Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Vladimir Potlog despre dor

Vladimir Potlog

Port în suflet dor de țară

Port în suflet dor de țară,
Țară care o iubesc,
Altă țară mai frumoasă
Eu pe pământ nu găsesc!

Moldova ea se numește,
Ea ca o mamă pentru noi este,
Ca o zână din poveste,
Care de rele ne ocrotește.

Eu cu dânsa mă mândresc,
Patria mea o numesc
Și niciodată n-o s-o părăsesc,
Căci foarte mult o iubesc!

poezie de (20 iulie 2006)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 8 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Vladimir Potlog

Noaptea îndrăgostiților

E noapte caldă de toamnă,
Luna răsare pe cer.
Frumoasă e ca o doamnă,
Tandră și plină de mister.

E noapte caldă de toamnă
Și vântul adie ușor.
Un greier colea își cântă
Cântecul său de dor.

E noapte caldă de toamnă,
O frunză se desprinde de ram.
Tu stai lângă mine, iubito,
Și sunt fericit că te am.

Iubito, îmi spui în șoaptă
Și dulce eu mă înfior.
Iubito, a venit toamna,
Noaptea îndrăgostiților.

poezie de (12 septembrie 2016)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Vladimir Potlog

Femeia rămâne o taină

Femeia e o scânteie,
E un dor nemărginit.
Femeia e o zeie,
Chiar dacă din cer nu a coborât.

Femeia e un strop de rouă,
Un fir verde de iarbă.
Femeia iubește, luptă
Și tot în lumea aceasta rabdă.

Femeia e un fagure de miere,
E și un pelin.
E o dulce plăcere!
Dar și un veșnic chin.

Femeia rămâne o taină
Ce trebuie veșnic descoperită.
Și îmbrăcată în faimă,
Femeia trebuie iubită.

poezie de (9 martie 2018)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Mi-i dor de copilărie

Mi-i dor de copilărie,
De al ei vers sublim,
Aș vrea acum cu dragoste
În fața ei să mă închin.

A fost grea, a fost ușoară,
Dar a trecut cum trece
O zi caldă de primăvară.

S-a scuturat ca floarea cea de tei,
Dulcea mea copilărie,
Lumina ochilor mei.

Nu se mai întoarce
Visul cel sublim,
Care a fost odată
De lumină și căldură plin.

poezie de (15 iunie 2012)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Eu mă duc

Eu mă duc departe
De pământul care l-am iubit,
Și sufletul mă doare,
Inima îmi sângerează
Ca o rană adâncă de cuțit!

N-o să mai gust
Din pâinea mamei caldă,
Nici apa din izvor,
Rămâi cu bine țara mea dragă!
De tine veșnic o să-mi fie dor.

poezie de (15 mai 2008)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Vladimir Potlog

Tinerețe, vis sublim

Tinerețe, floare de dor
Tainică și blândă ca un fior
De fericire făuritor

Ești o stea polară,
Un tren care trece
Rapid printr-o gară

O, tu, suflet nemuritor,
Al omenirii sfânt simbol,
Un cântec de dor.

Ești o soartă, un destin,
Dulce ca mierea,
Amară ca un pelin.

Tinerețe, vis sublim!

poezie de (5 august 2008)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Limba română

Limba română este patria mea
A zis poetul demult cândva.
Limba română e sufletul meu
Zic acuma cu mândrie eu!

Limba română e dor nemuritor
A zis pământul pe care trăiește al meu popor.
Limba română este a doua mamă a mea
A zis un copil cu ochi ca de stea.

Limba română e dulce și frumoasă
A zis un bătrân care stătea singur la un colț de masă.
Limba română e tot ce v-am dat eu mai sfânt.
A zis domnul cu glasul lui curat și blând.

poezie de (29 august 2020)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Sunt fericit

Sunt fericit când scriu o poezie
Despre dragoste și amor.
Sau când ascult o melodie
Despre un suflet plin de dor.

Sunt fericit când citesc o carte,
Despre doi îndrăgostiți.
Despre un om care a zburat pe Marte
Sau despre niște regi bine veniți.

Sunt fericit când admir floarea,
Care înflorește la geamul meu
Și când privesc luceafărul
Care luminează ca un zeu.

Sunt fericit că m-am născut în lumea aceasta mare
Și scriu acest vers.
Căci poezia este nemuritoare!
Cum e și întregul Univers.

poezie de (9 noiembrie 2019)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Tată

Tată, îmi este dor de tine
Când nu ești lângă mine.
Dar știu... că lupți zi și noapte,
Ca oamenii să-i salvezi de la moarte.

Dar, te rog, să nu uiți de a ta sănătate
Și de inima care îți bate,
Căci moartea când vine,
Nu alege chiar pe nimeni.

Oamenii pe care i-ai ajutat,
Mulți din ei te-au uitat.
Tu ești bun, ai un suflet mare,
Dar n-ai sănătate pentru fiecare.

Bucuria ta cea mare
Suntem noi, copiii tăi.
Să n-ai nicio grijă, nicio mustrare,
Ca o să-ți fim sprijin la anii grei!

poezie de (14 iunie 2018)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Țara mea

Țara mea, Sfântă icoană,
Țara mea, meleag de dor,
Tu ești pentru mine ca o mamă,
Ca un vis nemuritor.

Eu o să mă întorc mereu la tine
Cum să întoarce o pasăre din al ei lung zbor,
Căci tu ești pentru mine
Acel cuib plin de tandrețe și amor.

Țara mea, ogor cu pâine,
Pâine coaptă în cuptor,
Tu veșnic vei rămâne,
Plaiul meu cel roditor.

Aici este țara mea
Cu graiul ei nepământesc,
O altă țară mai frumoasă
Niciunde eu nu găsesc.

poezie de (27 mai 2016)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Vladimir Potlog

Raza mea de soare

Mi-i dor de tine, draga mea,
Când pomii sunt în floare,
Câci nu sunt lângă tine
Și sufletul mă doare.

Ești departe de mine
Cum luna e de soare
Și știu că plângi...
Și lacrima ta mă doare!

Dar vorba ta e dulce
Ca nectarul de pe floare,
O, cât de mult te iubesc,
Dragostea mea cea mare.

Nu știu de ne vom mai întâlni
În lumea asta mare,
Dar tu ve-i rămâne veșnic
Raza mea de soare.

poezie de (3 mai 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Vladimir Potlog

Tărâmul meu din povești

Mi-a fost dor de vară,
De cerul senin.
Și soarele să se reflecte,
Într-un pahar cu vin!

Mi-a fost dor să beau
Din nou apă rece de izvor
Și să gust pâinea albă ca fața mamei
Coaptă de bunică în cuptor.

Mi-a fost dor de plaiul meu natal
Să mă primbl cu căruța trasă de un cal
Și să culeg cireșe din livada
De peste deal.

Mi-a fost dor de vară,
De prispa casei păritești.
Și de a mea țară,
Tărâmul meu ca din povești.

poezie de (8 iunie 2020)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Mi-i dor de casă

Mi-i dor de casă,
Mi-i dor de tot ce-mi este drag,
De vorba mamei blândă și frumoasă,
De înverzitul meu meleag.

De-ar ști bătrâna casă
Cât de mult vreu s-o revăd!
Și să stau cu ai mei la masă,
Și să n-am niciun regret.

Să mă scol în zori de zi
Când soarele răsare
Și să sărut mâna mamei
Veșnic muncitoare.

Să alerg peste dealuri și câmpii,
Peste tot ce-mi este sfânt,
Să aud cânt de ciocârlii
Pe scumpul meu pământ!

poezie de (9 decembrie 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Vladimir Potlog

Ce mai faci, poete?

Ce mai faci, poete, dincolo de moarte,
Îți este bine sau greu?
Că aici mulți dintre noi te lăudă cu vorbe deșarte,
Căci așa e omul lăsat de Dumnezeu.

Ce mai faci, poete, dincolo de moarte,
De neamul tău nu îți este dor?
Căci aici mulți se duc departe,
Uită de el și de mama lor.

E trist fără tine, poete.
De-ai putea înapoi să vii,
Tu ai scrie cu lacrima și sufletul
Cele mai frumoase poezii.

Poete, veșnic vei rămâne
Un simbol a omenirii.
Căci tu ai avut o inimă mare,
Plină de tandrețe și iubire.

poezie de (16 februarie 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Limba noastră

Limba noastră e dulce
Ca fagurul de miere,
E măreață și frumoasă
Ca luceafărul între stele.

E ca soarele care răsare,
Sus pe cer.
Limba noastră e plină
De taină, tandrețe și mister.

Altă limbă mai frumoasă
Nicăieri nu mai găsești,
Limba noastră cea română,
Limba gliei strămoșești!

Chiar și sufletul și dorul
Au și ele limba lor,
Acesta este limba vechilor cazanii,
Limba Românilor!

poezie de (31 august 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 12 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Vladimir Potlog

Satul meu

Satul meu - gură de rai,
Satul meu - cuib de dor.
Ești un picior de plai,
Eu sunt al tău mândru fecior.

Viața e grea, e și ușoară,
Satul meu - meleag sfânt.
Dar când mă întorc la tine iară,
Îmi pare că m-am născut din nou pe pământ.

Vremea trece, vremea vine.
Sunt cărunt și eu deja.
Dar tu, satul meu, veșnic tânăr vei rămâne,
Prin tine tânăr și eu voi rămânea.

poezie de (23 mai 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Ce am mai sfânt pe lume

Ce am mai sfânt pe lume,
Mama care mi-a dat un nume,
Inima care în piept îmi bate,
Și sufletul care de dor îmi arde.

Ce am mai sfânt pe lume,
Pământul pe care las urme,
Cerul plin de stele
Și luna care călătorește prin ele.

Mai am doi frați care sunt în departare.
Doi bunici ce așteaptă
De la copii sau nepoți
Măcar câte o scrisoare.

Mai am și un nume,
El Moldova se numește.
Când aud acest nume,
Sufletul în mine crește.

[...] Citește tot

poezie de (12 mai 2014)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Mi-a fost dor de toamnă

Mi-a fost dor de toamnă;
De frunza ruginie,
De struguri copți din vie,
Mi-a fost dor de ploaia
Care cade pe caldarâmuri
Și de păsările care se duc rânduri, rânduri.
Mi-a fost dor de tine, iubirea mea
De mult uitată,
Și de nucul falnic care la poartă mă așteaptă.
Mi-a fost dor de tine, toamnă aurie, ca să pot așterne versuri
Nostalgice pe hârtie.

poezie de (18 octombrie 2014)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Femeia rămâne femeie

Femeia e un simbol a iubirii.
Toți știu, dar mulți nu așa gândesc.
Ea este Eva cea pierdută în amintiri,
Care a fost la începutul neamului omenesc.

Femeia de mică e femeie.
Femeia e femeie când devine mamă,
Femeia rămâne tot femeie
Când e bătrână și plânge în năframă.

Ne este dor de ea când suntem mici,
Ne este dor de ea când creștem mari.
Dar când suntem bătrâni și bolnavi,
Plângem din nou după ea ca niște sugari.

Căci ea este steaua care a răsărit
Pe cerul vieții noastre.
E ca floarea care a înflorit
Sub bolțile albastre.

poezie de (7 martie 2019)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Bătrânul poet

Pe o bancă veche,
Stă un bătrân poet.
Cu o carte în mână
Și cu inima bătându-i tot mai încet.
Fulgi de gheață cad
Peste părul lui cărunt,
Ca peste un obiect uitat
Acolo de cineva, de mult.
Cu ochi triști, dar de o blândețe rară,
El citește cu glas dulce despre o frumoasă țară.
Și vocea lui răsună peste iarna grea,
Și nimeni nu-l înțelege că lui îi este dor de țara sa.
Toți trec fără să-l ia în seamă
Dar el citește cu glas domol despre a sa mamă.
Despre un dor nemărginit,
Despre Vatra de unde a pornit.
Dar glasul lui să aude tot mai încet
Și vântul mai tare bate, a obosit bătrânul poet,
Dar nu se încumetă să închidă a sa carte.

poezie de (14 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Vladimir Potlog despre dor, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info