Zmeul sfidător
Un zmeu înălțat în vânt
Și-a uitat originea
Și sfida din înălțime
Lumea care jos lăsa.
Dar copiii jucăuși
Ce sfoara îi stăpâneau,
Îl trăgeau de-a lui bărbie,
Ca să știe,
Că e doar carton, hârtie,
Cu benzi de culoare vie
Și zbura cu voia lor;
Până când de-a lui sfidare,
Cu toții se plictiseau.
poezie pentru copii de Valeria Mahok (21 septembrie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cireșii își leagănă florile în vânt,
Cerul peruca albastră își arată,
Fluturii se împletesc și-n gând,
Primăvara e la taifas în poartă.
catren de Valeria Mahok (25 martie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglindiri efemere
Secvență Tanka
Florile de mac
Iar se oglindesc în lac
înroșind apa.
O aripă de vânt cald
le tulbură ședința.
tanka de Valeria Mahok (9 mai 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu spune niciodată, niciodată...
De spui în viață: niciodată, niciodată!
Convins de hotărârea ta,
destinul a tot știutor...
te va purta ca vântul răsfățat,
din poartă în poartă,
spre scopuri precise,
spre capăt de șoaptă,
fiind dinainte prescris,
nu cum vrem noi,
nici cum vrei tu,
ci cum vrea EL,
căci toți suntem lucrarea Lui enigmatică.
Nu spune niciodată, niciodată!
poezie de Valeria Mahok (6 mai 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine sunt eu?
Eu sunt o pasăre Pheonix
Renăscută din cenușa detinului.
Sunt liniștea nufărului pe lac
Sau furia vântului împletit pe copac.
Sunt floare voioasă în sărutări de soare,
Dar și singurătatea furtunii pe mare.
Sunt norocul netrădării,
Și blestemul înșelării.
Sunt o Cleopatră iubitoare
Și o Penelopă în așteptare,
Dar și pedeapsa fără cruțare.
Sunt scorpionă în zodiac.
poezie de Valeria Mahok (8 mai 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perle de timp
Acolo, unde plânsul zgomotos al izvoarelor
deșteaptă geana dimineții,
căzând în cascade reci prin văi șerpuitoare și tămăduitoare pentru suflet,
ne-am răcorit râvna inimii
și durerea picioarelor zglobii neînțărcate de drumeții,
așa cum ploile reci răcoresc duritatea fierbinte a pietrelor încinse de soare.
Acolo, unde aburul ceții se ridică spre cer
lăsând în urma lui fantomele brazilor bătrâni
și aromele verzi ale naturii,
surâsul soarelui scalda perlele de rouă
agățate pe sulița fiecărui fir de iarbă
construind un câmp de vis
pentru ochii noștri sensibili la frumos.
Rătăciți printre flori de câmp,
adorate de cerul sufletului,
timpul își lăsa clipele în zbor mărinimos
să trecă pe lângă noi ca vântul gândului.
Sărutată îndelung de tine iubire
și de tot raiul înconjurător,
având martori ochii lacomi ai drumeților,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (23 iunie 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Mă gândesc, la tine, la mine, la noi,
Enigmatică clepsidră de viață în doi,
Câtă zbatere între cer și pământ,
Cu vise în vânt...
Cât de neînțeles este duhul tău sfânt,
Pe acest pământ.
poezie de Valeria Mahok (28 ianuarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crizanteme
Pe umerii toamnei,
Calina romanță valsează-n amintiri dorite.
Viorile inimilor oftează-n colțuri umbrite.
Frunzele ruginii se strecoară ca gândul
Printre copacii aleii cu ramuri putrezite
Și cad obosite pe asfalturile dospite,
Împiedicând grijile visătoarelor grăbite.
Luna ațâță mereu nostalgii,
Soarele cochet schimbă des pălării.
Iubirile cu brațe de crizanteme
Încearcă mereu să alunge dileme,
Iar vântul răsfățând des aripi și plete
Flutură-n zări vele de gânduri cochete.
Sărutând pătimașă crizantemele toamnelor
Îngân romanțe de viață trăite,
Pentru voi domnilor și doamnelor.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Umblă gândul ca și vântul,
Cutreierând disperat pământul.
Luna și cu soarele învârtesc destinele,
Împodobind cu ele nopțile și zilele.
Ploile și mările în valuri coboară urcușul,
Speriind pe stânci stinghere lumea vie, pescărușul.
Munții înalți cu vârfuri albe sărută tandri văzduhul,
Oamenii își provoacă tot mai mult destinul,
Dumnezeu cu mila ne rabdă veninul.
poezie de Valeria Mahok (20 iulie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la vânt, dar cu o relevanță mică.
Timpul
Moș bătrân,
Cu plete de ani lumină,
Torci fuiorul vieții omenești.
Uriașul caier de stele
Neobosit rotești
Ca roata lumii eterne;
Și râzi de capricii lumești.
Mângâiat de vânturi stelare,
În jilțul tău de argint,
De aur și lumină,
Neobosit veghezi.
Moș bătrân,
Rege înțelept,
Scut de viteaz neobosit,
Pe-al universului piept,
Firul vieții tale,
Cât este de lung
?
Și cât de deștept?
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
După reci intemperii,
Primăvara se ivi,
Proaspătă și parfumată,
Cu eșarfa înflorată
Și cu părul răsfirat,
Peste dealuri aruncat.
Și-n bătaia vântului,
Prin raiul pământului
Primăvara sărutată,
Mai de toți e deocheată,
Mândră zână așteptată.
Escortată de orchestra
Mare de ciripitori,
Primăvara blândă, tandră
Bate la ferestre-n zori,
Trezind marii admiratori.
Toporașii din grădină,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (29 martie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
* * *
Stau cu capul între flori,
Cu ochii mijiți la nori
Și ascult concerte vii
Cu triluri de ciocârlii,
De pe dealuri și câmpii.
Mângâiată de vânt cald,
Fiindcă vara este în prag,
Sufletul hulpav mi-adap,
Că mi-e sete de frumos
Și de omul dragăstos,
Drăgăstos, dar nu fălos,
Cu pălăria pe dos.
poezie de Valeria Mahok (11 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se răsfață vântul în codru
Și amurgul îl îngână,
Sărutându-i fruntea verde,
Ca un prinț din lumea bună,
Îi alină marea sete
De iubire si candoare,
Pentru apa de izvoare
Și sprintene căprioare
Cu povești nemuritoate,
Spuse în șoaptă cu rabdare,
Pentru cine vreme are
Să înțeleagă lumea mare.
Valeria Mahok (7 iunie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bate vântul florile
Bate vântul florile,
Ce frumoase îs zorile,
Când îmi bat lin în fereastră
Și iubirea mea îi aleasă,
Ca o pasăre măiastră.
Bate vântul în fereastră,
Să vadă când sânt acasă,
Să mă îmbete cu mireasme,
În luna cu crizanteme
Florile iubirii mele.
Bate vântul în grădină,
Adunând frunze-n rugină,
Să-mi aștearnă covor moale,
Ce foșnește sub picioare
Colorând orice cărare.
Bate vântule cu dor!
Și mă cheamă în pridvor,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (4 octombrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină
Doină de român, străveche,
Plânsă la izvoare clare,
Pâinea inimii flămânde,
Hrănește în codrul verde,
Dorul, care doare.
Doină, plai de miorițe,
Cu ciobani și cu băcițe,
Du pe-aripi de vânt și nor,
Floarea cântului cu dor,
Lacrima românilor.
Doina dorurilor grele,
Țesută, în piept cu mărgele,
Îngânată de cuci suri,
Lacrimi și izvoare,
Cântă dorul românesc,
Și peste hotare.
Doină sfântă românească,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 octombrie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi încerca...
Voi încerca să calc în viață numai pe cărările dreptății în ciuda tuturor spinilor otrăvitori, care mă provoacă la duel împiedicându-mi înaintarea.
Mă voi înconjura în viață de trandafiri spirituali care să-mi imunizeze sufletul atunci când este trist.
Voi spulbera praful răutăților din jurul meu ca vântul, când împrăștie puful păpădiilor mature.
Voi căuta lumina înțelepciunii printre norii negri ai destinului, până când îmi va fi simțită căutarea.
Voi mângâia caracterul stâncilor neânduplecate de dreptate, până când vor înțelege valsul armoniei.
Voi încerca să-mi slefuiesc caracterul până când îl voi simți pe Dumnezeu zâmbindu-mi.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Mănăstirea Dumbrava...
Seara își aruncă vălul,
Peste Mănăstirea vie,
Luna în plinătatea ei,
După dealuri mute învie,
Ca o divă în feerie.
În crepusculu-înserării,
Cântă o voce îngerească,
O Priceasnă sfântă, aleasă,
Uimind cu tonalitatea ei
Chiar și vocea păsărească.
Liniștea hulpavă, adâncă,
Totul pare să cuprindă,
Când un ropot minunat,
Totul în jur a săgetat.
Clopotele au prins glas,
Sub genele înserării,
Cu ecouri lungi pe dealuri,
Pe umeri de crizanteme,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 noiembrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păstorească
Când pleoapa nopții săruta pe frunte clopoțeii,
În vârf de brazi vântul cânta, ca să-și adoarmă mieii.
Crăiasa nopții se ivise într-un alai de stele,
Luceafărul o însoțea mai mândru decât ele.
Când ciobăneii în cojoace torceau visând departe,
Îi gâdilau în piepturi doruri și oftate grele-n noapte.
Treziți de dorul de acasă și de lătrat de câini,
La drum porneau cântând cu jale, trecând munții bătrâni.
Cu fețe roșii ca bujorii și flori în pălărie,
La vale coborau ciobanii mânați de steaua voii.
Pe plai de Mioriță mânau turma de oi și spre izvoare clare,
Din fluiere cântau cu jale, ca-n Mărginime pe la noi.
Cu gândul la mândra din sat lăsată plânsă-n poartă,
Plângeau din fluiere cu foc, rugând timpul să treacă.
Doar năfrămuța din șerpar le mai stingea din doruri,
Căci poartă-n ea parfum de flori și prafuri de la horă.
poezie de Valeria Mahok (5 martie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe
Aș vrea să mă întrec cu peștii
În ape de cleștar,
Aș vrea să mă înalț cu păsări
În albastru zbor,
Aș vrea să cânt la cer
Ca Lia ciocârlia,
Aș vrea să fiu iubită
De toți ca și Maria,
Aș vrea să fiu din nou
Copil nevinovat,
Să mai trăiesc nemuritoare
Clipe de altădată.
Aș vrea să înțeleg
Izvorul dulce când vorbește,
Și vântul, când este turbat,
Și în geamuri vuiește.
Aș vrea să am rochițe,
Țesute cu mândre flori de mai
Și să dansez cu fluturii-n alai,
Aș vrea să înțeleg,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (20 septembrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săniuța Ioanei
Am o săniuță mică,
De zăpadă nu-i e frică,
Alunecă iute ca vântul,
Parcă ar înghiții pământul.
Săniuța mea ușoară
N-are aripi, dar ea zboară,
Prin nămeții de zăpadă,
E-o nălucă iute, albă,
Amândouă când pornim,
Din deal, până jos în drum,
Șine ca de tren lăsăm,
Fără ca să iasă fum.
Săniuța mea cea mică
Are nume, Rândunică,
Și a câștigat mereu,
Premii cu meritul meu.
poezie de Valeria Mahok (4 decembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeria Mahok despre vânt, adresa este: