Textele de mai jos conțin referiri la vinovăție, dar cu o relevanță mică.
Să fi știut... (vecinul de la etajul patru...)
cineva visa ideile
rezemat de zid, ținându-se
de balustrada
între el și cer
visa o cale lactee pentru
iminenta lui fabrică de iaurt
pentru iubita ce va să vină
să fi știut
că ea este alergică...!
Preferă țigări light, coca și cola
deprinsă pe când zăbovea prin piața Laleli
din Istambul...!
... după doi copii frumoși și triști
doi ani de întrecere
"cine dospește lehamitea
în colțul gurii"
după două bătăi parte-în-parte
două direcții:
ea lăsat copiii la mă-sa
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai, fă-o, o vreau
domnule doctor, faceți ceva
de-atâta bine mi-e rău
dați-mi un leac, la nevoie
extirpați vreun organ vinovat
iubesc permanent și fără motiv
în toate femeile lumii o văd doar pe ea
și mă răs'drăgostesc la oricare privind
domnule doctor
nu știu unde mă doare când nu-i, fiindcă e
și orb de m-ai face, o văd și mai și
ea e Eva, Edenul răspândit peste tot în care
iminent o să cad
și atât de aproape de ea, deja mă-n-fior
glasul plesnește ca păstaia, picioarele-mi mor
un colac de salvare vă rog, mă înec
ca un pește zevzec, ca o pasăre-n flăcări
în oceanul total din privirea ei
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sex
(ai tinde să crezi că poezia este
de sex feminin din versuri neutre
și că pixul meu
foarte masculin și prepotent
în coala ta caută
satisfacția amândurora)
ființele sunt instalații sofisticate
o încrengătură de tuburi și secreții
și doar un bob de muștar
care
mai înfundă (pe nesimțite)
țevile
este perceput drept muză
spiritualitatea
este cuantificată pe cântare măsluite
(de aia lumea și crede în dumnezei gumați
supraelastici, să le vină pe măsură precum blugii)
lirica, doar un pretext să ne scuipăm în ochi cuvintele
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
nașterea culorilor 2 (din seria Mistic)
Mirării nu-i mai ajunge căușul cuvântului
aruncă mâna mea trecând-o prin lemn, piatră
vânt
diforme la început, aparent diforme
Arlechinul din trupul meu contorsionat
nu mai rabdă
iese prin mână
își caută altă locuire
în animale și păsări și
ierbi ce va să vină
s-a dus
După toate acestea, singur
ca-n ziua dinaintea nașterii
pântecul rugăciunii s-a împlinit
vin
vin spre mine sulițe aprinse, dălți și
câte ale necunoscute unelte
La săvârșirea lucrului ceea ce văd
văd?!
îmi pare deși a părea n-am învățat încă
mirare
ou?!
noul, ajunsul se înfoaie, plesnește și
flutură cu repeziciune în sus
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec expirat
(refrenul este un țiuit continuu
ghici în a cui ureche)
m-a lovit un tren sau
am fost aruncat de pe planetă
senzația asta o au toți cei care
își pierd vederea văzând prima dată
iubirea
am dat să mă ridic
scuturându-mi colbul anilor
care ar urma să vină
(refrenul se curbează)
cine nu pricepe mare lucru
despre fizica aia cuantică
n-o să suporte cum ea
tocmai ea
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aer dragobetian
și vină, deci
primăvara
alunge frigul din cuvinte
nu pretind
dar mi-ar plăcea
ca măcar o secundă
din ziua asta
să te învelești cu surâsul meu timid -
în el se ascunde frica
să nu te rănească
să nu te nimerească
la vremea când
nu-ți pasă de nimic
fiind îndrăgostită în secret
de o himeră
nu pretind dar aș vrea
să fi observat că eu am fost acela care
pe gerul năprasnic
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc
păienjenițo, asta ești!
M-ai prins în plasele tale și mă canibălești
și unde privirea ta lichidă și dulce, care o verși pe mine,
este anestezicul care îmi duce în nesimțire durerea.
Vezi, nu am nici un merit
pentru «teiubesc-urile» mele, n-am nici măcar o vină
că și atunci când eu tac (și asta se întâmplă numai când și tu taci - cum îmi mai place când vorbim
în același timp, să ne măsurăm distributivitatea!) deci, când tac, atomii mei latră la tine,
dând să te muște (de la - a mușca!)
fira-i
așa, de zgăiboasă ce ești!
fi mi-ar «teiubesc-ul» peren!
fira-i a mea și numai a mea
«....și în vecii vecilor și acum și puuuruuureeeaa» se aude glasul popii
de la înmormântarea de vis-à-vis de la 31 - tocmai a murit domnișoara bătrână,
aia cu voaletă dragă, cum care!
- 'mnezeu s-o
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie, ah, femeie...
unde ți-s umerii când
lumea se prăvale
și tot mai mulți bărbați îți fură hainele
vocea, rujul, ciorapii
și se pretind
egală ție?
unde ți-e barza?
de ce nu le-o împrumuți lor
doar așa
vor înțelege că miracolul
nu stă într-un rol la întâmplare sub cearceafuri
iar iubirea
năprasnica asta de iubire
atât de invocată
și care te face zee și umilă
nu stă-n poziții de stârnit secreții
.
iubirea nu este un drept
precum nici vreo obligație
nimeni nu știe ce este iubirea
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Te aștept permanent, fără niciun efort,
te aștept și-ai să vii, chiar și fără motiv.
Te închipui aici, mă săruți ca pe-un mort -
înviez doar o clipă. Iarăși mor emotiv.
Iubim - sau înnebuniți mai curând
de foșnetul frunzelor ce lipsesc din păduri -
sau din vina minoră a celor ce vând
năluca iubirii pe-un sărut fără guri.
Niște draci cu chirie, niște nervi de-mprumut,
ne aruncă frecvent într-o clipă de dor -
ai vrut totul mereu și ți-am dat chiar mai mult
ți-am dat tot și să știi, nu mi-a fost prea ușor...
și să plâng, de se poate, pentru tine frumos,
totodată să fiu și cumva mai atent,
cum o lacrim-aprinsă ne străpunge de jos
- plânsul meu poate fi uneori indecent.
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeriu Barbu despre vinovăție, adresa este: