Sonetul 11
La fel de repede cum scazi o să și crești
Într-un copil, apoi tu vei slăbi
Și-acel urmaș ce tânăr îl prăsești
Îți aparține când bătrân vei fi.
Aceasta e înțelepciunea dragă
În lipsa ei, doar frig și nebunie
Dac-ar fi toți ca tine, lumea-ntreagă
În șaizeci de ani ar fi pustie.
Lasă-i pe cei ce n-au fost puși deoparte
Să piară dacă-s duri și nefirești
Natura, celor buni le face parte
Tu darul ei din plin să-l prețuiești.
Căci te-a făcut ca pe-o pecete rară
Să facă multe copii, nu să piară.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 140
Nu fi doar crudă, ci și înțeleaptă
Și nu-mi disprețui răbdarea mută;
Fiindcă tristețea mea abia așteaptă
Să spună-n vorbe jalea ei cea cruntă.
Aș vrea să te învăț să fii deșteaptă
Și să mă minți, chiar de nu simți iubire,
Că cei bolnavi, ce moartea o așteaptă
Vor să audă doar de lecuire.
Căci te-aș putea bârfi, Doamne ferește,
Înnebunit de-atâta disperare;
În lumea asta care se-nrăiește
Smintiții cred în gurile flecare.
De-aceea, ca să nu fii terfelită,
Privește drept când inima-ți palpită.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romeo: Vezi, iubirea-i o tortură.
Căci suferința mea ce se răsfrânge
În dragostea ce mi-o arăți, sporită
Mi-o faci prin ea și mai nesuferită...
Iubirea-i fum ce din suspine crește,
Aprinsă foc ce-n ochii dragi zbucnește,
Gustată e izvor de armonie
Ce-ngână-auzul; dar inăbușită
E val clocotitor de mare-adâncă
De lacrimi... Ah, și ce mai este încă?
Sminteală înțeleaptă! Dulce fiere!
Mă duc, iubitul meu, la revedere!
replică celebră din piesa de teatru Romeo și Julieta, scenariu de William Shakespeare (1597)
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la înțelepciune, dar cu o relevanță mică.
- lume
- Jaques: Lumea întreagă e o scenă,
Toți bărbații și femeile doar niște actori:
Au intrările și ieșirile lor;
Iar un singur om joacă multe roluri în viață,
Actele lui fiind cele șapte vârste. Copil mai întâi,
Scâncește și varsă în brațele doicii.
Apoi școlar plângându-se, cu ghiozdanul lui
Și fața proaspătă dimineața, târându-se ca melcul
Fără nici un chef la școală. Apoi îndrăgostitul,
Oftând ca foalele niște balade pline de suspin
Pentru chipul iubitei. Soldat după aceea,
Cu înjurături nemaipomenite, bărbos ca leopardul,
Plin de ambiție pentru gloria lui, iute,
Deodată se-ncaieră, cătând balonul faimei
Chiar și în gură de tun. Pe urmă judecător,
Cu burta rotundă, căptușită de claponi din cei buni
Cu ochii severi și barba tunsă domnește,
Plin de zicale înțelepte și pilde moderne;
Astfel își joacă rolul. Cea de-a șasea vârstă se schimbă
În niște nădragi slăbănogi și papuci,
[...] Citește tot
replici celebre din piesa de teatru Cum vă place, Actul II, Scena 7, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de I. Ieronim
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet XXX
Când în gândurile mele rechem din întunericul tăcerii,
Atât de des, amintirea altor vremuri, de demult trecute,*
Suspin după lucruri de dincolo de pânzele vederii,
Din doruri vechi curg lacrimi noi pentru cele-n veci pierdute.
Apoi, cu ochi uscați de plâns, arunc o privire
În fiecare vis spre prietenii răpiți de mâna vitregă a sorții
Și tânjesc din nou după aceeași imposibilă iubire,
Și-mi este dor de toți cei ascunși de neagra noapte-a morții:
Mă întristez pentru toate florile durerilor neofilite
De-altădată, la nenorocirile trecute mă-ntorc iarăși
Jelind niște păcate care-au mai fost cândva jelite
Și, deși plătite, le mai plătesc o dată. Am fost tovarăși.
Dar de câte ori mă gândesc la tine, prieten drag, toate
Pierderile mele parcă nici n-au fost, iar regretele-s uitate.
[...] Citește tot
poezie de William Shakespeare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu William Shakespeare despre înțelepciune, adresa este: