Textele de mai jos conțin referiri la copilărie, dar cu o relevanță mică.
Poezioală desple Mos Clăciun
Copiii lăi m-au supălat
La glădiniță cu o veste,
Că Mos Clăciun, e o poveste,
Nu e, si nici n-a ezigstat,
Că nu ale nici sănioală,
Nici balbă albă, nasu' losu,
Chial au si lâs, că noaptea Mosu'
Pe cosu casei nu coboală;
Am fost atât de indispus
Si-am plâns cu laclimi suspinând,
Pe Mos Clăciun îl stiu decând
Pe mine balza m-a adus,
Da' ca să mă conving, am stat
Cu ochii mici sub plăpumioală,
Făcându-mă că dolm de-aseală
Să-l văd si io măcal o dat';
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel din Satire și... nu prea
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dilemă medicală
S-a întâmplat o chestie ciudată,
Cu-o fetișcană, nu cred că o știți,
Naivă, dar la trup bine dotată,
De șaișpe anișori neîmpliniți:
Cum se făcu, dintr-un motiv, adică,
Avea fetița grețuri și, ciudat,
Facuse chiar și-oleacă de burtică,
Poftind la orișice era murat,
Așa că mă-sa, fără protocol,
De panică și... nu mai zic, mister,
A dus-o pe copilă la control,
La doctorul din colț, din cartier,
Care, într-o clipită, de infantă,
Privind-o-adânc, a concluzionat:
"Fetița dumneavoastră e pregnantă,
Cam... patru luni jumate io i-am dat"...
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneza
De ar putea bărbații, printre rânduri,
Să recitească ce demult s-a scris,
Nu-și vor mai face ei atâtea gânduri
Despre ce-a fost, cândva, în Paradis:
Era o zi la fel ca orișicare
De mii de ani, dar câți, nu pot a ști,
Nimic interesant, nici nou sub Soare,
Doar Eva începuse a vorbi,
Puțin, fincă la școală n-a prea fost,
Și dulce, și suav, să te încălzească,
Nici pomeneală,-aiurea, fără rost (!)
Dând semne că putea să și gândească,
Însă de ani, prin Eden, cum am spus,
De păsări, flori și animale plin,
Create pentru ea de Cel de sus,
Mai trist se contura chipu-i divin,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie de Paști
Când Paștile se-apropie mereu
Sunt luat de amintiri și dus agale,
Copil mă regăsesc în satul meu
La casa bătrânească de pe vale;
Simt și acum, pe prispă, dimineața,
Cernându-și fluturașii de ninsoare,
Cum îmi ating cu gingășie fața
Cireșii alintându-se în floare,
Și-aud la fel, venind peste câmpie
Spre deal zorit, urându-mi "ziua bună",
Un soare îngânat de-o ciocârlie
Cu-o veste la clopotnița bătrână;
Se anunța o mare sărbătoare,
Iar martoră era și Luna plină:
Va coborî din morți, spre Înălțare
Isus, a lui Maria, cu lumină!
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie de Crăciun
A sosit din nou Crăciunul,
Casele de nea-s cernute,
Vin copii cu Moș Ajunul
La covrigi și la nuci multe;
Printre fulgi ce se coboară,
Bucuros, cu nasu' roșu'
Și cu cerbi la sănioară,
Plin de daruri vine Moșu';
Bradul e împodobit,
Iar copiii toți așteaptă,
"Iată-mă că am sosit!"...
Nu se-aude nici o șoaptă;
Ho! ho! ho! băieți și fete,
De un an nu ne-am văzut,
Sunt la ușă-atâtea ghete,
Numai ele n-au crescut!
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie (poem de toamnă târzie)
Îmi amintesc, nostalgic, câteodat',
Cât de naiv eram la vremea mea,
Copil fiind, așa cum mi-a fost dat,
Sub poale de Carpați, în micul sat
Ce-atât de mare,-atunci, mi se părea (!)...
Priveam, suind cu greu pe deal, în zori,
Gemând sub ale toamnelor poveri,
Căruțele-nspre cer, unde cocori
Dădeau înc-un ocol s-alunge nori
Ca stelele să licăre în seri,
Și-a doua zi iar frunze tresăreau
De piatra sub copite ce scrâșnea
Când boii-n jugul crâncen se-opinteau...
Frumoși, dar și ce mândri arătau (!)
Cred că și Grigorescu gelozea...
Dar se-ntâmpla, sub cerul neguros,
Cum toamna-și cerne ploaia de sudori,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Valeriu Cercel despre copilărie, adresa este: