Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Violetta Petre despre iarnă

Textele de mai jos conțin referiri la iarnă, dar cu o relevanță mică.

Violetta Petre

Replică la poezia "Dor" de Emil Almășan

Și-aici, la mine, ninge... Desuet,
Ca-n iernile, ce ne-au cernit cu dor.
În pași de dans, ca-n vechiul menuet
Se-amestecă zăpezile ușor.

Poveri de alb se-aștern pe caldarâm,
Se scutură salcâmii de-ntrebări,
Sub pași o lacrimă de alb fărâm
Și ning salcâmii, peste noi, mirări.

Și spui că plâng salcâmii în Parâng,
Cu voaluri de mireasă-mpodobiți?
La țărm de mare, vis de mire, strâng
De sub salcâmi, de nuntă păgubiți.

Prin gândul tău mai umblu și acum,
Să-mi amintesc unde-am rămas cândva.
Prin ceață și prin ploaie și prin fum,
Adun flori de salcâm cu palma ta...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Să ai pe cine să aștepți, e-un dar...

Eu nu-ți știu gustul și nu-l știi nici tu,
Că n-am avut vreodată rendez-vous.
Când tu-nfloreai prin ramuri de cais,
Eu tremuram în iarna unui vis,

Pe care nu-l mai vreau și să-l alung
Îți scriu poeme și la piept le strâng.
Te am în fiecare vers și când mi-e dor
Iubirea, în vocale, o măsor...

Și te descopăr ca pe-un adevăr,
Adamul meu cu poftele-i de măr.
Și de pe buze zeama dulce-ți beau,
Jumate din păcate să îți iau...

Normal, e-un vis la care nu ajung
Și-l țin printre consoane, îndelung.
Măcar să-mi fie versul nesfârșit,
Ca să te am în vis la infinit...

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Mi-s fluturii-ntr-o aripă...

Mi-s fluturii bolnavi de neputință-
Le-a înghețat o aripă în zbor.
Când tocmai învățau ce-nseamnă dor,
S-au înecat în mări de umilință.

Au plâns corole, împletind coroane
Din trupul fulgilor nevinovați.
Au legiuit, o moarte, magistrați
Cu ochelari de cal, cuprinși de toane.

S-au răzvrătit scaieții laolaltă
Cu firul ierbii pribegind sub ger
Și-au interzis cuvântul efemer
Fără proces și fără judecată.

Tablou stupid pe-o mare de zăpadă
Mi-s fluturii-ntr-o aripă căzuți-
Eroi ai inocenței dispăruți,
Ca lacrima pe strune de baladă.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Albastru 23

Uneori mă trezesc dintr-un vis în alt vis,
Ca și cum mor peren și îmi ești interzis.
Să te-ating, mi-este greu, să-ți vorbesc nu mai pot,
Neputinți mă inundă și-n ele înot.

Îți mai scriu un poem, îl arunc peste bord
Și năierii-l culeg, eșuînd în fiord.
Tot spre nord navigând, să mai ning desuet,
Îți strâng numele-n pumni, să nu-l uit, îl repet-

Un refren, un ecou, în cascade de ger
Ca un fulg de ninsori, murmurând pasager.
N-am bilet înspre noi, nici permis de acces
Nici intrări, nici ieșiri și nu am de ales.

Pribegim printre ierni, însetați peregrini,
(Am uitat să mă rog, ai uitat să te-nchini)--
Două umbre, tâcând într-un timp expirat
Eu, femeia din vis, tu bărbatul-pirat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Aș răsări ca iarba...

Aș răsări, ca iarba, din palma ta de soare
Să te mai văd, iubite, o dată cum te știu,
Dar încă am zăpadă pe umeri și mă doare,
Că nu știu de-i devreme, sau poate, prea târziu

Să mă trezesc din somnul tăcerilor albastre
În care mă simt bine și n-am răspuns de dat,
Când mă întrebi, iubite, de cântecele noastre.
Eu nu mai cânt, vioara, de cântec, s-a lăsat.

Curg sevele prin mine și răscolesc nocturne,
Amețitoare patimi și nu mai știu de pot,
Să mă mai nasc vreodată din clipe taciturne
Și clocotul de vină, din mine, să-l mai scot.

Sunt vinovată, Doamne, că mor încă o dată,
Când primăvara strigă, dar eu nu o aud.
Sunt încă iarnă albă, de lacrimi suspendată
Și-aș răsări ca iarba, de verde să asud.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

La mulți ani, Minunea mea!

(pentru Paula)

Se scutură floarea de tei peste frunți
Și-n palme adun anii scurți și mărunți.
Pe tine te-aș ține, în loc, să mai stai,
Să-mi faci din chilie, grădină din rai.

Un nufăr să-mi crești pe sub pleoapă, când plâng,
Să-mi fii lună plină în oghiul meu stâng.
Și zâmbetul tău, să m-aline când strig
În nopțile albe, cu lacrimi și frig.

Aprinde-mi lumina din ochii-ți verzii,
Că nopțile-s grele și-n mine pustii,
Se-adună doar ierni cu troiene de dor
Și timpu-n suspine și lacrimi măsor.

În prag când apari, anotimpuri dispar
Și-i vară în casă și din calendar,
Mai fur înc-un an, sau cât pot să apuc,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Încă o pedeapsă, iarna...

Ninge în diagonală, crivățul colții și-ascute,
Ninge-absurd pe primăvară și pe lacrimi în derute...
Parc-ar fi război și-n ceruri între îngeri și satane,
Aripi dezmembrate-n luptă se adună în mormane...

E urgie-universală, e război și pandemie,
Trag consoanele cu tunuri în muze și poezie.
Praf de pușcă se așază peste vulnerabili muguri,
Vise și speranțe oarbe-s osândite, jertfe-n ruguri...

Ruga nu mai are liber înspre raiuri și altare,
Demonii împart blesteme, pașii n-ajung la hotare.
Nu e loc pentru ohihnă, în exodul spre neunde
Groaza-și face loc în suflet și în sânge ne pătrunde.

Ninge în diagonală, primăvara e jertfită
Omenirea-i la răscruce, vremurile se agită
Dumnezeu e la strânsoare, judecata i-e-ncercată
Parcă, o așa dilemă, nu l-a apăsat vreodată...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Sub talpa ta

Sub talpa goală te-aș păstra, să-mi mângâi pașii pe ninsoare,
Când nopțile cu greu le car pe umbra mea rătăcitoare.
Nu mă lăsa să sângerez, călcând pe cioburi de iubire,
Cât eu îți sunt un univers, cât eu îți sunt nemărginire.

În palma ta mă scriu poem, să mă recite trandafirii
Și versul meu de început, ca noaptea când se-nchină mirii,
Pe inelar să-l înfășori, ca legământ de netrădare,
Să cânte albul peste noi, când ninge abuziv și doare.

Ne troienesc pe umeri zori cu întrebări chinuitoare
Dar, nu-s răspunsuri pentru noi, cum nu e valul pentru mare
Decât un efemer oftat, pe-aceeași cale de tăcere,
Ce-și lasă lacrima pe mal și în albastra spumă piere.

Sub talpa ta de m-ai avea, mi-aș face iglu pentru-o viață
Chiar dacă mângâiera ta, cu-atâta iarnă mă îngheață...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Sandviș cu iubire

Sub faldul nepăsării tale, mai prind o iarnă în infern
Și mă cuprind istericale și-aș vrea sub mine să te-aștern.
Și ca un sandviș cum se vede, să ne mai punem și muștar
Și-o foaie de salată verde, un castravete și mărar.

Dulceață, deși știu că-ți place, nu e nevoie să mai pun-
Tu știi, că-n mine, miere zace, iar tu ești (nici nu pot să spun):
Așa un fel de ardei iute, sau praf de usturoi, piper,
Ce simțurile îmi ascute, când ești sub mine prizonier.

Parcă lipsește-un pic de ceapă și-o răzătură de ghimbir,
Chiar dacă nările ne-nțeapă, sunt eu parfum de trandafir.
Și peste noi, o maioneză, de-aceea fără adjuvanți-
Ah, ce profundă antiteză și cât suntem de contrastanți!

Și totuși, noi, ce simfonie suntem așa îmbrățișați
Și ce ciudată armonie e-ntre dulceață și cârnați!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Sandviș cu iubire

Sub faldul nepăsării tale, mai prind o iarnă în infern
Și mă cuprind istericale, și-aș vrea sub mine să te-aștern.
Și ca un sandviș cum se vede, să ne mai punem și muștar
Și-o foaie de salată verde, un castravete și mărar.

Dulceață, deși știu că-ți place, nu e nevoie să mai pun-
Tu știi, că-n mine, miere zace, iar tu ești (nici nu pot să spun):
Așa un fel de ardei iute, sau praf de usturoi, piper,
Ce simțurile îmi ascute, când ești sub mine prizonier.

Parcă lipsește-un pic de ceapă și-o răzătură de ghimbir,
Chiar dacă nările ne-nțeapă, sunt eu parfum de trandafir.
Și peste noi, o maioneză, de-aceea fără adjuvanți-
Ah, ce profundă antiteză și cât suntem de contrastanți!

Și totuși, noi, ce simfonie suntem așa îmbrățișați
Și ce ciudată armonie e-ntre dulceață și cârnați!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Și eu cum să fiu cuminte?

Trece-un zvon de primăvară pe sub streașina tăcerii
Cu un scâncet de vioară ce înviorează merii.
Firul ierbii se dezbracă de veșmintele greoaie
Și prind razele de soare printre picături de ploaie...

Mugurii plesnesc de sevă, amiroase a trezie,
Flori cu straie de lumină se alintă-n poezie...
Și prin mine, cai zănatici, în galop, prin liniști sterpe
Tropăie în cavalcadă printre muze... Euterpe

Își dezvăluie în versuri gândurile prizoniere,
Ce neliniștesc poeții, așteptând la frontiere
Iarna să își ia bagajul și să plece spre neunde,
Când în vamă, stau lăstunii adormiți printre secunde...

E o liniște albastră, c-un vibrato fantomatic,
Ce pătrunde prin toți porii într-un tempo acrobatic...
Și eu cum să fiu cuminte, când zvâcnesc dorințe-n mine
Și cum să n-aduc, iubite, primăvara asta-n tine?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Viața mi-a ucis povestea

Ți-am deschis cărări spre mine, să nu rătăcești vreun pas-
Cineva, dar nu știu cine, le-a închis și am rămas
Cu singurătatrea oarbă ce scâncește pe la uși
Într-un dialog de taină cu tăcutele păpuși.

Mor cuvintele pe buze, ce nu mai zâmbesc de-un veac,
Am uitat să cânt din frunză, primăverile iar tac;
Îmi dau roată la ferestre, dar ferestrele le-nchid
Și în cioburi de tristețe și în lacrimi mă divid.

În pustiul dintre ziduri amintiri încă dospesc,
Între file-ngălbenite, ochii-albaști îmi zâmbesc;
Aș pleca-napoi în mine, dar nu știu cum să pătrund-
Drumu-i sinuos prin stâncă și-i atâta de imund!

Viața mi-a ucis povestea dintr-un vis nevinovat,
N-am cerut nimic și totuși cruce grea am de cărat.
Când în jurul meu salcâmii ning cuminte dintr-un ram,
Eu mai port pe umeri iarna și-n zăpadă mă destram.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Primăveri sub troiene

Ninge iar în Postul mare
Pe icoane și-n altar,
Ninge ca din întâmplare
Cu albastru glaciar.

Și de m-or chema asceții
Să adăst în ruga lor,
Voi picta pe toți pereții
Ce-mi lipsește din décor:

Nuferi răstigniți pe ape
În tăceri, visând naiv,
Din zăpezi să se adape
Și din ape rogvaiv.

Maci cerșind încă o noapte,
Sângerând de rugăminți
Cu lăstarii lor de lapte,
Așteptând în lan cuminți.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Să m-așez în palma ta

Îmi fac veacul în genunchi, fruntea mi-o aplec sub cnut-
Cnutul vieții blestemat, ce pe frunte l-am avut,
De când alergam prin timp, ca un fluture pribeag,
Între lacrimi și cuvânt, cu un vis născut beteag.

Sângeram în nopți pustii, ca un mac strivit de ploi
Și cerșeam, nici nu știu cui, să-mi dea visle-napoi.
Le păstrez de-atunci, dar nu-s decât gânduri de-aruncat,
Peste care numai ierni au tot nins și au călcat.

Sunt orfană de orice, de iubire mai ales,
Am dat tot ce-aveam de dat și din mine au cules
Toți flămânzii ce-au dorit, băgând mâna pân' la cot
Și-am rămas fără povești, și-am cântat și nu mai pot.

Drumurile s-au închis, bariere-s peste tot,
Ca să trec prin vama lor, ce, de unde să mai scot?
Doar poemul să mi-l vând, pe doi bani, sau ce mi-or da,
Să trec dincolo de ploi, să m-așez în palma ta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Un gând de-al tău

Așteaptă cetina s-o-mbrac în straie
De sărbătoare, dar ce sărbătoare!
De unul singur, între cer și mare
Și ce tăcere este în odaie!

Am mai găsit o nucă argintie
Și un coșar cu lacrimi de cenușă,
Colindătorii sunt deja la ușă
Și ce departe ești copilărie!

O stea în patru colțuri mai răsare
În haină de hârtie creponată,
E tristă și puțin decolorată
Și cât de tare vârful lipsă doare!

O lacrimă de sticlă-n cuib de vată
Își face loc prin amintiri de ceară,
Îmi intră-n casă frigul de afară
Și ce mi-e dor de bradul de-altădată!

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Înflorim cu ochii-nchiși

Și dacă-i numai noapte și umbre ne doboară,
Eu înfloresc în mine și-n tine-a doua oară.
Cu ochii-nchiși te caut și te găsesc oriunde,
Acolo unde luna, de lumea mea, te-ascunde.

Știu gustul gurii tale dintr-un sărut cuminte,
De ochii tăi, în ochii-mi eu îmi aduc aminte.
Și chiar de iriși galbeni au adormit în vină,
Te am întreg, iubite, pictat pe-a mea retină.

Sub piele am lăstunii din primăveri albastre,
Pe coapse cântă vara din zâmbetele noastre.
Și toamnele se-alintă pe sâni, cu ploi flămânde,
Pe brațe ninge iarna, cu alb, să ne inunde.

Te văd cu ochii minții și te citesc ca orbii,
Poemul meu de taină, cum te vânează corbii,
Când află că lumina și soarele-s străine!
Dar înflorim, iubite, doi orbi, printre ruine.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Să mă plimb prin tine-o viață...

M-aș plimba prin tine-o viață, să te știu și nu te-aș ști
Din amurg spre dimineață și nimic nu m-ar opri
Să-ți pătrund prin constelații, steaua mea să o găsesc
În Centaur, Andromeda din decorul tău ceresc...

Să mă plimb prin capilare, chiar de spațiul e îngust
Mă strecor cu versu-n brațe, din hematii să te gust
Și de simți cum trec prin tine, dă-mi un semn c-un tremur scurt
Ca să nu m-acuzi, iubite, de vreo fraudă, sau furt...

Am intrat ca să mă caut, dacă mi-ai găsit vreun loc
La parter sau la mansardă, poate sunt chiar la mijloc.
Sau în stânga unde-i locul pe care-l pândesc demult
Stau cu versul la intrare și bătăile ți-ascult...

Hai, deschide-te și lasă-mi poezia-n atriul stâng!
Iernile ce te apasă, numai eu știu să le frâng.
Vin cu primăveri în brațe și cu stihul violet
Vin în pași de sarabandă și în pași de menuet...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Când mi-e dor...

Când mi-e dor te scriu în versuri, le găsesc în jurul meu, coborând din universuri, unde am acces doar eu...
Când mi-e dor, privesc departe într-un cer pe care calc, chiar dacă din legi nescrise, legea zero o încalc...
Când mi-e dor adulmec marea, ce adună-un gând pribeag, dintr-o altă depărtare de pe cel mai drag meleag,
Unde rătăcești prin ceață, în decorul unei ierni, unde dorul ne îngheață, când ninsoare îmi așterni...
Când mi-e dor, ascult nocturna, pe Chopin îl chem din neant, să ne fie, doar o clipă, depărtărilor liant...
Când mi-e dor, mai ies din mine și-n fantoma unui tren, ne-ntâlnim morgane-n gara unde-ți cânt doar un refren
Dintr-o simfonie-albastră ce-au compus-o ochii mei, pentru ne-ntâlnirea noastră pe nostalgice alei...
Când mi-e dor, mai mor o dată-n partitura unui lied, ca o notă-abandonată-n care dorul îmi închid...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Un gând ''dulce'' pt. voi...

Nicolai și Nicolete, Nicoline și-alte fete
Ce purtați numele sfânt
Toți de pe acest pământ
La mulți ani și să vă-mbete
Parfumul de sărbătoare!
Și mai strig în gura mare:
Să fiți sănătoși cu toții,
Să vă ocolească hoții
Să aveți belșug pe masă
Și nepoți, nepoate-n casă,
Zâmbete și bucurie!
Sufletele să vă fie
Liniștite și-mpăcate,
S-aveți pace, sănătate,
Daruri multe să primiți
Și-ntre voi să vă iubiți!
Să petreceți cum e datul
Cu nevasta și cumnatul
Și cu soacra și cu verii
De-azi pân-or înflori merii!

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Să-nlocuim tabloul ninsorilor din noi

E iarnă-acum, iubite, în parcu-n care-aștept,
Să nu mai ningă-a tine și-a dor de-mbrățișare.
Dar ninge fantomatic pe umărul meu drept
Și-n stângul geme iarna-ntr-un semn de întrebare.

Se tânguie copacii sub albele poveri
Cu brațele întinse spre ceruri încărcate
De lacrime de îngeri cu zborul în tăceri
Și peste mine aripi de răni îndurerate,

Cad troienindu-mi pașii pe-aleile pustii,
Pe unde amintirea se zbenguie în voie.
E liniște, iubite, și știu că n-ai să vii,
Deși în iarna asta, de tine, am nevoie.

E-o masă a tăcerii, pe undeva pe-aici,
Pe care o statuie își poartă-n ger pedeapsa.
De ai veni, sentința să poți să i-o ridici,
Te-aș lămuri să facem, în doi, tabula rasa.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Violetta Petre despre iarnă, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info