adevăr şi mediocritate

Lichidare

Trăiesc pe apă,
singur. Fără soţie şi copii,
am verificat toate posibilităţile
şi m-am oprit la aceasta:

O casă scundă pe apa cenuşie,
cu ferestre deschise întotdeauna
spre marea rece. Nu noi alegem lucrurile,

dar noi suntem ceea ce am făcut.
Suferim, anii trec,
aruncăm bunurile, dar nu şi nevoia noastră

de a duce poveri. Iubirea e o piatră
care şi-a făcut culcuş pe fundul mării
sub apa cenuşie. Acum, nu mai pretind nimic

de la poezie, doar emoţie adevărată,
nu milă, nu faimă, nici vindecare. Soţie pierdută,
putem sta privind apa cenuşie

[...] Citeşte tot

poezie de Derek Walcott, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate sună a vis (2011)

Nu pot să ţes un vers fericit, nemărginit,
în drum spre neant cu mocăniţa,
înconjurat de frunze uscate şi cărbuni încinşi
fiindcă spun tot ce simt, sunt rece, cam prea devreme
poate că toamna asta nebună care se crede iarnă
şi ştie că nu-mi place e de vină
apoi să-mi ceară muze ieftine să zbor cu ele spre libertate?
m-am detaşat cu drag de-această lume, de care unii vorbesc de parcă ar şti,
(oricum consider că nu există prost sau deştept, doar necunoscător de domeniu)
îmbrăcat în veşminte albe, dar singur, că nu-mi împart Împărăţia cu nimeni
nu de alta, dar e al naibii de mediocră
iar eu un egoist notoriu
tristeţea e a mea, voi o aveţi pe a voastră şi a urmaşilor voştri.
(vor avea ei grijă de asta, să nu vă fie cu mirare)
voi dansa cu monotonia, neînţeles în niciun fel anume,
evadez din cuşca misticismului, ce lanţuri slabe!
nu vreau să-mi împart nemulţumirile nici cu el, ar fi lipsă de respect,
staţionez să alimentez prin staţia de vise;
pe aici am călătorit mai mereu,
m-am proiectat prin alte unde, să aflu tot adevărul

[...] Citeşte tot

poezie de Roberto Kuzmanovic din manuscris (2011)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Societatea te transformă într-un mediocru care îşi ia măsuri de precauţie, ca să nu dea rateuri, care nu vrea să simtă disconfort, care vrea să fie "în siguranţă". Cele mai multe dintre obiective sunt puse departe, în viitor. Cât mai departe. Asta e natura omului. De ce? Pentru că însuşi gândul că trebuie să se apuce de treabă îl panichează. Şi atunci dacă aruncă un termen de câteva luni pe hârtie, poate ani, îl face să se simtă în siguranţă. Obiectivul e undeva departe, în ceaţă... are timp să se ocupe de el. Însă tot acolo ajungi, muncind pe ultima sută de metri ca nebunul. Singurele obiective cu adevărat valoroase din punctul meu de vedere sunt cele indecente: ori nesimţit de strânse, ori nesimţit de mari ca şi amploare.

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai fost vreodată respins pe baza răspunsului: "Nu te înţeleg... nu reuşesc să te cunosc."... să fugi imediat de acel om! N-ai pierdut nimic! Superficialitatea şi mediocritatea n-au tangenţă cu flacăra înţelepciunii, de care toţi oamenii ar trebui, cel puţin să se apropie. A iubi un om nu presupune a-l cunoaşte (raţional) şi a-i face analize şi studii de laborator, ca să observi în final dacă rezultatul experienţei îţi convine. Nu! Omul trebuie iubit necenzurat cu inima (prin simţire) şi pe cât poţi şi eşti capabil, fără limite şi îngrădiri, învăţând să accepţi că toate din jur sunt diferite, iar fiinţele umane au primul loc în originalitate. Lărgeşte-ţi mintea să accepţi... pentru a putea iubi necondiţionat, în parametrii adevărului divin.

Adina-Cristinela Ghinescu în Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai cunosc subtilul, iar simplitatea cu atât mai puţin. Prea mulţi nu mai sunt capabili să citească printre rânduri ceea ce merită a fi citit. Plăcerea şi fala lor se raportează la prostie, la iluzii, la nimic din ceea ce hrăneşte mintea şi sufletul. E la modă să te minţi şi să promovezi mizeria din tine, în timp ce o îmbrăţişezi pe a altora; e la modă mârşăvia şi pupincurismul! Până şi lumea culturii a decăzut. De fapt, de aici porneşte un rău şi mai mare decât mediocritatea de zi cu zi. Totul se întâmplă pe dos. Măcar trăirea reală dacă ar fi rămas în lumina reflectoarelor, pozitivă sau negativă, dar care să poată fi rezumată la adevăr şi realitate, nu la ipocrizie şi virtual. Totul a devenit sec şi banal, din păcate, iar profunzimea majorităţii de acestea depind.

citat din Evelin L. Ş. Andrei
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să ştii să-ţi foloseşti computerul personal cu care te-ai născut şi pe care îl ai la îndemână şi e gratuit pentru tine, astfel încât să câştigi mai mulţi bani, să te dezvolţi mai mult? Trebuie să îţi fie foarte clar că rolul conştientului, a minţii tale raţionale în dezvoltarea vieţii tale financiare nu are foarte mare impact. Cu alte cuvinte, dacă vrei să treci de la şomer la un simplu angajat, da, mintea raţională te ajută deoarece pentru a obţine asta ai nevoie de câteva cunoştinţe de bază (scris, citit etc). Mintea raţională te poate duce de la 0 către o stare de supravieţuire, de mediocritate. Trebuie să ieşim din zona minţii raţionale pentru că pentru a avea o viaţă extraordinară, pentru a fi un om cu adevărat de succes, tu trebuie să fii inovativ. Oamenii care câştigă cel mai mult sunt oamenii care au venit de fiecare dată cu câte o idee nouă.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţie de istorie

Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o Ţară şi o Limbă şi un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moşii mei
Că din ei răsare pâinea şi prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste morţii mei se-aşează
Limba nu ne mai e limbă, ţara nu mai este trează
Azi ne-nvaţă imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii şi să venerăm partide
Cum să cântărim istoria şi s-o vindem pe bucăţi
Cum să facem Mall-uri, vile, scoţând piatra din cetăţi
Pe Vlad Ţepeş cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învaţă idioţii că Bălcescu a fost laş
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaş
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimţiţi cât să-şi permită a ne ponegri eroii?
Nişte dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n faţă ca pe legi adevărate
Bieţi defăimători de stirpe, lacomi si periculoşi
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoşi?

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Pietreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desigur

desigur, povestea asta între mine şi restul,
rămâne foarte diform încâlcită.
nu mi-am lămurit încă
nici degetele mereu schimbătoare
care bogat se încarcă cu duioasele nuanţe
pentru ca generos să te pot mângâia ulterior,
eu scufundat în taina nepriceperii vreodată.
mai demult discutând cu stelele
mi s-a desecretizat faptul
că unele au domiciliu forţat în fântâni
pe când altele se plimbă coerent
prin poala unui cer transpirat de emoţii
de câte ori el aţipeşte pe vârfuri de brad.

e adevărat că la unii viaţa gâfâie ca un marfar
pe când la alţii e un vis doar atins de suavitatea unei
orhidee obiectuală.
mai e adevărat că şi eu
m-am băgat într-o răsuceală de viaţă
unde numai se plânge-n largul logicii

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desigur

desigur, povestea asta între mine şi restul,
rămâne foarte diform încâlcită.
nu mi-am lămurit încă
nici degetele mereu schimbătoare
care bogat se încarcă cu duioasele nuanţe
pentru ca generos să te pot mângâia ulterior,
eu scufundat în taina nepriceperii vreodată.
demult într-o discuţie cu aştrii
mi s-a desecritizat faptul
că unii au domiciliu forţat în fântâni
pe când alţii se plimbă coerent
prin poala unui cer transpirat de emoţii
de câte ori el aţipeşte pe vârfuri de brad.

e adevărat că la unii viaţa gâfâie ca un marfar
pe când la alţii e un vis doar atins de suavitatea unei
orhidee obiectuală.
mai e e adevărat că şi eu
m-am băgat într-o răsuceală de viaţă
unde numai se plânge-n largul logicii

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comoara

Deodat' te descoperi aşezat
printre ruine de obiecte hotic împrăştiate
ai vrea poate să fii mortezat,
sensul să le înţelegi şi această absurditate.
Începi reconstrucţia la întâmplare
fără a şti de unde şi care ar fi capătul,
munceşti însă cu sârg şi cu ardoare,
mereu eşti parcă desătul...
Sufletul e părăsit, cuprins de paloare,
intră în declinul hulpav, nesătul...
După epoci de muncă istovitoare
reconstrucţia se dovedeşte a fi
o înfricoşătoare închisoare...
Salvatoare-i doar iubirea hi-fi,
care apare neprogramată,
dă toate planurile peste cap
trecutului pasiv cere camătă,
arme de flori îşi pune în sileap.
Zidurile temniţei, pe cel ce iubeşte
nu pot să-l închidă

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jură-minte

Ştim din vremuri de demult,
Ca oamenii să se ţină de cuvânt
Jură, legământ trainic grăiesc,
Că-n astă viaţă nu greşesc
Şi în numele adevărului slujesc.

Jurământu-i sacru, sfânt
Ce dăinuie pe pământ
De milenii poate şi mai bine,
De la Hipocrate şi ai lui zei,
Până astăzi şi mai apoi.

Mesajul lui rostit cu voce tare
Sau sub orice altă prestare,
Stârneşte-n noi fiori de gheaţă
Şi ne obligă mai apoi
Să fim noi, curaţi în cuget
Şi-ntr-o nobilă şi-onestă trăire.

Astăzi noi uitară-m oare

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Ganea, 16.08.2019
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mocăniţa, în drum spre neant

Nu pot să ţes un vers fericit, nemărginit,
în drum spre neant cu mocăniţa,
înconjurat de frunze uscate, vagoane goale şi cărbuni încinşi
fiindcă spun tot ce simt, sunt rece, totu-mi pare devreme
poate că toamna asta nebună care se crede iarnă
şi ştie că mi-e nesuferită
apoi să-mi ceară muze ieftine să zbor cu ele spre libertate?
m-am detaşat cu drag de-această lume, despre care unii vorbesc de parc-ar şti,
sunt în veşmânt alb, dar singur, cu împărăţia goală
goală şi al naibii de mediocră
eu sunt un egoist notoriu
tristeţea e a mea, voi o aveţi pe a voastră şi a urmaşilor voştri
vor avea ei grijă de asta
voi dansa cu monotonia greţoasă, neînţeles nicicum,
evadez din cuşca misticismului, ce lanţuri slabe!
nu vreau să-mi împart nemulţumirile nici cu el, ar fi lipsă de respect,
opresc să alimentez prin staţia de vise;
pe aici am călătorit mai mereu,
m-am proiectat prin alte unde, să aflu adevărul
cine sunt eu?

[...] Citeşte tot

poezie de Roberto Kuzmanovic din Autor (2017)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mocăniţa, în drum spre neant

Nu pot să ţes un vers fericit, nemărginit,
în drum spre neant cu mocăniţa,
înconjurat de frunze uscate,
vagoane goale şi cărbuni încinşi
fiindcă spun tot ce simt, sunt rece,
totu-mi pare devreme
poate că toamna asta nebună care se crede iarnă
şi ştie că nu-mi place e de vină
apoi să-mi ceară muze ieftine să zbor cu ele spre libertate?
m-am detaşat cu drag de-această lume,
despre care unii vorbesc de parc-ar şti,
sunt în veşmânt alb, dar singur, cu împărăţia goală
goală şi al naibii de mediocră
eu sunt un egoist notoriu
tristeţea e a mea,
voi o aveţi pe a voastră şi a urmaşilor voştri.
Vor avea ei grijă de asta, să nu vă fie cu mirare
voi dansa cu monotonia greţoasă, neînţeles nicicum,
evadez din cuşca misticismului, ce lanţuri slabe!
Nu vreau să-mi împart nemulţumirile nici cu el,

[...] Citeşte tot

poezie de Roberto Kuzmanovic din Cu tine capăt glas
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîntâlnirea cu herder

(veche stampă nordică)

textul despre borges insuficient ca impresie generală
despre buna vedere a lucrurilor şi cuvintelor
în joaca lor divină
datorită lui herder
am putut înţelege & face toate lucrurile
declanşând adevărate războaie ale strămoşilor cu sinele general
uneori freudian
alteori conform definiţiei geniului
deşi timpul meu mereu limitat nu-mi permisese să particip la un seminar
pe o asemenea - în fond lecţia despre neasemănare a fiinţelor
-în plenitudinea lor - consecinţă a războaielor despre care mi s-a relatat foarte rar
că le-ar fi pierdut vikingii - trecând prin sufletul meu
ca prin sinele de general al neamului meu
de după ştefan cel mare
umili plăieşi ieşiţi la cosit în zi de duminică

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conrad - Cântul al III-lea - Egiptul

Cunoaşteţi voi pământul ce Nilul a născut?
Ce crivăţul cu coama de gheaţă n-a bătut;
În care sub cununa-i se-nalţă palmierul
Şi pare că sprijină cu mândra-i frunte cerul
Aşa ca o columnă de marmur minunat
Ce sprijină un templu cu aur înstelat?
În care dulcea Ibis de zefiri legănată,
În silvele de cactus suspină amorată,
În care zea Isis c-un graţios surâs
În tristele deşerte crea un oasis;
Cunoaşteţi voi Egiptul ce n-are semănare
Cu nici o altă ţară? Loc curios în care
Întunecoasa fiie a vechii Ethiopii
Contrastă cu evrea cu ochii azurii,
Şi palida arabă, cu fruntea visătoare,
Cu copta cu păr negru şi braţe de ninsoare?
Pământ ce fecondează în fiecare lună,
Şi nici un timp n-abate splendida sa cunună!
În care frunza cade sub soarele de foc,
Şi alta vine-ndată de ţine al său loc.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!