adevăr şi brutalitate

Mesaj de la natură

Nu mai faceţi voi campanii ce-au ca scop sume de plată.
Omorâţi-vă în pace, făr' a media pe plantă!
Chiar vă înţelegem sensul, mândrilor cu capul mare
Creaţi arme spre-a decide cin' rămâne în picioare
În acest război al vostru, un nonsens al legii firii,
Omorâţi chiar prim maestrul ce-a dat viaţă omenirii...
Şi nouă, străbunii sacri, ş-altor specii osebite
Spre-a-ndruma sufletul vostru întru el prin taine sfinte.
N-aţi fost singurii ce-n goană au ras tot spre nicăierea,
Dar consumatori de sine?!... o specie de toată jena.
Dacă tot vreţi adevărul şi nu-l căutaţi în om
Nu mai vindeţi oxigenul ca bilet de avion!
Voi visaţi doar la mai mare, la etern necontenit,
Dar distrugeţi tot ce astăzi cu onoare v-a slujit!
Chipuri pale cu machiaje... creatori de mode mute,
Surdă-i dogma surzitoare care vă transformă-n brute.
Brute calme, sfidătoare, cu inimi la metastază
Ce-s conduse de "iubire" doar când camera stochează.
Judecata vine-ndată, nepoţi vom salva pe front...
Că noi suntem cerul vostru şi calea spre orizont.

poezie de Silviu-Gabriel Obreja (21 iunie 2017)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puricele

Fii atentă la acest purice... şi mai ia aminte
Cât de lipsit de sens este să mă respingi în două, trei cuvinte;
Mai întâi m-a înţepat pe mine,-apoi pe tine,
Acum în acest purice-amândoi suntem unul, vezi bine,
Şi nu poate fi vorba de-un păcat, te rog, reţine,
Nici de pierderea fecioriei şi nici de cine ştie ce-altă ruşine,
Şi, totuşi, el, nelogodit, s-a bucurat mai devreme
Decât noi şi de mai multe desfătări, pe care le bănuiesc supreme.

Trei vieţi într-un singur purice, tu asta să nu uiţi,
În care suntem aproape, nu, nu aproape, ci chiar căsătoriţi.
În acest purice suntem noi pe pat de nuntă;
Părinţii veghează, tu nu-mi cedezi, dar noi deja ne-am contopit,
Atraşi unul spre altul prin pompa-acestui purice-eremit.
Deşi, vânându-l, l-ai putea ucide – şi-ai avea solid temei –
Abţine-te, căci fapta ta ar fi un fel de – vrei, nu vrei,
Gest sinucigaş. Ai comite trei păcate, nu un suflet ucigând, ci trei.

Ţi-ai împurpura, brutal şi crud, insinuos de-încet,
Unghiile într-un sânge-atât de inocent?

[...] Citeşte tot

poezie de John Donne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre infinit

Privea în pacea nopţei făptura-i transportată,
O perlă uriaşe în ceruri aruncată
Monarch la azurare etern triumfător,
Pe Sirius fantastic ducând în vecinicie
Spre o necunoscută albastră'mpărăţie
Gigantica-i vâltoare de fer şi de fosfor.

Din recea-i înălţime lumina lui trufaşe
Neantul îl despică prin falduri uriaşe
Şi răspândeşte o brumă de magic diamant
În casa unde, palid, perdut în contemplare
Cu sufletul în sânul sistemelor stelare,
Visa la nemurire al cerului amant.

Atunci pradă unei sublime-alucinaţii
Uitând de timp, de moarte, de lume şi de spaţii,
El vede din cereasca şi falnica cupolă
Plutind într'o senină şi vast-aureolă
Un înger cum coboară cu aripi diafane
Tăiate din beteală etericei Diane,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Anestin din revista “Orion” (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul VII

"Osanna, sanctus Deus sabaòth,
superillustrans tua claritate
felices ignes horum malacòth!"

Aşa şi-ntoarsă-ntr-ale ei surate
văzui cântând din nou acea făptură
deasupra cui un dublu foc s-abate,

şi ea şi toate danţu-l re-ncepură,
şi,-asemeni unor foarte iuţi scântei,
departe-ascunse-n clipă-mi dispărură.

Eu mă-ndoiam şi "Zi-i, ziceam, ce vrei
să-i zici, o, zi-i stăpânei şi-i vorbeşte
s-astâmpere-al tău dor cu vorba ei."

Ci-acel respect ce-ntreg mă stăpâneşte,
chiar numai şi gândind la Be şi ice,
făcu să fiu ca omul ce-aţipeşte.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bruce Nolan (revenindu-şi din starea de şoc): Bună, Susan!
Grace: Oh, îţi mulţumesc, Doamne!
Bruce Nolan: Aici Bruce Nolan, la bordul vasului Maid of the Mist pe minunata cascada Niagara, New York. În primul rând, daţi-mi voie să îl felicit şi eu pe Evan Bastardul, pardon Bruta, am vrut să spun Baxter. E minunat să vezi ce poate face cineva cu adevărat talentat atunci cand oportunităţi minunate îi sunt oferite acelei persoane şi nu mie. Oricum, mă aflu aici cu mama lui Catherine Hepburn. Spuneţi-mi, de ce aţi aruncat bijuteria numită "inima albastră a oceanului" peste bordul Titanicului? V-aţi simţit vinovată că l-aţi lăsat pe Leo DiCaprio să se înece în timp ce dumneavoastră eraţi în siguranţă, plutind pe uşa aia mare? Nu puteaţi să faceţi asta pe rănd, sau pur şi simplu vă era prea frică să nu vă îngheţe fundul ăla mare? (Grace e consternată.) Hmm, presupun că aşa e viaţa, nu? Unii sunt uzi până la piele, pe un vas idiot, cu o pălărie idioată, în timp ce alţii se află într-un studio de ştiri comfortabil, bucurându-se de toată gloria. Ei, bine. Asta este. (Striveşte şi aruncă pălăria idioată în formă de umbrelă.)
Operatorul de la cabina de control: O, Doamne!
Bruce Nolan: Ia priviţi! E proprietarul vasului Maid of the Mist. Hai să mergem să vorbim cu el, da? Vino încoace Bill...
Bill: Nu e nevoie...
Bruce Nolan: Nu, nu, nu, nu. Nu, nu. Haide, hai să vorbim.
Grace: Haide! Ce faci?
Bruce Nolan: Bill, conduci nava Maid of the Mist de 23 de ani. Spune-mi, de ce crezi că nu am primit eu postul de crainic?
Bill: Hei, nu vreau probleme...
Bruce Nolan (îşi ciufuleşte parul): E din cauza părului, Bill? Nu am dinţii destul de albi? Sau ca şi la cascada asta care curge, norocul se scurge din viaţa mea? (Ţipă.) Nu am noroc? (Îşi lipeşte faţa de cameră.) Nici măcar un pic? Un pic?!
Jack: Întrerupe transmisia!
Operatorul de la cabina de control: Imediat.
Bruce Nolan: Sunt Bruce Nolan pentru Eyewitness News. Predau legătura, idioţilor!

replici din filmul artistic Dumnezeu pentru o zi
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipostaze

Ipostaza I
întotdeauna fusese curios în privinţa direcţiei
pe care grupul avea să o urmeze...
curiozitatea- o nerăbdare copilărească
alimentându-i frisoanele de ură şi pesimism.

depindem de noi înşine, îşi spunea
şi i se părea o normalitate
să devină nesociabil în mod sistematic.

pe ce alt drum al desăvârşirii
putea să apuce?

ningea de câteva zile
iar liniştea se răsucea deasupra
ca într-un spectacol din cirque du soleil
"o inimă de om şi-n clopot bate"
îşi spunea amintindu-şi de îndepărtatele
şedinţe de partid.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Sibechi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!