Textele de mai jos conțin referiri la frică, dar cu o relevanță mică.
măcar
nu am găsit tristețometrul
nici capacul
de la cutia cu nostalgii
întotdeauna mi-a fost frică
de prea multă liniște
de zgomot de fond inutil
aparent inutil
de perspective fără întoarcere
dar nu m-am oprit, am tras
tălpile-n colb precum tu
biscuiții preferați prin ciocolată
și am tot dat din mâini
așteptând să-mi crească
aripi
cuiul poftelor, îndoit, cad una
câte una
nu mai vreau ce voiam
de-aș găsi măcar copacul
acela
!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem conjunctural
semințele fricii
încolțesc
monștri gumați amenință
trăgându-mă de ochi
dincolo de ecrane unde
mă descopăr ajuns
înapoi în caverne
siguranța națională desenată
bate
bate la ușa desenată
să ceara alte x la sută din taxe
supatul frumoasei adormite
planeta
este plin cu tuneluri subterane care duc
spre realități induse
aici
lipit pe jos ca un gândac de aur strivit
fumez și
aștept să se trezească toanta
frumoasa
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
din ce în ce mai limpede
toate
câte mi se întâmplă
nu sunt incidențe, au trecut
mii de fulgere prin secunda mea
nu m-am ars
au trecut mii de vehicule la un pas
nu m-au strivit
răstălmăcind cauze, efecte, receptori
căutând sensibilitățile mele cele mai profunde
în afară de un strop
de iubire
n-am găsit decât frici
multiplicându-se continuu,
sunt incubatorul lor preferat
altfel, îmi pare din ce în ce mai limpede
că este cineva
aproape nevăzut care
mă duce de mână, mă trece strada
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
femeia mea nu este a mea
își aparține sieși
ea este minerul care sapă
sapă în trupul și firea mea căutând
grăuntele de aur
mă doare și ea plânge adesea durerea asta
dar continuă să sape
munți de steril lepădăm
până ce găsește numai ea știe cum
bobul acela
nu și-l ține apoi pentru sine, mi-l dă
iar eu, enervat un pic, gelos și mirat fiindcă l-a găsit
nu-l păstrez
îl las rostogolindu-se pe trotuar
primului din lumea prea grăbită care-l va vrea
și mă tem pentru când
nu o să mă mai doară
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă
mă strânge înserarea reumatic de umăr
nădejdea și iubita îmi stau cu spatele -
cu mine doar tristețile toatele -
mă-mbărbătez spunându-mi: încă sunt tânăr
fire albe de gânduri și rea așteptare, adâncă
mă dă din zi în zi mai aproape
de rădăcina ce-o să mă-ngroape,
îmi ies pe tâmplă spunându-mi: sunt tânăr, încă
zorii cu teamă și firavă, inutilă bucurie-i înfrunt
zilele neschimbate, în sânge amar le torn
în piept mă împunge un sălbatic, nestăpânit corn
semn că sunt viu și încă tânăr mai sunt
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
paso doble
fac întâi un pas în talpă și apoi
cu ea cu tot un altul
merg probând drumul din mine
până când sunt asfalt celuilalt
dinaintea ochilor
am agonisit atâta șovăială
ascuțind ca pe creioane moi fricile, încât
mă mir cum de mai sunt păcătos
cu trufie, cu cuvântul mai ales, da
poetul este străpăcătosul, dar nu cu fapta
acestea îi sunt deseori bune
restul, erezie
mă întreb câți poeți sunt în țara asta
ca să știu
dacă tălpile auzite
aproape, sunt iluzii
sunt de orbi, cerșetori sau
frunze mari, încă verzi, întinse timpuriu
în calea vântului
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deodată soldat
Totul îmi pare nou în dimineața asta
Cu nările amândouă
Respir așa cum făceam cu uniforma, caietele, manualele
La fiecare 15 septembrie
Pășesc și frunzele îmi atenuează fermitatea
Pantofii la fel de noi
Alei croite chiar acum cu fiecare pas și
probabil
Mă așteaptă iminenta descoperire
Că tot acest nou era aici dintotdeauna
Doar eu trăiam într-un segment de curbă a unui timp în apnee
Aerul mă îmbracă în uniforma soldatului ce pornește în prima permisie
Visând o iubită desenând așternuturi neatinse
Singura teamă a oricărui soldat este impecabilul ținutei și refuzul desenului
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
năluca
mă ține o nălucă lângă proră
frate cu vântul și cu frica soră
sub val încerc să ascund aripa tristă
mă las ros mai toate mi-au ieșit pe dos
în drumul dus voi trece în destin de pescăruș
nu-i niciunde drum, întors alunec
în orizont de aramă
simt în piept glas de mamă stins
nu caut înadins să smulg din vise coapte
seva nu-mi pasă nici de-oi fi
zi ori noapte ori anotimp
nu rup din amintiri, ostil, petale,
nici pistil de aur sub semn de faun.
fără să știu am fost în mare amară marinar
o oră, ultima rugă rostită lângă proră
liniște din apele străine,
hrănindu-se cu mine azi
cu tine mâine
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
alfabetul înăuntrului
Dacă aștepți o mână
o voce să-ți vină în sprijin
este sfârșitul
doar vântul te știe înăuntrului tău
îi pot crește mâini și nu-i murmur acela
este glasul, învață vocalele abia
aaaa uuuu oooo iiii eeee, aeiou nu încă
ci după consonizarea alfabetului
!
ar părea că mușcă din cenușă nervul
lacom căutând un atom măcar nears
astfel începutul, altul, te prinde de călcâi
unde fugi?!
crește în tine vector eliptic în sus nu-i
în sus doar părere
Arlechinul râde, un salt, urcă
plânge
rotește
din trupul lui cresc mii de mâini aprinse
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub geana ta
un lup foarte bătrân îmi umblă-n vene
colții săi odată de temut i-arată jalnic
ai crede înfățișarea-i o rugă și pesemne
se vrea la ceasul de pe urmă iarăși falnic
urcușu-i înapoi la inimă e un surghiun
ajunge-ntr-un târziu de unde-a apărut
cu blândele globule ce se descompun
iar mușcătura lui finală-mi pare un sărut
pe drumul colbuit spre plinul lunii azi
mă lasă-n urmă corbii eșecurilor toate
rătăcite izbânzi, amarnici triști nomazi,
le-au dus destinul pe genunchi și coate
acum se lasă-ncet cea mai străină pace
un fel de frig coboară târât încet de lupi
și carnea de pe os grăbită se desface -
iar tu citești și groapa cu genele mi-astupi
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
moment de bine - 5
mi-a încărunțit surâsul
obrajii îmi par cămile șezând
lângă două oaze nu cine știe ce bogate
mâinile scormonesc uscate vântul
printre norii iuți astăzi ori
peticul de geam o fi cu vina
întredeschiderea lui vremelnică
în noaptea aceasta m-am rugat și
rugăciunea în loc să aducă ușurință
m-a istovit
o fi cu vina înjumătățirea cu frică
a cuvintelor, hei
nu vedeți
cât de hilară
este umbra mea jucând țonțoroiul
în jurul zidurilor o fi cu vina
lumina lunii filtrată de un nor pieziș
rămas în urmă
ca un cocor beteag
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Up down
se așterne somnul știindu-te alături
și visez cum visezi
mă trezesc, te simt aproape și
un soi de neînțeleasă bucurie și siguranță
mă proclamă omul tău
deși
mă simt mult mai mult
poate un astronaut, un miner sau... un tâlhar -
plec, așa cum pleacă orice om să aducă
înapoi seara dorul acasă iar tu
aparent preocupată
ai împrospătat așternuturile și
mereu ceva să-mi spui perceput de mine pieziș
în vreme ce visezi
surâzi
îmi pari o copilă a străzii, a cerului
mă tem să nu te rătăcești și alerg, alerg, alerg...
dimineața, rătăcitul sunt eu
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
între-vis
Viorile prăfuite nasc
păianjeni aurii, arcușul spre sud
cu o umbrelă roasă își împarte veacul
sunt două la număr, una veche, reală, cealaltă
neterminată
cioplită din lemn ciudat violet
cu vinișoare albe
seamănă cu o aripă îndoită-n jos
a unui cocor sau a reverență, după concert
contemplând cadrul acesta, ceva familiar
mă ține fix și nu știu
înăuntrul meu «fost» sau «viitor», l-am văzut
astfel?!
în unica secvență în punctul critic
orele 11:59 când am deschis al treilea
ochi la marginea unei prăpăstii cețoase
«Unicul dirijor» dacă m-ar chema în orchestră
cum să mă prezint cu corpul dezacordat?!
alt instrument nu primește
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
fixat pe un ceasornic
Prezentul nu
nu ne-ncape, tindem spre dilatări
nostalgici de trecut: «bine mai era» noi
eh!
și visătorii: «las că va fi bine» ardem unicul aer
singurul trup prelins în vanitate
«Trăiește clipa!»
. care?
deja trecu!
Să mi se dea un altfel de ceasornic
deșteptătorul să pornească-n viitor ceru
«gândul responsabil cu speranța» dar dacă-i 11:59
și gata, lepezi trupul
cine și unde-ți va purta trezirea?!
Un prezent supraelastic atunci, să vină pe măsură
glăsui «gândul țiitor de garderobe, mime, gesturi»
și cu durerile n-ai teamă?!
Le vei dubla sau chiar și râsul!
Pasul stă jumătate-n aer, prezentul când este?
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lectură ușoară
suferința își caută armonia sa
în lirism, în misterul naturii, pentru noi
doar o lectură ușoară, pentru mine corul
din întuneric
spărgând ferestre, sticla lor vopsită cu negru
vă încearcă unde pioase, moi
catifelate, poate și o lacrimă
când cânepa nopții mi-e cămașă...
..........................................
poetul nu mai există în realitatea aceasta
el este ancorat împreună corăbiilor
din porturi departe, departe
păduchii, setea, țipătul imploziv aparțin
altui trup insensibil și totuși înfricoșat
de lirism neștiind a-l numi astfel,
de misterul naturii căutându-l instinctiv
armonia negăsind-o în suferință, nici
în surâs, nici în iluzia că un poet a trecut
vreodată prin trupul lui, părăsindu-l apoi
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
perspectivă
dați-mi un petic
din surâsul vostru
să-mi fixez ceasul
în colțul gurii
buza mea de sus gătită
să vă muște numele
acestea
lunecând pe buza de jos
unde clocoteau promisiuni
«vă voi fi până-ntr-un târziu
poetul»
așa, mulțumesc
nu vă temeți, n-ați rămas solemni
împuținați prin surâsul pierdut astfel
vi-l voi da-napoi cu dobândă
peticul va deveni foaie cortului
așteptărilor luuungi
netunse câteva stagiuni
am rostit aceste cuvinte
vai
ce viteză ați prins
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aer dragobetian
și vină, deci
primăvara
alunge frigul din cuvinte
nu pretind
dar mi-ar plăcea
ca măcar o secundă
din ziua asta
să te învelești cu surâsul meu timid -
în el se ascunde frica
să nu te rănească
să nu te nimerească
la vremea când
nu-ți pasă de nimic
fiind îndrăgostită în secret
de o himeră
nu pretind dar aș vrea
să fi observat că eu am fost acela care
pe gerul năprasnic
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamă de băiat
ea
mamă de băiat
nu are nicio teamă vizibilă
o protejează el în gând
nimeni să nu o insulte vreodată
cu toate că ea
doboară doar cu securea pleoapelor orice intrus -
până acum toți străinii care au intrat
după plecarea golanului de tata
au fost între cleios de tandri și ipocrit de preocupați
mai suspină câteodată
dar cu amortizor
orice scârțâit de pat
dincolo
îi cântă a posibilă noră
apoi uși trântite doar de păianjeni -
ultima oară când fii-su
a mai adus pe una în casă
și a văzut-o cu toată pânza aia prinsă-n păr
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamă de băiat
ea
mamă de băiat
nu are nicio teamă vizibilă
o protejează el în gând
niciun golan să nu o insulte vreodată
cu toate că ea
doboară doar cu securea pleoapelor orice intrus -
până acum toți străinii care au intrat
după plecarea golanului de tata
au fost între cleios de tandri și ipocrit de preocupați
.
mai suspină câteodată
dar cu amortizor
orice scârțâit de pat
dincolo
îi cântă a posibilă noră
apoi uși trântite doar de păianjeni -
ultima oară când fii-su
a mai adus pe una în casă
și a văzut-o cu toată pânza aia prinsă-n păr
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum
iubirea
în plinul vântuirii peste oameni, îi consumă, îi ucide
pacea nu crește aici, cine o află viețuind?
Să urci mai sus de trup, dar cum
fără iubire?
Suferința-i din nașterea noastră
în fiecare secundă
dureri de facere n-au cum să aibă vreodată cadranele
senzația de bine
este în recunoștința pe care ne-o poartă țărâna
știindu-ne, avându-ne
astfel la ce ne temem, de unde izvorăște trufia?
câtă lumină află reflexie din bietul tău eu!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeriu Barbu despre frică, adresa este: