Citate despre Wolfgang Amadeus Mozart și timp, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la Wolfgang Amadeus Mozart și timp, dar cu o relevanță mică.
Romanța oului de ciocolată
Tu ești ce n-a fost încă oul din câte
Ouă vor mai fi,
Tu ești bazarul de surprize pentru
Amante
Și copii,
Ești simetria maritimă
A două stridii-mpreunate,
Ești frenezia unui zero
Prins în contururi crenelate,
Ești taina primelor mistere,
Himera primului cuvânt,
Ești spasmul
Lenea și dezgustul
Netălmăcitului avânt
Când panglicele te-nfășoară
Într-un simbol de veselie,
Parcă ești capul lui Othello
Când e bolnav de nevralgie!
În burta ta
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Rampa, XIV, nr. 3357, 31 martie 1929
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub aripile destinului
O, Salieri! Câți urmași ai în viață...
câți presupuși fii ai dreptății
râd onestității în față,
cum râde dracul, când se răsfață.
Câte caractere frumoase și talente
pe valul voințelor rămase
sunt ca epavele corăbiilor
de sarea mărilor roase,
legănându-se doar cu speranță
atunci când banul și înfluențele
cern izbândele și râd vieții în față.
Alții, orbecăind sub aripile destinului,
amețiți, ca de puterea vinului,
se adapă din izvorul cotidian,
legănați pe valurile timpului, an de an,
sperând cu tărie
în a lor vie credință,
destinul alege, destinul învinge
și cântărește orice voiță.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (21 iunie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsați-l în pace pe Salieri! A fost un bun compozitor, un muzician de frunte. N-a avut geniul lui Mozart desigur. [...] | Citește tot comentariul
Așteaptă întoarcerea lui
din măruntaiele clădirii
unde stau de-a valma
într-o alianță suspectă
mii de volume pe mese
sau în biblioteci de scânduri
cioplite grosolan care murmură
nemulțumiri când așezi
altă cărțoaie cumpărată recent
și butoiașe sprințare umplute
cu vinuri alese ori țuici
de tulburat minți și inimi
într-un colț în praf stau
sticle cu licori sleite de timp
lângă reviste vechi
cu litere ce sclipesc în semiobscuritate
coborâtul se umple de învățături
citind dintr-o cană veche de lut ars
ochii au prins mișcarea păianjenilor
se desprind de slove
umblă prin pivniță căutând
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ora suferinței
Negru urmează în tomnatica grădină pasul
Strălucirii lunii,
Pe înghețate ziduri imensa noapte curge.
Oh, spinoasa suferinței oră.
În amurgita încăpere pâlpâie argintiu al singuraticului candelabru,
Murind, căci el gândește întuneric,
Pietrificatul capul lui se-nclină spre trecut.
Beat de vin și de nocturnele cadențe.
Mereu urmează urechea
Blândele sunete ale mierlei în tufiș de alun.
Ore-ntunecate de rozarii. Cine ești tu
Flaut singuratic,
Frunți înfrigurate peste-ntunecate timpuri aplecate.
Comentarii
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradigma....
te invit dacă vrei. Poți veni Te aștept
am rămas doar prieteni, prieteni deși
s-a schimbat paradigma și-n noul concept
nu mai știi cine ești, nu mai ai ce cerși
dar nici timp, tu doar vezi, ca o apă s-a scurs
sentimentele mele devin mai firești
deși sar uneori să-ți mai țin vre-un discurs
că din somn, că din cer, că din alte povești...
dar oricum te aștept. Să-nnotâm amândoi
și să râdem când trecem de coame de val
să-nfruntăm orizonturi albastre și moi
tolăniți în nisipul abruptului mal
mai apoi să pornim undeva prin câmpii
și prin codri să trecem și dealuri și văi
și la hanul din mijlocul pieței târzii
să sorbim un ulcior de Cotnar și văpăi
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Vasili
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Don Giovanni" nu poate fi definit. Ca și "Nunta lui Figaro" sau "Flautul fermecat", operele lui Mozart au ceva în comun: sunt alunecoase, eșuează oricărei caracterizări. Nu le poți defini, nu sunt nici comice, nici tragice, nici ușoare, nici solemne. Cum spunea și Brook, singura lor definiție e că sunt mozartiene. Mozart ca om și artist e expresia însăși a vitalității și a acestei exuberanțe uriașe, care i-a caracterizat viața. Și, în acelasi timp, o recunoaștere a prezenței morții în viață. Toată opera sa se situează între acești doi poli: bucuria de a trăi și liniștea în fața misterului morții.
Andrei Șerban în ziarul Adevărul (21 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
McAllister: Îți asumi un mare risc încurajându-i să fie artiști, John. Când își vor da seama că nu sunt precum Rembrandt, Shakespeare sau Mozart, te vor urî pentru asta.
Keating: Nu e vorba de artiști, George, ci de gânditori liberi.
McAllister: Gânditori liberi la șaptesprezece ani?
Keating: E ciudat niciodată nu mi-am imaginat că ai fi cinic.
McAllister: Nu sunt cinic, ci realist. Arată-mi inima neîncătușată de visuri absurde, și îți voi arăta un om fericit.
Keating: Liber cu-adevărat doar în vis se poate un om simți. Așa a fost mereu, și așa mereu va fi.
McAllister: Tennyson?
Keating: Nu, Keating.
replici din filmul artistic Cercul poeților dispăruți, scenariu de Tom Schulman
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Familia
Părăsind pădurea, umbre-întunecate
Ies afară din peșteri
Flexându-și mușchii.
Scrutează cu privirile livada,
Mestecând în marea de iarbă
Din jurul camerelor galbene,
Abia dacă-aruncă-o ocheadă-înăuntrul lor
Pentru-a vedea ce facem
Și dacă mai suntem cum ne țin minte.
Îi auzim sau credem că-i auzim;
Lumina lunii cernindu-se tăcut,
Dinții într-un măr.
Mai pune-un buștean în foc,
Din nou Mozart la patefon
Și, totuși, un fel de de tristețe
[...] Citește tot
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În detalii
Am grijă să respir ca un accesoriu
printre cuvintele ridicate-n tavan,
o scenă de elită a lor
unde sunt doar o fantomă de fum.
Arborii se distanțează în diferite ipostaze,
frunzele părăsesc crengile.
În detalii, prin fisuri, se văd săgețile scoase
de doamnele preaînalte suite pe cuvinte cu vârfuri
încercând o prăbușire de ziduri la care nu au acces.
Unele litere par surde,
iar pianul a început să cânte singur un recviem de Mozart.
Aerul își dezbracă mândria țanțoșă
de pe tocurile cu picioare încordate,
iar mâinile se vor spălate ca Pilat din Pont.
Ieșim la timp lăsând lumina aprinsă
și formele se lipesc de pereți.
Prefăcuta stare de înțelegere e mușcată de himerele serii.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzica
Înșelătoare rezonanță timpanică
De înlănțuiri simbolice de semne,
Feerii, de simț, capabile să-ndemne
Putând crea efect d-explozie titanică.
Din imemorial ne delectăm cantabil
C-o sursă de plăcere în sunet vibratoare
Și ne-adunăm mulțimi venite-nspre-ncântare
Adesea, printr-un singur "sol", inimitabil.
Imensități în timp răsună din memorii;
Beethoven, Verdi, Vivaldi, Offenbach,
Mozart, Puccini, Strauss, Lehar, Bach
Bizet, Gounod, Bellini-s giganții iluzorii.
Copii de Beatles, Eagle, Rolling Stones
Jucăm hora și sârba de-un folclor străbun
Și amestecăm manele, creând prost din bun...
O șansa cu Celine, Cristophe și cu Tom Jones.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Razna
Multe pot s-o ia razna, tot ce merge bine,
Va merge prost, desăvârșitul viază fără scop,
Însingurat și neînțeles, poetul se înfrățește cu Leviathanul,
Scrie mult, băiete, până când mâna îți va cădea uscată,
Computerul va exploda, cititorii te vor ocoli ca pe o umbră suspectă,
Mozart a depășit orice limite, dar nu de asta a murit, a scrie puțin este o artă,
A nu scrie nimic este un Everest al anonimatului,
Că omul se află în om, zice oricare, crinul se regăsește în crin,
Autorul lalelelor a murit de tristețe, fiecare filosofăm în căutarea
Propriei esențe, îți bei propria supă, nu compara A cu B, eu cu el,
Un orb îș zărește mai lesne pe Dumnzeu, dar nu orice surd este Beethoven,
Legea cantității se referă la bani, la zilele rămase, cine îți numără versurile?
O fi un contabil la Fondul Literar. Cantitatea este o măsură a morții,
Nu iubesc pe cei care nu vorbesc, ca niște tramvaie oprite în depou,
Prefer plantele, pietrele, nu ați văzut ce mult vorbește un câine?
Pe tine, iubito, te voi săruta de o mie de ori pe noapte,
Starea de bine de la Dumnezeu vine, dar nu tot ce vine din ispirație
De la Dumnzeu vine, suntem oare otravă unul pentru celălalt?
Lupta cu Dumnzeu este zadarnică, Îngerul va învinge,
Ai plecat la mare disprețuindu-te pe tine și pe ceilalți,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nobodiness menhir
Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspirație fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenușii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening inițatic desenându-mi o ideogramă pe față
Pe birou rămurele de busuioc și pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluției franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de ușa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în orașul devenit ceață și întuneric
Statui înțepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însuflețind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer țâșnesc fascicole verzi
În intersecția năclăită de noapte
[...] Citește tot
poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iederă sfâșiată
1
Nu cumva-i ignoranța în care se adâncesc stafiile în burg?
Și ca o pulbere de veacuri renaște iedera-n Zenit?
Ori poate lumea-ntr-o mănușă plutește-ntr-un cosciug,
Precum un cub din sticlă ce-n văpaie dispare-n infinit.
Un amator mă simt rătăcitor printre brunele concepții,
Un meteor abstract în care nimicul se preschimbă,
Nu în atentat ci-ntr-un orificiu spre lagunele injecții
Dintr-un ospiciu ce-și schimbă forma-ntr-o oglindă.
Într-un sanctuar sfârșit se-așază tabloul magistral,
Ce ființă sinistră, ce iederă banală, în fundal un zepelin..
Într-un cub priveam de la fereastră cu ochiul abisal,
Prin perdea, un câmp cu scoici și monstrul Adelin...
Eram pătruns ca-ntr-un regres.. cum mă privea,
Aveam chipul jucăuș de nea și albastrul să încapă,
Prin sufletul ce se pierdea priveam tot prin perdea,
[...] Citește tot
poezie de Octav Daniel
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punch by punch
vezi tu
pentru mine
poporul român
MURISE
înainte de vreme
înainte de întrebarea ta
înainte de a se fi răspuns
albastru
la oarecare întrebări
despre regi și despre cei trei împărați
alături de un amiral
& un sfânt
refuzați de ferdinand
ceea ce ar trebui să conteze într-adevăr pentru tine
este moartea mea
pentru patriarhul constantinopolului
întâmplată la sfat ecumenic de unde desigur lipsea chomsky
molipsit molipsind lumea lui lumea noastră
dragul meu prieten
doctor în logică & și în chomsky
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Wolfgang Amadeus Mozart și timp, adresa este: