Woody Allen despre existenţă

Bob: Niciodată nu am crezut în Dumnezeu. Nu, nici măcar când eram copil. Îmi aduc aminte că ziceam că dacă există, nu se descurcă deloc şi că e de mirare că oamenii nu i-au intentat încă proces colectiv.

replică din filmul artistic Toţi spun: Te iubesc!, scenariu de Woody Allen (6 decembrie 1996)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joe (explicându-i lui Alice de ce vrea să aibă o aventură cu ea): Nu există nimic mai sexi decât un catolic căzut în păcat.

replică din filmul artistic Alice, scenariu de Woody Allen (25 decembrie 1990)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boris Yellnikoff (către spectatori): Se întâmplă să urăsc Revelionul. Toată lumea e disperată să se distreze, să sărbătorească într-un fel mai mult sau mai puţin patetic. Ce e de sărbătorit? Un pas mai aproape de mormânt?... indiferent de câtă dragoste primeşti sau dai, indiferent câtă fericire şterpeleşti sau de câtă faci rost, orice moment de graţie temporară... orice funcţionează! Nu vă păcăliţi singuri, nu sunteţi unici sau inventivi, o mai mare parte decât credeţi din existenţa voastră ţine de noroc.

replică din filmul artistic Ce-o fi o fi..., scenariu de Woody Allen (22 aprilie 2009)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick: Deschide cadoul.
Olive: Deschide-l tu, nu vezi că mă îmbrac?
Nick: Poftim.
Olive: Ce e?
Nick: Perle. Ce naiba credeai că sunt?
Olive: Perlele sunt albe.
Nick: Astea-s perle negre.
Olive: Eh, hai lasă-mă, n-am auzit niciodată de perle negre.
Nick: Dacă n-ai auzit, asta nu înseamnă că nu există.
Olive: Mă crezi toantă? Sunt negre, pentru numele lui Dumnezeu! Probabil că provin de la stridii defecte.

replici din filmul artistic Împuşcături pe Broadway, scenariu de Woody Allen (16 septembrie 1994)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boris: Of, de mi-ar da Dumnezeu un semn, de mi-ar vorbi măcar o dată! Să spună ceva, orice. O propoziţie, două cuvinte. Să tuşească sau ceva.
Sonja: Bineînţeles că Dumnezeu există! Suntem făcuţi după chipul şi asemănarea Lui!
Boris: Chiar crezi că eu semăn cu el? Uită-te puţin la mine. Crezi că poartă ochelari?
Sonja: Bine, nu cu rame de-alea.

replici din filmul artistic Dragoste şi moarte, scenariu de Woody Allen (10 iunie 1975)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Melik: Azi dimineaţă la micul dejun a cerut "bacterii de grâu", "miere organică" şi "lapte de tigru".
Dr. Aragon (chicotind): Da, da. Sunt substanţele alea miraculoase despre care acum câţiva ani se credea că ar avea proprietăţi de prelungire a vieţii.
Dr. Melik: Vrei să spui că atunci nu exista niciun pic de grăsime? Friptură, prăjituri cu frişcă, ciocolată?
Dr. Aragon: Astea erau considerate nesănătoase... Mai exact, opusul a ceea ce acum ştim că e adevărat.
Dr. Melik: Incredibil.

replici din filmul artistic Adormitul, scenariu de Woody Allen (17 decembrie 1973)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există regizori de film care fac filme cu detalii atent studiate în ele. Şi sunt alţi realizatori de film care fac filme minunate fără detalii, dar sunt atenţi la viaţă. Poate că nu sunt observatori vizuali, dar sunt observatori intelectuali ai procesului vieţii şi au ceva de spus despre acest lucru. Când vorbesc despre regizori de film, nu mă refer decât la cei serioşi. Nu la cei care scot filmele care se lansează în fiecare săptămână în Statele Unite, acele filme de Hollywood concepute în modul cel mai venal. Acestea nu mă interesează. Nu le văd. Nu-mi pasă de ele şi nu le iau în serios.

Woody Allen în Woody Allen în dialog cu Stig Bjorkman (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harry Block: Ştii, nu înţeleg de ce femeile sofisticate nu pot face diferenţa între o aventură sexuală pasională nesemnificativă şi rutina unei căsnicii solide, drăguţe şi liniştite.
Joan (izbucnind): Harry, spune-mi totuşi dacă ea a fost singura femeie din viaţa ta sau au existat şi altele.
Harry Block: Nu, Amy Pollock a fost singura, să mă bată Dumnezeu dacă n-a fost aşa.
Joan: Tu eşti ateu, Harry!
Harry Block: Hei, suntem singuri în univers. Tot eu sunt de vină pentru asta?

replici din filmul artistic Viaţa lui Harry, scenariu de Woody Allen (12 decembrie 1997)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boris: Întrebarea e dacă am învăţat ceva despre viaţă – doar că fiinţa umană e alcătuită din trup şi minte. În minte se formează cele mai nobile aspiraţii, poezia sau filosofia, dar trupul e, de fapt, toată distracţia. Cred că e cel mai important e să nu fii dezamăgit... Dacă Dumnezeu există, nu cred că e rău. Cred că cel mai urât lucru pe care îl poţi spune despre El e că e un elev mediocru. Sunt totuşi lucruri mai rele decât moartea. Dacă v-aţi petrecut vreodată seara cu un agent de vânzări, ştiţi exact la ce mă refer. Ideea e să nu te gândeşti la moarte ca la un sfârşit, ci ca la un mod foarte eficient de a-ţi reduce din cheltuieli. În ceea ce priveşte dragostea... ei, bine, ce pot să spun? Nu numărul relaţiilor sexuale contează, ci calitatea lor. Şi dacă nivelul ăsta scade la fiecare opt luni, atunci trebuie să faceţi ceva în privinţa asta. Cam atât de la mine. La revedere.

replică din filmul artistic Dragoste şi moarte, scenariu de Woody Allen (10 iunie 1975)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pearl: Prefer clima blândă. Când Adam a murit, am trăit un an cu sora mea în Australia. Am crezut că înnebunesc! Nimic nu se întâmplă acolo!
Mike: Şi eu am fost în Sydney mai demult.
Pearl: Şi nu am dreptate? Ţi-a plăcut?
Mike:... eram în vacanţă, am stat doar câteva zile.
Pearl: Ai avut noroc. E ca o morgă. Nu există viaţă de noapte, nu au pizza – nu puteam să rezist în felul ăsta.

replici din filmul artistic Interior, scenariu de Woody Allen (2 august 1978)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mickey: Acum o lună cam, am avut o zi în care simţeam că am ajuns la capătul puterilor. Nu mai voiam să trăiesc într-o lume fără Dumnezeu. Am puşca asta, care, mă crezi sau nu, am încărcat-o şi am dus-o la tâmplă. Şi-mi amintesc că mă gândeam că gata, o să mă sinucid. Dar dup-aia mi-am zis... şi dacă mă înşel? Dacă Dumnezeu există? În cele din urmă, nimeni nu ştie asta. Apoi m-am gândit că nu, nu e suficient, vreau certitudini. Şi-mi aduc aminte foarte clar că ceasul ticăia, iar eu stăteam acolo nemişcat, cu arma la tâmplă, întrebându-mă dacă să trag sau nu. (Arma se descarcă.) Dintr-odată, arma s-a descărcat. Fusesem atât de încordat încât degetul meu a apăsat pe trăgaci fără voia mea. Dar transpirasem suficient de mult ca arma să alunece de pe tâmpla mea şi să nu mă nimerească. Brusc s-au adunat vecinii la uşă şi... mă rog, scena a fost de iad. M-am dus la uşă, nu ştiam ce să spun, eram jenat şi confuz şi în mintea mea totul se derula cu o sută de kilometri pe oră. Şi mi-am dat seama că trebuie să ies din casă, să simt aerul curat şi să-mi limpezesc gândurile. Îmi aduc aminte că m-am plimbat pe străzi atât de mult că nu mai ştiam ce e cu mine, totul părea atât de violent şi ireal. Am hoinărit o vreme, trebuie să fi fost ore. Mă dureau picioarele, îmi simţeam capul greu, trebuia să mă aşez jos, aşa că m-am dus la un cinematograf. Nu ştiam ce film rulează, doar aveam nevoie de un moment de linişte ca să-mi adun gândurile, să găsesc o logică pentru a reseta lumea pe o perspectivă raţională. M-am dus sus, la balcon, şi m-am aşezat pe scaun. Mai văzusem filmul de atâtea ori când eram copil, dar întotdeauna mi-a plăcut. Şi cum mă uitam la actori, prins în acţiune, mă întrebam cum să te gândeşti să te sinucizi? E atât de stupid. Uite-i pe oamenii aştia din film, sunt atât de amuzanţi... ce importanţă mai are că adevărul e întotdeauna dureros? Şi ce dacă Dumnezeu nu există şi trăim o singură dată şi asta e tot? Şi totuşi, de ce să nu vrei să trăieşti? Doar nu e toată viaţa asta un obstacol. Şi mă gândesc că ar trebui să încetez să îmi mai distrug viaţa căutând răspunsuri pe care nu le voi găsi niciodată şi să mă bucur de atâta cât e. Şi poate, cine ştie, mai e ceva şi după. Şansele sunt mici, dar... e tot ce ştim.

replică din filmul artistic Hannah şi surorile ei, scenariu de Woody Allen (7 februarie 1986)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!