Tablou
ai fost acolo
a rămas doar un chenar
numai un contur alb
papucii într-un colț
o eșarfă căzută jos
o ceașcă cu zaț de cafea
totul este acoperit de praf
poezie de Viorel Muha (aprilie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fir alb de viață
pamântul răsare și-n soare este flacăra
privirii tale, lumina se întoarce către răsărit
diminețile se plimbă pe cer
iar copacii întind brațele peste lume
adun ultima rouă din firele genelor, care
încă dorm, printr-o sărutare
o fărâmă de gând rătăcit se frământă în vârful copacului, vieții
sămânța lui peste noapte va cădea jos, scăpată
pentru o altă viață în adâncul pădurii iubirii
spătarul scaunului fără mine, privește-n albul tău
gol și lipit de masa tăcerii
mă cațăr pe coloana fără infinit, ca să ajung la tine
o pasăre măiastră se oglindește după firele vremii
ești un fir alb, rebel pe frunte, singură undeva departe
poezie de Viorel Muha (mai 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă-n buzunarul vieții
rece, albă, gheața răsucește viață, dinspre noiembrie
astăzi este decembrie
o creangă frunză rămasă, agață cu-un braț, cerul
un petec de apă mai lucește
cuvântul, supărat și el, îngheață buze
literele se înghesuie în ele și cuvântul
devine mai tăcut
pietrele scârțâie și își șoptesc, este iarnă
pământul se strânge
uscături fără de viață îl învelesc
timpul curge prea bătrân și greoi
cerul cenușiu a răcit și el
strănută cu lacrimi albe de gheață
din case ies aburi prin hornuri vechi
flăcări din pământ ard printr-o țeavă
stau prea mulți la bloc
***
dimineața, supărată și ea, fumuri adună
cețurile se fugăresc prin văi
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (decembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puritate
nopți cu rând am sădit
pe cer
diamante pure între
răsărituri și apusuri
acolo sus pintre dălți
ciocane și covoare
de praf pulbere și stele
eu meșter chinuit
am sculptat cu ochii minții
cu raze din ele
bloc de marmură albă
spărgând pură coloană
goală
din piatră chipul tău
răsărind drept stea
piatră dură admirată
pe cer de noapte
lângă maestoasa lună
pudică și pură
poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sân
mi-am tăiat privirile
într-o zi de nenăscute clipe
în încăperile ochilor am adunat, lumi
câteva
foi albe desenează chipuri plângând
mă așteaptă să le număr
tributul
foamea vrea măcar o neagră pâine
durerea se strambă încă pe fețe netrezite
surde vorbele strigă
aripile nu pot fi frânte, de margini de timp
acolo unde atârnă putreziciunea
dar mi-a rămas, curată, mută și albă, ca nimbul unui sân
însetat în căușul palmei, uimită revolta
iubește-mă lume hulpavă
norocul prostului încă împinge tăvălugul destinului
nu crește pământul în copaci
nici rădăcinile sale nu pot sprijini cerul
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strada
ard în mine, două smirne arome și sunetele
mă strigă
doi copii stau ținâdu-se de mână și privesc
un gard verde
de pe zidul crăpat, o imagine de umezeală veche clipește-n
bobul de ploaie
o tobă bate, parcă, depărtările, cumpărând
liniște
sprijinit de un colț de zid, un trup arcuiește timpul
cu forme, iar ochii străzii îl privesc
cu mâinile în buzunare o barbă albă zâmbește
la o mașină ce traversează, veche
mașini noi
lucește o fereastră, trece soarele, o sirenă de salvare
strigă, faceți-mi loc
e strada, e lumea care trăiește, sunt și eu
sunteți și voi
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără pustiu în suflet
candelabrul lumii în ramuri se desfășoară
soarele pătrat pictat de Picasso acolo stă atârnat
Goya prin culoare pe un braț pune sus colțul lunii
eu am venit pe drumul măslinului să văd cerul
în albastru-negru de noapte o stea îmi șoptește
că durerile lumii mele au încă putere
deșertul prin pustiul nisipului arzător
chiar dacă desenează cercuri albe în soare
nu poate să-mi usuce și să-mi lase ochii goi
pietrele în nisipul deșertului vorbesc încă
că durerea încă nu este o pedeapsă sfâșietoare
chiar dacă pe toți încă ne doare
amintiri separate sunt încă în mine contrare
rana mea nu face cicatrice pe cerul albastru
în zorii dimineților albe pline de alb
când în deșert se vede un nou început...
fără pustiu în suflet
poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradoxul sinelui Destinul? Hahaha... de mai multe ori și-a bătut joc de mine! M-a încuiat într-o încăpere, albă, fără nici o ieșire și nici o intrare, apoi, mi-a aruncat cheia înăutru și mi-a zis: - Descuie-te!
Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-i dăm celui ce scrie, Tribut de Cezar, dar să nu uităm că lumina închisă într-o carte nu-i numai truda ideii, ci și-a aceluia care o pune-n pagină, a aceluia care aranjează rânduri și coloane de cuvinte, a acelora care prin imagine și ei scriu gânduri, apoi a acelora care le îmbracă în foi albe și-n copertă, chiar multe corectând.
Viorel Muha (noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Samba
am să mă sparg într-o oglindă
prin tocuri și pe-o podea de viață
să pot să te găsesc pe tine, tu chip
și-n clipe de fericire să spun
că mai există un început, de viață
în care încă simplu să pot sa spun
nu-n gol
că poți să mă iubești!
nu vreau să uit că-n umbre de ploaie
de melodii, poate, încă chipului tău tresare
că ești o zi albă și vei dansa o samba
amândoi în roșu de foc, într-un destin
pe cărări noi de viață și nu uitând
că noi pe podeaua vieții, simplu existăm
da, samba vreau în pantof să-o bat
și zâmbetul tău trist să-l refac
în bucurie
iar pe cer să pun sărut
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greutate! Cât de mică albă și curată poți fi tu, sărmană coală albă de hârtie, și câte poți tu duce și suporta! Dar timpurile se schimbă, astăzi și mâine le suportă ecranul, monitorul, plasma, iar în viitor holograma!
Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara. Fructul ce se coace al tuturor anotimpurilor, al toamnei ce-n sămânță și-n culcuș de frunză ruginie ea adoarme, iarna ce-n tăceri de alb crează, primăvara ce prin lumina florilor ea fericită ne spune că renaște.
Viorel Muha (decembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te aștept
citesc pașii mei prin oase de gheață
fulgul disperat țipă prin geam la mine
nu agăț ultima sărutare de cârligul vieții
nu vreau ușa băncii să o tărăsc în neștire
șoseaua vieții încă-mi este liberă
alerg plutind după tine
arunc îmbrăcămintea de trecut, în timpul din urmă
am luat cheutorea zilei de astăzi
și într-o stație de metrou, încerc prin privire
să o arunc numai spre tine
bluza neagră stă numai pe un umăr
atârnă golaș desupra rotundului așteptării
ginșii mă lasă să văd pielea albă
de sus și de jos de unde începe viața
neglijent privesc strada și uit de zebră
ea mă obligă să-mi cântăresc, câteodată viața
acuz cu degetul ochiului meu care nu vede
seara, albul pătratului fără de cute
noaptea-mi este zbatere, fără sunete
te-aștept să-ți văd marmura dezgolirii
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
În dimineața de după zbaterea nopții, încă mai poți mușca rotundul soarelui de lângă tine, și, încă mai poți să privești cornul lunii, cum lasă ușor o umbră pe pielea albă a răsăritului, pe care încet, o săruți cu raze de lumină!
Viorel Muha (mai 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Accident
gândurile în pașii tăi
mi-au orbit
durerea m-a vândut la colțul străzii
stau în patul vieții, gol
chirurgul, inima mi-a tăiat-o
a scos aorta iubirii
chipul mi-e alb, fără tine
o mașina m-a accidentat
cu viața
la o intersecție
poezie de Viorel Muha (mai 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere
taie adânc
au, ce doare
sala este mare
albă
preaplină de alb
chirurgul operează
iubirea
atenție pe masă se află
inima mea...
ce pulsează
lumina orbește
lobul stâng
acolo unde ești tu
incizia este adâncă
încă nu te găsește
te ascunzi
fugi
rătăcești
bisturiul taie
taie
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la alb, dar cu o relevanță mică.
Morgă
sală rece podea umedă
fâșii de lumină în geamuri prăfuite
mese butucănoase
ciment
trupuri albe uitate
părăsite de viață
o umbră se mișcă
scoate ceva lucitor
aerul vibrează
înnebunitor
plânsete afară oftaturi prelungi
trupul va fi dus
pe drum de neîntors
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
În noapte arunc cu strigăte
te caut
și dacă m-am găsit pe-o cărare părăsită
nu te-nvinuesc, chiar dacă-mi este atât de dor
și dacă nu te mai știu, sunt acolo, al tău
spune-mi să vin să-alung depărtarea, care
ne desparte
spune-mi să-nviu și mut munții
de pe mormântul tău
spune-mi de încă mai ești, ca să te găsesc
să mă unesc cu sărutul tău
spune-mi să-ți mângâi sânul și să-ți sărut viața
și atunci să mă lași să iau cerul, să-l mut în ochii tăi
lasă-mă să văd păsările libere
în sufletul tău
lasă-mă la marginea lumii, ca să nu te rătăcesc
căci am în mine nopțile stelelor care cântă
Doamne, cât te doresc
să-mi moi buzele, încă-odată, în dulceața vieții lor
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă-n apus
sunetul soarelui se aude-n liniști de seară
zările se topesc în ușor abur
copacii dezbrăcați sunt nuduri de fum
plete de soare șoptesc târziu
raze ruginii le însoțesc
lemnul trosnește de prea căldură
nerostite adunate-n spre adâncuri
unduiri de freamăt de pădure se înalță
cămările culeg lumina verii
frunze încă necăzute strâng răsărituri
șoptesc încet toamne pe alei
sălciile adună cerul în priviri și suspină
stejarii sprijină cerul cu ochii
dorința-n seri târzii tresare
ruginește pământul, florile se dezgolesc
un greiere întârziat mai taie lemne
butoaie uriașe culeg lumina verii
zdrobită
fecioarele gustă apusuri n fumuri, verzui
arcuiesc piciorul și-n cânt, ele dansează
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (septembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre-o dimineață de toamnă
e rece, vântul bate cu toamna dinspre iarnă
o ușă la un balcon se deschide, încetișor
un cearceaf alb iese și se zbenguie
undeva o mână albă se întinde
mângâie un umăr
un zumzăit trezește așezarea, de blocuri
o ușă trântită se aude dispre scară, metalic
doi câini sar pe iarba încă verde, așteaptă
nu le pasă că-i frig afară
de sus cade o rază rece, după colț de ușă
îmi este frig în mine, mă înfășor prin geamuri
goale, fără perdele
singurul scaun din mine nu mă mai poate ține
este prea bătrân
vorbesc cu umbrele, le spun trecutul
ele mă întrebă urlând, ce-ai făcut din tine?
urc dealul vieții și dau peste ceea ce-am fost
un trup golit de suflet
desupra mea este o gaură imensă, în cer
din ea coboară frânghii pe care se cațără oameni
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (octombrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Viorel Muha despre alb, adresa este: