândul lor copii.
Pandemie boală grea,
cu substraturi inferiore sub coaja ta,
ataci imunitatea trupului și a minții omenești,
tocându-le ca o meliță rea,
când indolența, răutatea, lăcomia
ca multe alte rele sunt la cote înalte,
iar tu omule putincios nu vrei să te indrepți,
deșii se poate.
Pandemia uitaților fără pic de umanitate,
dezinteresați de tot și de toate
se întrece în carate cu
pandemia tinerilor apatici,
din frâie scăpați în defavoarea Nației,
castrată mai sus de coate,
sau pandemia urii și ale invidiei
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 februarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aspecte 2021
E pace...
E o liniște falsă,
Afișată peste nemulțumiri în rate,
Sunt tăceri sugrumate și priviri vorbitoare,
Sunt stări triste, rânjind la soare,
Că domul Covid nu ne-a lovit chiar pe toți,
Și sufăr, că durerile omenești se răsfață ca în rele povești,
Când suntem neputincioși sau fără recuperare.
E pace...
E o liniște întrebătoare peste poveri în floare,
Sunt tăceri strigătoare la cer,
Este atâta ură, singurătate în doi și dezbinare,
Indolența omenească crește, nu moare,
Iubirea și prietenia nu mai au sfânt temei,
Sunt cernite la culoare,
Este încruntare, minciună, sfidare, dezorientare
pe orice carare
Și capete aplecate afișând disperare.
Speranța de bine tristă floare este constrânsă și peste hotare,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (8 aprilie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i așa?
Nu-i așa,
că de mi-aș pune sufletul în palma ta
ca să-i citești holograma,
așa cum ai pune o monedă în palma unui sărac
ai înnebuni de fericire
și darurile cerului ai binecuvânta?
în coșul vieții noastre,
bucurii fără număr ai aduna,
inima mi-ai săruta, în fiecare zi,
ca pe o icoană, m-ai săruta...
dar cândva, din capricii imature ale firii, ai plecat,
ca o frunză în calea furtunii m-ai lăsat,
vrerea plecării ți-am anticipat
și înapoi nu te-am mai strigat.
Dacă ți-aș spune cât de mult te-am iubit
și ce vise surpriză pentru tine am făurit,
nu-i așa, că plângând acum,
nu ai mai privi în oglinda trecutului niciodat*
de frica mustrările de conștiință
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 iulie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invocație Toamnei...
Frumoasă Toamnă, darnică doamnă,
Dacă-mi bați la ușa vieții, dă-mi din bruma tinereții,
Putere și hărnicie, în cămară, bogăție,
Pace și prietenie, iubire și veselie,
Viața dragă să îmi fie.
Nu lăsa răul să coase, printre bătrânele mele oase,
Alungă-mi durerile, precum vântul ciorile,
Alungă-mi singurătatea, că nu vreau să-i pieptăn pleata,
Alungă-mi dușmanii toți, peste șapte văi și munți
Și ferește-mă de moarte, că nu are nicio carte,
Timpul să mi-l socotească, casa să mi-o părăsească.
Vin-o toamnă drăgăstoasă, atunci când bați în fereastră,
Umple-mi mintea ce-așteaptă, înțelepciunea în poartă,
Să legăm prietenie, Dumnezeu cu noi să fie,
Că și eu te-oi răsplăti, în cântec și poezii.
poezie de Valeria Mahok (septembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeria Mahok despre durere, adresa este: