Vasile Zamolxeanu despre gânduri

Celor cu idei...

Din puţul gândirii, ies idei cu kilu',
De hazna sau mândre, ce contează stilu',
Transformate-n fapte, asta-i şmecheria,
Cele mândre-s proaste, haznaua-i boieria!

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hârtiei...

File albe cizelate din esenţă de stejar
Sper să nu fie uitate sau zvârlite-n vreun colţar,
Ele-au fost şi tipărite pentru a ne lumina,
Desenate şi gândite, nu pentru-a le-asasina,
De n-ai suflet pentru slovă, preţuire pentru tuş
Eşti mai dihai ca o vovă, inutil, fără retuş,
Măcar pune preţ pe filă, pentru-n trunchi sacrificat,
Poartă-te cu ea din milă, fi măcar civilizat,
Pune-o într-un raft mai bine, poate-n timp altcineva
Se va îngriji de sine şi-apoi se va releva;
De la simpla fabricare pân' la gânduri ce se-aştern
Să iubeşti natura care îţi dă minte în etern!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (3 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţă, aţă... (Unui feciorelnic...)

Printre plicuri şi stilouri
S-au găsit sticle cu vin,
Dintre pluşuri, bibelouri
S-a ales amor virgin...

Nu se-ntreabă oarecare
Ci chiar însuşi Dumnezeu,
"- Cine-i prost atât de tare? "
Cine ar putea fi, eu!...

Se deschid flori şi pachete,
Uşa până la perete,
Dar pământul însă tace;
Gândurile violete

Se desprind... şi cum se face,
Eu nu mă deschid şi pace!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (14 mai 2004)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou...

Tablou de gânduri şi de patimi,
Pictat în beznă cu savoare,
Prins pe perete uns de lacrimi
Ce doar tăcerea-i dă culoare...

Tablou pe pânza existenţei
Cu rama de pamânt sculptată,
Privit în ciuda competenţei
O frescă fără de stigmată...

Prin felurite sentimente
Legate strâns de un cavou,
Se trec atâtea-evenimente...
Şi peste-atâtea impendimente...
Noi, ne alegem cu-n tablou...

poezie de Vasile Zamolxeanu (5 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naturalmatica...

Vers cu vers egal cu-o strofă,
Fir cu fir se leag-o stofă,
Doagă-n doagă pune-o cofă,
Rău cu rău o catastrofă;

Gând cu gând, filosofie,
Punct cu punct o simetrie,
Piesă-n piesă, sculărie,
Ritm cu ritm fac melodie;

Stea cu stea fac universul,
Pas cu pas succede mersul,
Şarm cu şarm concep demersul,
Vorba-n vorbă compun versul...

(Spun de la gestiune-acei
Unu şi-unu fac cât vrei...
Unu şi-una-ntr-un bordei
Pe puţin fac numai trei...);

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (19 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Malorum...

Un soare ce întunecă pământul,
Un gând ce întunecă lumina,
O beznă a cuminţeniei,
SUB SPECIE AETERNITAS...
Pavăză a discordiei,
Sabie intrigantă,
Perfidie străbună,
INSTRUMENTUM BELLI...
Abis paradisiac,
Natură de clevetitori,
Simbol pentru cucernici,
DEPLETOS OMNI INIQUITATE...
... şi un dumnezeu divin,
Preablând
Slăvit
ET AMENS...
Din toate acestea ieşirăm noi
DEO ODIBILES!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (12 noiembrie 2004)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deci exist...

Gânduri pierdute
Pe holuri fără ferestre,
Cu uşi fără chei
Cu odăi fără zestre...
Gânduri cernute
Prin tavane-asfinţite,
Fără temeri de zei
Cu lacrimi iubite...
Gânduri vândute
Pe laice fleacuri
Ce-s fără temei
Şi fără de leacuri...
Gânduri născute
Din depărtări de-nceput,
Se-ascut de un stei
Aşteaptă-un gest absolut...

Istovite gândiri
Cad printre rânduri,
Stau de veghe-amintiri

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (30 decembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă cred...

Nu-s un agent federal din dosarele x,
Nu-mi rezem nici raţiunea pe un crucifix,
Cred în ce vreau, în ce simt că există,
Sunt o fire morala nici chiar ateistă...

Universul e arta din care consist,
Infinitul mă face să fiu realist,
Mă cuprind elemente geometrice-n miez,
Transformate în gânduri, în iubire, în crez...

Să citeşti printre rânduri nu nebun să mă faci,
Suntem lumi paralele, suntem roci şi copaci,
Suntem ceea ce facem, unii marionete
Şi convingete-n viaţa pe alte planete...

Caută şi vei afla nu-s simple cuvinte,
Umblă în adâncul tău de luare aminte,
Dă frâu liber vigoarei şi sparge pereţii,
Cu toţii creştem în noi o floare a vieţii!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 ianuarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumva...

De-atâtea ori te port în gând
Te port fără ruşine,
De-atâtea ori cuminte stând,
Aştept s-ajung curând, curând,
Să stau la braţ cu tine...
Făcut-am rafturi de idei
Cu indice-alfabetic,
De cum ar fi ca tu să vrei
Să-ţi pui penajul peste-a mei
Bojoci de daco-getic!...
Eu cred că n-am de ce să cred
Ca n-aş avea vreo şansă,
Oricum din zimbru mă fac ied,
Cânt şi la liră un lied,
Să aflu acea flanşă...
Romantic nu ştiu cât oi fi,
În felul meu, posibil,
Nevoie n-am de teorii
Să te iubesc, căci tu doar ştii
Că nu-s atât de-oribil...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (10 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre alte răspunsuri...

Frumoasă e viaţa, se poartă cu gheare,
Te zgârâie-n creştet până-n picioare,
Prin treptele ei ţi-a ales opintiri,
Lucrându-ţi din ele un sertar de-amintiri...

Un sertar ajungând să fie umplut,
Şi-atunci fără veste suflarea de lut,
Goneşte din tine cu niscaiva ghionturi
Spre alte materii, spre alte-orizonturi...

Un dor ne e totul, un dor tăinuit,
Desprins dintro turlă pe-un gând neştirbit,
O turlă a lumii, a desperării...
Bizară e viaţa cu darul uitării...

poezie de Vasile Zamolxeanu (9 noiembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub Rosa...(sub pecetea discreţiei)

Mai lasă-mi o vară,
Mai lasă-mi o toamnă,
O primăvară,
Iarnă... şi-o doamnă...
Mai lasă-mi toţi anii
Pe care-i voi duce
Zărilor stranii,
Doamna şi-o cruce...
Dă apelor vinul,
Sămânţă-n ţărână,
Lasă-mi destinul
Doamnei în mână...
Mai lasă-mi putere
Şi gânduri senine,
Suflul îmi cere
Doamna din sine...
Se îndrugă culori,
Cuvintele zboară
E doamnă din... flori,
E domnişoară!...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (6 octombrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copac bătrân spunea:

-Am văzut la vremea mea
Multe fapte de istorii
Şi înfrângeri şi victorii,
Sub coroana mea a stat
Om de rând şi împărat,
Mi-au călcat pe rădăcină,
Cât pe beznă, cât lumină,
Şoapte dulci de amorezi,
Târâtoare şi cirezi,
Mi s-au cuibărit pe ramuri
De-ale păsărilor neamuri,
Oricui umbră i-am ţinut
Şi cu tihnă m-am cernut,
Celui ce m-a ocrotit
Cu fineţe i-am zâmbit...
Acu' generaţia-asta
Parcă-i soră cu năpasta,
Vor doar să mă scrijelească
Nicidecum să mă iubească,
Vin şi-mi rup din crengi şi scoarţă

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (3 august 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubire de toamnă ...

Este atunci când sentimentul dragostei
Se desprinde,
Parcă smuls,
Din priviri
Şi se aşterne umil,
În bătaia gândului,
La picioarele sufletului oglindă...
Este atunci când braţele-ţi cuprind tăcerea,
Şi nemişcarea
Şi robia
Dar dezlegi aprinsele bătăi de inimă...
Este şi atunci, cănd îţi dai seama,
De frunzele pierdute,
Scuturate a pagubă,
Ce într-un sfârşit
Prinde viaţă
Rămăşagul tău cu neghiobia...
O iubire de toamnă,
Răstignită
Pe o silabă...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (16 octombrie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocaţie...

Lasă-mi pe pervazul zilelor
Firimituri din tine
Iar eu am să vin să le strâng
În cutia inimii
Să te refac ca un puzzle de copii...
Lasă-mi o cană pe buza fântânii de sentimente
Să-mi pot adăpa fluturii
Şi brazdele unde-am însămânţat gândul către tine...
Îndreaptă-ţi auzul înspre chemări,
Chemări ce vin dinspre priviri,
Priviri ce pleacă
Din reflexia mea...
Depărtează-ţi acei neuroni negativi
Şi lasă-mi o cale-n sinapsă,
Prin dezmierdări să te pătrund
Înţelegându-ne
Într-un suflu de pace...
Unul altuia să ne călcăm pe urme,
Pe urme de rouă,
De amiezi şi-asfinţiri,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (5 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă vezi şi tu...

Printre sute de catarge şi prin miile de vâsle,
Printre vânturile toate ce bat felurite pâsle,
Am privit feţe şi feţe într-un amalgam de schiţe,
Colorate după vreme, joase sau înalte spiţe;

Toate sunt la fel vezi bine, doar prin gând se mai încurcă,
Măşti, simboluri şi versete, astea ce-s mai dau de furcă,
Fără-a căuta anume, ochii mi se-opriră-n dată,
Mintea dusă fără ţintă, inima fără să bată,
Toate fac o legatură şi se sfătuiesc în pripă,
Bând din vinul fericirii şi fumând a clipei pipă,
La un semn făcu tăcere şi îngână mulţumite,
Ochii, inima şi mintea: "-Suntem toate-ndrăgostite!"...

Înţeleg de ce din feţe numai una e cu vină,
Tu eşti cea cu vino-ncoace şi cu nume de divină,
Tu m-ai fermecat o dată şi mă farmeci în neştire...
Cum te văd eu, cam tânjesc, să mă vezi şi tu... iubire!

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părelnică...

Sunt o copertă aspră cu titlu imoral,
Pe file cu esenţă de filosof sacral...

Sunt un azil de gânduri ce-şi fabrică eseu,
Din ziduri reci cu-o poartă sculptată-n dumnezeu...

Sunt un nimic din totul şi totul din nimic,
Pretind un bun tovarăş, al unui inamic...

Când dragostea-i imensă scăpată tumultuos,
Din hâdul boţ de humă, mă simt mărinimos...

Departe mi-e realul de plasic înrămat,
La braţ, naiv mă poartă, fantasticul sedat...

Sunt foc de mitralieră cu gloanţe oarbe-n ea,
Riposta e uşoară, răbdarea tot mai grea...

Sunt mai puţin ca tine, ca altul sunt mai mult,
Viziuni de geometrie dintr-al genezei cult...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (10 mai 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adhaos

Câte gânduri negândite,
E tragic, nu? Să vrei să crezi,
Adulmecări fericite,
Tăcere-atunci când vrei să vezi.

Urme de mâini adâncite
Pe nisipul amintirii,
Stau remuşcări împietrite –
Reflectarea nesimţirii –...

Se dizolvă corpul astral,
Euforii de niciunde,
Eul de ieri, un magistral,
Se pierde-n tot, printre unde...

Lacrimi decor, din Paradis,
Plumbuite de lumină,
Buchet verbal... raţiunii bis,
Părera mea... prin urină.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 aprilie 204)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plasă...

În străduinţa mea de-a prinde fluturi
Prin tumultoase ore-ntregi,
Am stat semeţ de-am luat chiar şuturi
Şi-n plasă-am fost prins eu, lipsit de legi...

O plasă moale, plină de petale,
De dulci arome, de însufleţiri,
Ce-a început subtil a-mi da târcoale
Plăpânde firi ai magicei iubiri...

Şi-am înţeles... n-am înţeles nimica,
Sau totu-i relativ, poate platonic,
Dar într-un fel m-aş scărpina cu-alica
Pe cerebel să-mi vină-un gând atomic...

Mă-ntreb aşa prin raze selenare,
Cu ce-am greşit de-am dobândit amor
Şi ce-am cules, o pierdere de stare,
O stare-n care aş fi putut să mor...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 iunie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deci, exist...

De eşti cuprins de exaltare, de la nivelul pubertăţii,
Tu vieţii dă doar gânduri bune şi du-te-n calea libertăţii,
Nu te închide printre zodii şi nici printre credinţe moarte,
În adevăr dezleagă-ţi mintea şi lasă turma, fi aparte!...

Eu cred că am trecut cu brio de epoca medievală
Când de la atâtea plecăciuni dădeai în febră-abdominală,
Acum s-au rezolvat mistere şi s-au distrus atâtea mituri,
Doar ştiţi zicala buclucaşă, nimic nu e bătut în nituri!

Fi fericit în lumea asta şi fă un bine liberal
Dar nu din frica unei cazne, ci doar dintr-un aspect moral,
Nu confundaţi spiritualul cu nişte culte fără rost
Avide doar după putere, păcat i-atunci, când tu eşti prost...

Nu vreau să intru în dezbateri sau de polemici să mă ţin,
Atât doresc să strig în lume, gândeşte frate libertin!
Să fugi de zidul mărginirii, să ai mai multă cutezanţă,
Iubind natura, universul, la rândul lor îţi dă speranţă!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (26 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplu...

Nu încerc nimic din ce nu-mi stă în fire,
Nu încerc deloc să nu am remuşcare,
Dar încerca-voi totul doar pentru iubire,
Cu riscul de-a avea a morţii sărutare!...

Poate-mi vor spune unii că prea le înfloresc,
Nici cotul nu mă doare că-n versuri e admis,
Contează că am gândul la ceea ce iubesc
Şi ştiu eu diferenţa dintre real şi vis...

Să zicem că un lucru noi l-am clarificat
Şi nu mă-ntreabă nimeni ce, cum şi cât ador,
La sentimentul ăsta ce l-am zeificat
Eu am să-l ţin în viaţă şi după ce-am să mor!...

Din toată modestia, iubire, tu-mi oferi
O altă primăvară din multe primăveri!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (12 martie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!