Citate despre abdicare, pagina 2
Cuvântul vremii
Eroii nu se bat în piept
Cu gesturi mari, cu gesturi mici.
Nu-ntotdeauna cel ce-i drept
E izbăvit dintre pitici.
Ca să ajungă până-aici,
Cuvântul vremii înțelept,
Cu gesturi mari, cu gesturi mici,
Nu s-au bătut eroii-n piept.
A fost un drum și drumul drept
Nu-ți lasă dreptul să abdici.
Cel bun, de-i fulgerat în piept,
E sărbătoare la pitici.
Cu gesturi mari, cu gesturi mici
Eroii nu se bat în piept.
sonet de Nicolae Dragoș
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un rege care își dă seama de incompetența lui fie deleagă pe altcineva în locul său, fie abdică. Un tată nu poate face nici una, nici alta. Numai fii săi, dacă văd acest paradox, pot să-i înțeleagă dilema.
citat din Marlene Dietrich
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu exagerați cu spiritul de reconciliere, nu vă lăsați impresionați de crize de nervi sau alte scene. Nu abdicați de la idealurile voastre. Urmăriți mereu binele, nu acceptați niciodată să faceți rău cuiva.
Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconștientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laudă reprezentanților poporului
Când tac îi luăm drept luminați.
Doar că tăcuți nu sunt de fel.
Au bărbi de-apostoli lungi de-un braț
și gratis patul la hotel.
Îi vezi mergând spre parlament
să ne slujească-n mod concret.
De i-ai petrece mai atent,
ai observa: merg la bufet.
Se tem grozav de zeflemea,
iar faptele le sunt erori.
Și le e frică, tot așa,
de-alegeri, nu de-alegători.
La șaptezeci de ani abdică,
iar când să plece stai, dar cum?!
De ești cărunt, poporul se ridică.
Poporul se ridică-oricum!
pamflet de Erich Kastner din Zarvă în oglindă, traducere de Dragoș Carasevici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la abdicare, dar cu o relevanță mică.
Izolarea în care ne-am vrea cuprinși ne bucură. Renunțăm de la început la interesul ce-ar trebui să ni-l confere publicul, confrații și academia, ca o balegă pentru încălzirea postumă a degetelor trandafirii; ne-am determinat o independență și ne tragem un circuit ca un nimb împrejurul frunții noastre. Paradoxul, promiscuitatea, virtuțile false pe care ei ni le impută, nu ne dă decât liniștea și dinamismul nostru personal de exaltare. Ignorăm, ca pe o forță ce se depășește, puterea noastră, sau o descalificăm din consecința ei activă, de a face extazul publicului, și abdicăm de la elogiul lui imediat fără candidă modestie. Ne place să avem cea mai flagrantă lipsă de conversie servită în dumicați moi pentru gingiile știrbe. Lipsa unui discernământ literar la aritmetica primului vers și a întâiei rime și mai ales lipsa unui nivel cu streașina la buric. Încălțați cu pantofi de antilopă, ne vom feri să călcăm domni pe bocanci. Ne îndepărtăm și refuzăm să sfârșim în marele rântaș literar; iar ignorarea și neexasperarea noastră împotriva reporterilor rândași face parte din distincția și clemența seniorului pentru lacheu.
Stephan Roll în Lampa lui Aladin (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul despot
astăzi am coborât din casă
ca un soldat echipat de război
ca un pion pe o tablă de șah
străzile sunt pline de pioni
pioni albi și pioni negri
de cai și de nebuni
care dărâmă turnurile
și cer regelui să abdice
după ce l-am luat prizonier
pe ultimul despot
și fotoliul său a rămas liber
nu știm ce să punem în locul lui
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plumb
Cositoream tingiri, vindeam porumb
Prea puțin fiert, cu sare, mai demult
Am fost și șut în Rahova, exult
Acuma când sunt șmecher, mă dezbumb
Doar de cămăși Armani, dar simt plumb
Când mă-ntâlnesc cu Ponta la partid
Un maimuțoi, l-aș arde cu acid
Ca și pe Sebi Ghiță, alt tălâmb
De Șova nu mă leg, e un hadâmb
Să-i dau un cap în gură, mă complic
E și el dat afară, nu abdic
Și-mi fac alt PSD mai greu, de plumb.
parodie de Mihail Soare, după George Bacovia (decembrie 2014)
Adăugat de Dora Merean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripile noastre
Sânul tău gust al piersicii plânge
în epava unui vis răstignit
expus zborului neterminat
nu-ți fie frică,
norii poartă chipul nostru
vom avea aripi
din tencuială trupurile captive
se vor desface în lumină
ușile deschise
vor lăsa iarna în toamnă
este timpul
să abdicăm
din visul care decora altădată cerul
în căutarea primăverii.
Nu-ți alunga zâmbetul
vreau să-l păstrez
în ființa care se zămislește
din foc și cuvinte
în liniștea așternută
vom avea aripi
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre animate
Cobor în game grele, nu mai știu să cânt
Și nici măcar un zâmbet nu-mi mai amintesc.
Străbate anotimpuri gândul meu înfrânt
Și-ntrebări născute de-atâta nefiresc.
Umbre animate în joc actoricesc,
Crispate, sub bagheta Unui-Nevăzut;
Luminei robi vom fi ce se aerisesc
Cu zboruri bănuite în necunoscut.
Nu peste mult purtând păcatul peste mări,
Cum păsările miresme de bucate,
Încremeniți în viscole de abdicări,
Vom fi doar umbre cu ochii plini de moarte.
poezie de Stelian Platon (17 noiembrie 2012)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemarea ta
Ar trebui să plec; se bate-o oră
Mult prea târzie ca să mă conforte.
Chemarea ei m-atrage în cohorte;
Chemarea ta, ascunsă, mă devoră.
Te joci cu vorba ca să mă escorte
Prin vreme, ca o masă piroforă,
Când ceasul bate ca să ies din horă
Și nu știi, a te-abține, ce efort e!
Stau prins ca-ntr-o capcană ilicită,
Gata să-i sparg ferestrele opace,
Când gestul tău mă prinde în ispită
Cu-aceeași abdicare zălogită
Ca dopamine paradiziace.
Ar trebui să plec și n-o pot face...
poezie de Adrian Erbiceanu din Confesiuni pentru două generații (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecerea României de la monarhie la republică a fost cel mai mare dezastru din istoria țării, de la Decebal încoace. Un dezastru cataclismic. Tata a ieșit cu pistolul, era miezul nopții, a început să urle, plângând în hohote: "Vetuțo, Vetuțo, mă împușc, regele a abdicat. Suntem distruși, comuniștii vor veni la putere". Atât a spus tata și, în loc să descarce cele șase gloanțe, le-a tras în aer. S-a gândit, probabil, la salvarea copiilor, a familiei, dar gestul a fost al unui om disperat.
Gheorghe Zamfir în ziarul Adevărul (2 noiembrie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar vine clipa
Omul sărman e talpa unei nații.
Biruri se pun pe spatele-i adus
Și crucea vieții-și poartă ca Isus,
Să aibă-mbelșugare îmbuibații.
Truda-i marchează chipul descompus.
El și ai lui sunt veșnic înșelații,
Pe-altaru-ntregii țări sacrificații,
Ce au uitat c-au un cuvânt de spus.
Dar vine clipa când genunchiu-și saltă
Și din mocirla vremii se ridică
Unindu-și toți puterea laolaltă,
Iar când mânia trece peste frică,
Inima-n piept nestingherit tresaltă
Și de la dreptul sfânt nu mai abdică.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină de jale
aici este și raiul și iadul odios
gonesc împreună în ritm alert
e ca o simbioză cu sens melodios
Dracula e simbolul Romăniei cert
turma de vise coboară de pe munte
pajiști s-au uscat în drumurile mele
țara mea de-ar fi cu o stea în frunte
zei negri-ar abdica n-ar mai fi sechele
glie minunată de zei ești trădată
cu spatele la tine au chef de putere
treptat te vând bucată cu bucată
oamenii de rând trăiesc patimi mizere
tărâm de basm cu stăpâni blestemați
afundă în prăpăstii Carpații bărbați
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aveam un vis că pot să zbor ...
Aveam un vis că pot să zbor,
Să mă înalț pe-un colț de nor
Și-n palme, strâns, să țin o stea,
Ca pe un pui de rândunea.
Să stau cu luna la taifas,
Să depănăm tot ce-a rămas
Nespus, până în zori când pier
Toate sclipirile din cer,
Când în străfund de orizont
Doar zori de zi mai sunt în cont.
Aveam un vis că pot să zbor,
Dar astăzi nu e niciun nor
Pe-al cărui colț să mă ridic,
Așa că de la vis abdic
Și cu aripi de vis înfrânt
Ce se vor zbate pe pământ,
Mă voi trezi din dor de zbor
Doar încă-o dată ca să mor...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu un popor uitat de Dumnezeu
Actori de circ, pe ceruri prindem stele
Și spectatorii cred că nu ni-i frică
Atunci când regii junglelor abdică
La forță, făcând sluj și temenele.
Când, prinși de fúrii, coamele-și ridică,
Își scot, sălbatic, colții din plăsele,
Cu fieru-ncins i-oprim, să nu se-nșele
Că regii súntem noi, la o adică.
Știu un popor uitat de Dumnezeu,
Ce-a jinduit slobóda nu o dată,
Jertfindu-și soră, frate, mamă, tată.
Să fi-acceptat cecenul-frate-al meu
Că eu, dresor, mai pot scăpa de-un leu,
Iar el, din cușcă, practic, niciodată?
sonet de Nicolae Mătcaș din Roată de olar (2008)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nou
Nimic nou pe fontul
Abdicării noastre
Două inocente
Suflete sihastre
Ne luptăm cu valul
Ne luptăm cu soarta
Nouă ne închide
Toată lumea, poarta
Cine să ne vadă
Cine să ne știe
Că purtăm în gură
Gustul de leșie?
Eu te-aud în somn
Când vrei să te-apropii
Ca o fâlfâire-a
Aripei de dropii
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptare fără miză
așteptare fără miză
somnul greu îmi dă târcoale
și prin apele domoale
nu adie nici o briză
a murit orice elan
parcă-aștept de ani întregi
elixirul unor regi
sau popas la câte-un han
întrebați-mă că nu știu
parcă nu-mi doresc nimic:
tron din care să abdic
sau livrea de vizitiu
aș pleca într-un surghiun
să mă ardă, să mă mustre
discordante și ilustre
valurile de simun
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fir depănat
O duc rău
de la o vreme,
mă plouă pe suflet,
mă ninge pe inima-n scâncet,
mă brăzdându-mă-n hău
de singurătate, blesteme...
Și-mi caut vina,
am ochii întorși în orbite
și-n negru,
nu văd nimic de integru
și-mi termin benzina...
am pană de vise, sfârșite.
Am lipsă de tonus
mai mult decât fizic;
nu zbor,
nimic n-am ușor!
Sunt eu? Nu sunt, nu-s!...
Am respir ca de ftizic.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Face to face
[show must go one]
o să se așeze exact în unghiul acela
care îi permite să se vadă
într-o lumină unică
fără a risca să se risipească
în altă femeie sau în altă iluzie
la urma urmei viața este
despre perpetua căutare
de sine
o să-și atingă pielea
pielea ei cu cruste litere și baloane
cu denivelări și abdicări de poziție
pe alocuri amorțită într-un cântec desfrânat
al ursitoarelor dușmănoase
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sămânță de iubire
Atâta dezbinare nefirească,
Atâta zgomot pentru te miri ce,
Cuvinte care pot să otrăvească,
Mă-ntreb de omenia încă e.
Atâta zbucium care numai strică,
Priviri ce dor și gânduri fără sens,
Iubire ce se zbate și abdică,
Deși ea este forța-n univers.
Ne depărtăm de ceilalți fără voie,
Pentru idei ce nu ne aparțin,
A devenit și ura o nevoie,
Pe care însă eu nu o susțin.
Putem fi buni, dar ne alegem jalea,
Ne tăvălim fără de rost în ea,
Nu cred că doar aceasta ne e calea,
Sau dacă este, este una rea.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (13 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre abdicare, adresa este: