Valeriu Barbu despre timp

* * *

fiul meu nenăscut mă întrebă acum o secundă, tată
tu ştii ce este iubirea?
nu i-am răspuns
l-am împins în faţa trenului propriului său destin

roţile îmi traversau grumazul şi
totul este firesc

fiul meu va şti
ce-i iubirea

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târgul roziu-sidef (1)

Exponatele sunt omologate pe
piele românească de optimă elasticitate şi pehaş:
micro-căşti şi amplificator cu defazor – timp de 2 secunde
instalabil celor care sforăie X-Bass-surround!
Ceas şi telefon mobil cu baterii încărcabile la
un convertizor care transformă forţa strănutului...
şi/sau a înjurăturii!
Complet de protecţie când romantismul atinge
limitele de cod galben, cod roşu
tandreţea riscând să devină epidemie...!
Cremă de corp pentru melancolici
obţinută din extract de limbă – a bocancului lui Chaplin,
bastonul l-am folosit pentru şamponul antimătreaţă
în uzul celor care citesc Freud şi-l aprobă...!
Elixir pe bază de lut din fundul grădinii –
fostă Eden, actualmente retrocedată – destinată
tupeului celor care cunosc raportul dintre
votabilitatea unui pinocchio gonflabil
în regim secret nedeneabil şi
gloata consumatoare de reclame alegorice –

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

de-o funie

n-am
prea înţeles ce-i cu
foamea groparului când cu atâta zor
răstoarnă ţărâna peste groapă
dar nici înainte
funia lui, funia lui părându-i
că urcă piscuri, alpinist temerar când lasă
în jos ladă vremelnică – aşa, pentru că tot el
pândeşte
şapte ani, apoi
scurmă şi… n-am prea înţeles de ce
mătură lutul de pe os
şi-l ascunde iarăşi asemenea unui câine precaut
Tot mai bine-i
pe fundul oceanului, fie cel de prea sus sau
prea jos, funia cel puţin
e o alta
şi piscul
asimetric
oblic –

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi

femeie
ai lucire
nălucire
din culori
flori de vară, prima oară –
fluturi strănutând pe-o nară toată pudra lor de aur
şi ţi-e zi şi-apoi ţi-e seară
Mărioară

bărbate
ţii în spate
şi pe umeri –
ce tot numeri
a noroc zilele scurse –
fluturi năpârlind, prinos de vână-n care-ai fost
ştiind moartea pe de rost, măi Urse,
Urse

…împletiţi părere cu durere în iubire
n-aveţi fire de unire, doar pornire înspre Taină şi nimic

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

moment de bine - 3

Convergenţele luminilor
dincolo, în adâncul mătăsos, fierbinte, roşu
punctul primordial unde şapte suflete
îşi împlinesc rotundul – doar cu-n ochi
am ajuns aici trecând răsuciri dureroase

ţin ritmul cu şapte sfere, gravităm împreună
în colţul acesta de univers suntem o galaxie
soarelui nostru nu-i ştim vârsta – alb-sidef raza lui
nu avem încă un Pământ, dar la nevoie
îl vom zămisli din atingerea frunţilor

sunt şapte culori, şapte anotimpuri şi tot atâţia
arhangheli
………………………….

m-am trezit, un arlechin în patul meu
o sârmă întinsă între lună şi fereastra mică
întotdeauna mică –
îmi spăl faţa îndelung. oglinda ironic surâde

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te voi găsi Ilia-Silvia

Ochiul meu, fluture transparent,
pluteşte în lungul fluviului,
te caută în oranjul din ora netedă a după-amiezei, în gestul
scurt
al sălciei, în aer,
traiectorie aripilor fragile,
în şoapta rătăcind de secole, căutând
urechea ta de fecioară, mistuită în muzica dintâi din izvorul cerului.

Nu se ştie niciodată adâncimea
singurătăţii
– citeam printre liniile palmei tale unduind,
în unica noastră atingere, atunci
când tu presărai, fără ca eu să ştiu, în mustirea sângelui,
miracolul mâinilor goale,
din care, în toate naşterile mele succesive, m-am nutrit.

Nu te voi găsi!
Nodul dezamăgirii, uscat mă strânge, plâng, am înţeles:
Se pierde o singură dată,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meop-artnoc

ceru-i teasc
tu aguridă-n pârg
(zeii au icoane cu oameni
liturgic frâng zilele lor
şi le gustă cu luare aminte
neputinţa de a suferi o leapădă aici
jos
unde luneci
printre cinice biserici)
cernita culege via
eşti, în sfârşit, fudul
fără bagaje
le duce ea

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecare

când te prinzi de faptul că
secunda nu are mâner
şi că ai lipite pe talpa bocancului
capace de canalizare
pentru a nu mai da în gropi

că a venit vremea
crezându-te gardianul metaforei
să nu mai ceri actele la control
unui fir de iarbă
unui vers
unui surâs anonim

înseamnă că
te-ai vindecat de copilărie

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

…invers

mai du-te-n
ierbi departe să te pască
tauri coborâţi din fulgere
furtuni…
hei, tristeţe,
ţi-ai pus ochii
ca nişte lame ştirbe
pe ceasul meu şi-i tunzi
limbile, cifrele – data blocată
pe 7
de atunci sunt în fiecare zi
în 7, luna nu mai contează….

mai du-te-n
ape tulburi hrană
peştilor de inox – fostele
intenţii de bine
mi-e poftă
să râd în hohot
să ţopăi ca un vrăbioi

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbirea în dodii sau

sub scuza iubirii
ne rănim de moarte

acum, deocamdată
(un fel de niciodată)
nu mai ştim a cui inimă bate
totu-i sălbatic, totu-i aici
herghelii dezlegate, învrăjbite
tropăie pieptul secundei
şi tot ea, secunda
cu veşnicie cu tot
se prelinge de pe asfalt (tu îi spui cer)
în canalizări
ca un strop numitor comun de ploaie
rămâne ceva (un fel de nimic)
ca un parfum pe care nu ai vrea
să-l fi uitat dar
mai devreme decât mai târziu
absolut toate amintirile se pierd
într-o gaură neagră

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piercing

orăckăială, manelism, burice date cu sclipici, cravate
banale, serviete care se înmulţesc prin înmugurire, batiste
scuturături de ţeste cu sau fără plete, fese fluturând lasciv
explozii, maşini rostogolindu-se în flăcări, pistoale, automate
tonomate cu boli, bâte de baseball, glugi, semne tribale
ţoale largi, zdrenţe, supraelastice, plastic, oţel, lanţuri
din ce în ce mai groase, la 12 ani deja femei
frumoase nasc, pasc iarbă, trag pe nas, se-nţeapă, sex
în scris şi oral, cocktail-uri, gumă, ouă Kinder, PS2, 3...
MPeg4, MMS, OMG, nţ, nţ, nţ, nţ... pastă cleioasă...

mă înfurii, arunc
evul şi tv-ul pe geam... ba nu
îl dau pe un canal cu purici şi stau aşa 2 ore
mă uit: iată lumea
flash demonic, cultura demenţei, nicăieri, nicăieri
nicăieri simplitatea lui "iartă-mă", unui pas normal
vrem salturi, ţopăit extrem, extreme
extraordinariatul
musai

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu din ceas

părţile întregi
din care-i zidită eternitatea sunt
aşteptările, să
se schimbe semaforul, să
vină tramvaiul, să
se nască fiii şi fiicele, să
vină ziua de salariu şi apoi negaţii... să nu
fie azi ziua fără mine, să nu
se dilueze iubirea şi aşa mai departe... acum
chiar acum aleg pe care să o probez... ehei
este una anume... intru lent ca în apă rece
ca în apă fierbinte
pe partea cealaltă-i împlinirea şi începutul altor aşteptări...

oscilând între aceste părţi timpul nostru arde
şi nu din ceas, nu...!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

din ieri…

…dacă eu o iubesc, ea
de ce nu mă iubeşte?!
Dacă mă oglindesc în lac, nu…
şi invers!
Ieri am scris un poem bufnit
vibraţii joase îmi taie pasul
pornind din acel moment,
tremur în frigul personal
parte din frigul amplu –
aşteptarea comună
……………………….
între timp, îţi voi săpa un lac
tu doar să-mi aprinzi focul
să nu-mi mai fie aşa de frig

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţii pe care unii le numesc... probleme

sunt un tren spre nicăieri
la geamul lui copacii aleargă în cerc
ceru-i din celofan
oamenii cresc
franzele proaspete Morţii

ceva vertical mă taie şi mă împarte
centrifuga cadranului scoate untul din orele fixe

de undeva
un vultur mă pândeşte chiorâş
apele aplaudă spectacolul sării
focul pleacă în sine spăşit şi
la ce-am mai venit aşa de târziu?
când nu mai e viu decât spasmul
unei frunze desprinse din mine
călcate de tren pe şine de sticlă

Pământul
asfixiat în punga aceasta de un leu

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mica publicitate

mi-am pierdut viaţa
irosind-o
toate mesajele Cerului
le-am primit la spam
toate intenţiile au rămas intenţii
mereu mi-am zis că
mai am o secundă
să-mi schimb viaţa
pe ce?
şi s-a dus
acum
cu acest anunţ de mica publicitate
îmi mângâi cioturile foste aripi şi
scrijelind pe ultimul petic de pământ
vă salut

pierdut viaţă
găsitorului recompensă

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiu de seducţie

privirea ta
ploaie de vară
zilelor mele aride

sărutul tău
biciuire
porilor mei sclavi ţie

atingerea ta
mă dizolvă
mă vindeca, mă recompune şi apoi iar
mă dematerializeaza

distanţele tale
la mai mult de o respiraţie
infricoşarea ce mă lasă pribeag
intr-un vis ostil

exerciţiul acesta
vrut de seducţie

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

spirale violet-aurii

aşa de tare şi
cu o viteză uimitoare saltă
fulgere subţiri, subţiri
teiubescuri zvelte…
tu nici nu ştii
tot atâtea scenarii
«drobi de sare», fericiri trec prin
ochii mei
Ultima oară secunda abia zbătândă
mi te închipuia la moartea mea
şi plângeam de cât amar
ţi-am provocat cu acest banal prilej
nu pentru mine, ci de plânsul tău
am plâns
îţi căutam – mort fiind – fruntea
să-ţi spun în culori că
te aştept într-o viaţă viitoare
mai bun
mai puţin susceptibil… şi la fel de
iubibile vieţile tale să le slujesc, tu nu,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

1,2 m

umbră stingându-se în adagio, luciditate
şi nevoie
nervii, muşchii, articulaţiile, întreaga maşinărie biologică
participă la o viziune al cărei limbaj
numai muzica îl poate transpune – trupul meu
în sărbătoare
triumfal a traversat zilele metalice din ultima zodie
a trecut –
puls lunecând în rock

de acum
ferestrele vor fi deschise
numai spre mâine
ascund
toate amintirile
în stânga sus, la fix un metru şi douăzeci de centimetri
de la pământ – nu vă va veni a crede
dar am măsurat atent…!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adie

e-atâta linişte
zbuciumul zilei asfinţeşte molcom
la sânul iluziei utilităţii
din întâmplările majore mai rămâne
loc de o lacrimă

una care este prea despletită şi nudă
ca să poată ivi obrazului lumina ei

terasa asta şi adierea
deşi nu se mişcă nimic
fix ca în moartea căprioarei lui Labiş
îmi leagănă irosirea să adoarmă
şi pacea asta nouă n-o doresc nimănui

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

locuim împreună
(era la patru luni după ce ne cunoscusem) clipa aia am numărat-o
ziua naşterii mele
.
îmi pierdusem credinţa
educaţia primită
aspiraţiile
memoria
toate astea le înlocuiseşi tu
şi-apoi
mă obişnuisem să mă schimbi
să fiu la înălţime
să-mi uit prietenii
să aştept cafeaua cum nu tu o faci
(precum tot ceea ce faci)
eu, doar cel care consumă şi astfel, toate
au contribuit pregnant la metamorfozele mele -
trăiam într-o poveste
.
şi deodată

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!